Poate dacă ar fi fost mai arătoasă, mai tânără, sau poate mai împlinită, i-ar mai fi trebuit cuiva ca femeie, dar ori pe unde a umblat, nimeni nu si-o dorea de femeie numai de slugă, de dobitoc, de robot. Ce a cutremurat-o pe ea, femeie care a născut cinci prunci, era faptul că fetele de acum, fete foarte tinere, se prostituează şi evident “le ajută” şi bărbaţii. Probabil că o asemenea experienţă, cu o fată căruia abia i-a crescut ”pufuleţul”, e mai incitantă pentru bărbaţi, decât cu o femeie care-şi cunoaşte drepturile şi nu face ”poziţie” pentru cinzeci de mii de lei. Aşa se face, că de când s-a despărţit, Ion de Maria, ea de la o asemenea cerinţă a pieţii, a“dispărut”ca femeie. Mai era de folos societăţii acesteia de bărbaţii, doar de muncit, şters praful, frecat duşumele, spălat rufe şi nu de puţine ori ”cară-te că vine pufuleţul”.
Acum, după mai bine de cinci ani, soţii stăteau din nou în capul mesei şi “se dădeau de gură”. Dar câte nu s-au întâmplat cu ei în acest timp? Ion parcă rememorând ceva, se ridică, se duse către pat şi o scutură pe Irina;
– Scoli tu, că mi-a sosit nevasta.
– Ce? Cum?
– Ce n-auzi? Mi-a sosit muierea, mama pruncilor. Nu te supăra tu, dar trebuie să pleci acasă.
Irina s-a sculat, s-a îmbrăcat, a salutat-o pe Maria, ca nişte vechi prietene. (cu toate că nici nu se cunoşteau) Apoi a pus şi ea mâna pe sticlă, a luat ”un gât” şi a plecat. Din uşă, cu regret şi parcă mai mult pentru sine, a zis:
– Se pare că atât a fost.
– La bună vedere Irina şi mulţumesc pentru tot ce-a fost, i-a zis Ion.
– La bună vedere, completă şi Maria. Pe aceste vorbe, Maria s-a dus la baie, minune, era apă caldă. A făcut o baie şi s-a cortilit în patul din care de puţin timp a ieşit Irina. Era acasă.