Din toate variantele şi metodele expuse de medicul şef în cazul lui Ion, lui Nelu i-a rămas în memorie un singur cuvânt: transplant. Şi modul cum intenţiona să-l efectueze era promiţător şi aproape sigur, în cazul lui Ion.
– Transplant aţi spus ? obtură Nelu discuţia.
– Da, se poate înţelege şi aşa.
– Fiţi amabil, credeţi că aceasta va fi soluţia în cazul lui Ion ?
– Ar putea fi una din soluţii. Sunt şi aici oarecare probleme. Prima problemă în acest caz este de timp. Vindecarea lui poate avea o extensie de trei la şase luni Probleme de respingere a organului grefat, în acest caz sunt rare. Dar ar putea fi şi o mare reuşită.
– Totuşi v-aş ruga să aprofundaţi puţin. Mai concret, cum v-am putea ajuta noi pe dumneavoastră. Ce am putea face noi ortacii lui, ca acest om să fie redat acelor care au mare nevoie de el, copiilor. Medicul Şef, mai pe îndelete, folosind mai puţini termeni tehnici, i-a expus cum o să facă aşchii osoase din unele oase luate tot de la Ion, care vor fi grefate în porţiunea lezată. Explicaţiile “pe limba profană” a avut darul să-i facă lui Nelu pielea ca pe găină. A înţeles că oasele vor fi numai de la Ion, dar de sânge este nevoie acută. S-a bucurat nu numai că există dorinţa din partea Corpului Medical să-l “pună în picioare pe Ion”, dar şi că au încetat explicaţiile medicale care i-au încrâncenat carnea pe el. Era chiar fericit că Ion va fi capabil să fie într-adevăr tată pentru copii lui, nu numai pe hârtie, nu numai ca obligaţie, ci aşa cum trebuie, cu toate îndatoririle ce-i revin. Nelu de la spital s-a dus acasă la Ion, la copii lui Ion. A stat cu ei o bună bucată de vreme, cu toate că, copii nu vroiau să converseze aproape deloc cu el. Chiar şi aşa le vorbea, îi îndruma, ştia că numai aparent copii nu-l ascultau, el şi-a dat seama cât de dor le este să audă voce bărbătească în casă. Ce mult le lipsea tatăl, părinţii…
Nelu începea să le expună, dar Doamne ce greu era să discuţi cu copii termeni economici şi sindicali, că în acest moment roata săracului, roata necăjitului s-a întors oarecum. În afară de faptul că Ion a căpătat slujbă, şi-au mai dat seama şi alţii şi aici e vorba de acei care ne conduc, că ne munca nu duce oameni la bunăstare ci la fapte antisociale, uneori imprevizibile.
– Da şi atunci de ce se accidentează oamenii ? sări pe el Sănducu.
– Vai dragii mei, aici sunt mai multe de spus şi conlucrează mult mai mulţi factori. Tare mi-e teamă că voi nu mă veţi pricepe…
– Ar fi bine dacă nu ne a-ţi crede aşa de proşti. Am învăţat şi noi destule. De fapt Nea Nelule, eu cred că dacă un om A ÎNVĂŢAT SĂ RABDE DE FOAME, a învăţat destul de multe. Şi dacă tătuca nu va mai lucra, de unde om avea bani să-i plătim spitalul. Atunci nu numai că va trebui să lăsăm şcoala definitiv, dar va trebui să şi lucrăm. Pe Nelu explozia de sinceritate a copilului l-a făcut din sfătuitor un sfătuit, aducându-l din nou la crudele probleme sociale apărute în familiile de mineri, în urma masivelor disponibilizări din minerit. Era convins că problemele acestea trebuiau rezolvate în altă parte şi de către alţi.