Se simţea din nou util, din nou era stăpân pe situaţie. Dintre viitoarele funcţii care se prefigurau a fi în solda şi graţiile regelui, Kondrad i-a propus lui Keled să-i sugereze regelui reorganizarea cetăţilor “de pe margine” şi garantarea securităţii transporturilor de aur de la Cetate, la Bistriţa. Când Kondrad făcea aceste propuneri lui Karol Keled care urma să încerce să-i sugereze regelui aceste demnităţi, Moşii din Cetatea Rodnei, făcuseră de mult rugare la Majestatea Sa să-l includă printre posibilii viitori comandanţi militari ai cetăţii pe Kondrad. Faptul că nu a fost văzut de loc în Ungaria, nu a fost cunoscut ca şi contracandidat pentru această demnitate a fost un avantaj. Avantajul celui din umbră. Un alt atu în favoarea lui Kondrad în afară de retragerea lui în Slovenia şi care a cântărit foarte greu în stabilirea viitorului demnitar era doleanţa Sfatului moşilor din Cetate care solicitau expres numirea lui Kondrad în funcţia de Comandant militar al cetăţii Rodna. Când toate acestea erau sigure şi toată lumea era mulţumită, Karol Keled a obţinut o audienţă la rege pentru Kondrad care de câteva zile era în Buda locuind la reşedinţa prietenului său. S-a hotărât ziua când Majestatea Sa îl va primi. S-a brodit ca în acea zi regele să dea un bal de sfârşit de iarnă. La curte şi la bal lume din toate ţinuturile şi tot regatul. Mareşalul Curţii primea şi vestea musafirii. Printre ultimii primiţi era şi Kondrad. Keled i-a arătat locul unde i-a fost stabilit, în momentul în care Regele va sosi. Mareşalul l-a anunţat pe Rege, care a sosit şi avea în jurul său o mică suită, împreună cu care se deplasau printre rândurile de invitaţi. Persoanele care-l însoţeau pe Arpad, trecând printre rândurile de musafiri, prezentau Majestăţii Sale, persoanele din anturajul lor. Regele mergea încet şi răspundea saluturilor fără a întinde mâna. Suita regelui, împreună cu regele, a ajuns în dreptul lui Kondrad. Karol Gut Keled l-a prezentat, regele s-a uitat la el, parcă şi-a adus aminte de ceva: ”Magistrul Kondrad aţi spus?” şi plecă mai departe. Acesta a fost întrevederea la Majestatea Sa. Din această propoziţie, Kondrad a înţeles mai multe lucruri. I-a fost pe plac regelui şi tot el i-a sugerat că este Teuton dacă a primit funcţia cea mai înaltă în Ordin, de Magistru. De aici a tras concluzia că el nu este pe listele ”de dizgraţie” şi a fost bine apreciat după ”preţul” plătit de Keled ca să-i ofere acea demnitate. Poate că atunci o fi plătit un preţ Keled, pentru a-şi pune omul lui de Magistru în cetate, dar nu va trece nici zece ani şi prin prietenia câştigată cu acea ocazie la rege, pământurile familiei Gut Keled vor acapara o mare parte din Ungaria. Familia lui Gut Keled va avea proprietăţi chiar şi pe pământurile sătmărene, maramureşene şi cu-o amplă “deschidere” spre “inima” Ardealului. Această familie împreună cu Koszegi, Csak, Aba, Borşa, “devin” stăpânii pământurilor din Transilvania, Slovenia şi Croaţia conduc prin oamenii lor şi se opun puterii Centrale.
Întrevederea la rege luând sfârşit Kondrad s-a retras în Slovenia unde va aştepta primirea numirii sale regale, cât şi obligaţiile ”exprese” care erau un alt firman. Trecând peste faptul că numai întrevedere nu putea fi numită acea “vedere” la rege, Kondrad era fericit că după mai bine de un an de incertitudini, din nou se poate mândri că nobila lui sorginte a fost recunoscută la o curte europeană chiar dacă aceasta nu-i cea a Germaniei sau Prusiei, dar din nou era autentificat ca nobil şi slujbaş regal şi după primirea numirii va avea într-adevăr o întrevedere la rege, unde va putea merge cu suită proprie şi chiar ziua.