Dacă credeţi că suntem capabili să ne întreţinem pe noi şi cetatea, dacă doriţi acest lucru, atunci ascultaţi poruncile mele. Alicante cu oamenii care-i are vor trece la munca în mină, blestemul nostru este că le avem dar tot ele sunt siguranţa prosperării noastre. Pavăl, noul comite al Rodnei şi Bistriţei, urgent se va apuca de agricultură şi aici şi în Bistriţa, mai ales cât mâlu-i numai bun de semănat şi Dumnezeu ne promite recolte mănoase. Oamenilor mei şi mie ne revine sarcina de-a ne apuca să facem casele ca fiecare să aibă unde să-şi pună capul jos. Vom aduna prima dată lemnele doborâte pe Valea Mărilor, apoi de pe celelalte Văi şi mai la urmă resturile aprinse de tătari. Primele case le-om face pe Poderei şi sub Măgură, ca să nu mai avem probleme cu apele. Numesc pe sutaşul Bohoţăl cu oamenii din comanda lui să asigure liniştea şi paza Cetăţii. Bureacă Teofil va fi purtătorul necazurilor noastre în toate satele din Valea Rodnei cărora le las vorbele acestea: ”V-am fost scut şi pâine sute de ani. Azi a venit vremea să faceţi voi acest lucru pentru noi. Am rămas fără mame, neveste fiice şi fii. Până bunul Dumnezeu ne-a da prima recoltă trimiteţi-ne voi mâncare să putem răzbi refacerea Cetăţii. Şi mai poftesc să ştiţi că de acum horele tinerilor se vor ţine în fiece Duminecă în fiecare sat începând de la noi. Tineri care se vor plăcea e bine să fie binecuvântaţi de părinţi şi alduiţi ca şi Domnul să facă acelaşi lucru cu ei. Astea-s vorbele noastre către voi şi nerăbdarea noastră de-a vă vedea este mare. Poftiţi dară cu voie” Terminând de transmis poruncile, Aristaldis a terminat, trimiţând pentru ultima dată o ultimă poruncă fostei sale armate: ”Timp de trei zile bociţi-vă morţii şi faceţi cele de cuviinţă după care fiecare va face ce trebuie”

* * *

Prinşii tătarilor din Rodna, Aulu, Kondrad, Severius şi celelalte tinere căpetenii şi soldaţi, erau legaţi în funii şi traşi după caii mongolilor spre Bistriţa pentru a-i folosi de nadă.

* * *

În pelerinajul său de întoarcere de la Pământul Sfânt înspre Prusia, Germania, Kondrad a trimis o ştafetă vechilor prieteni ai familiei sale din Slovenia, Gut Keled, cărora le adresă o epistolă. Familia Gut Keled era o familie bogată, puternică şi cu mare influenţă la curtea regelui Arpad. Familie prin care căuta să afle adevărata stare de spirit din ţările germanice, mai ales de când Teutonii au fost alungaţi din Acrra. După vreo două săptămâni au ajuns la Lemberg şi spre marea lui surpriză în loc să-l aştepte solul lui acesta era însoţit chiar de prietenul său Karol Gut Keled, având şi o mică suită. După primirea salutului şi puţine vorbe de bun venit, Keled fără nici o vorbă se puse în faţa convoiului, făcându-i semn şi lui Kondrad să facă acelaşi lucru şi convoiul se puse în mişcare la comanda lui Keled, făcând o întoarcere cu direcţia înspre sud către moşia lui din Slovenia. Mirat de asemenea întorsătură a lucrurilor, Kondrad se execută fără a pune nici o întrebare.