Aşa cum se ştia s-au mai făcut şi alte angajări, numai că acum, cu toate că angajaţi erau cam tot aceiaşi oameni, reangajările se făceau numai după ce se “cotiza” 2-300 de mărci. Pentru a-şi asigura venituri mai mari, noile conduceri, patronii nu mai angajau muncitori necalificaţi. Noii angajaţi erau dintre cei care au fost cei mai buni maiştri, mineri sau ingineri, dar posturile lor erau numai din partea inferioară a calificării Cu alte cuvinte, aveai calificare superioară dar ocupai posturile de muncitori necalificaţi. Cei mai tineri nu se simţeau atât de jigniţi în profesionalismul lor, era doar o traumă psihică cu toate că-şi dădeau seama că la vârsta lor mai au încă multe de învăţat, dar persoanele care au atins apogeul profesiei, înghiţeau greu această găluşcă şi se simţeau umiliţi. Nu se cunoaşte ca cineva să-şi fi primit înapoi postul din care a plecat sau care-i corespundea calificării sale.
În Munţi Cibinului era un cioban care avea turme nenumărate de oi. Omul avea şi elicopter particular.