Ne-am putea “retrage” în timp şi chiar în spaţiu, să “răsfoim” aceste memorabile “pagini” de viaţă, de muncă şi chiar de luptă ale BUNILOR noştri, ce erau aşa cum bine “spune” şi Coşbuc, că uneori nici în moarte nu aveau tihnă
“Iar a tăcea şi laşii ştiu !.
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!”
– Sper că nu te-ai gândit “să-mi tragi un perdaf”? Cu ce scop îmi spui poezii?
– N-am de gând nici să mă cert cu tine şi nici să-ţi vând braşoave, dar am găsit nişte lucruri, nişte fapte, răsfoind ceva cărţi, care sincer să fiu nu numai că m-au impresionat, dar ardeam de nerăbdare să le împărtăşesc şi altcuiva. Primul gând mi-a fost la tine. M-am gândit, că la bagajul tău de cultură poţi dezlega mai repede unde duc aceste fapte impresionante. Şi apoi, chiar dacă nu se vede, eu ţin la tine şi ţi-am urmat sfatul în această privinţă. De aceea îmi doresc o desluşire a acestor lucruri de la unul care nu-i fanatic şi cultura lui îi dă dreptul la o părere pertinentă. De cumva ai ceva răbdare, mă voi strădui să-ţi povestesc din gândirea munca şi faptele celor pe care-i urmăm, a acelora din care ne tragem.
– Dacă tu spui că-s aşa de interesante materialele acelea şi m-ai şi lăudat frumos, atunci m-oi înarma cu răbdare, că disponibilităţi pentru aşa ceva mai am şi dacă zici că durează mai mult, n-ar fi rău să-mi desluşeşti aceste impresii la o cafea.
– Dacă asta ţi-e voia, nu eu oi fi acela, care să ţi-o schimb.