S-a născut în data de 18 noiembrie 1943 în Rodna Veche (de unde i se trage şi numele de Rocneanu) printre oameni simpli care l-au învăţat ce era mai frumos şi mai valoros: sufletul şi conştiinţa omenească, pe care puţini o mai au. A debutat editorial în 1993 cu romanul de dragoste “Destine conjugate”, care a luat naştere în urma unei întâmplări petrecute, la o cabană, în urmă cu şase ani. Este vorba, de fapt, despre destinele unor prieteni. În 1998 vede lumina tiparului, cartea “Tânjind după soare” având ca subtitlu “întâmplări repovestite” (a fost scrisă în 1987 şi publicată după 11 ani), în care aminteşte tot despre aceiaşi oamenii simpli, urmată de cea de-a treia,”Toduţ”. În urmă cu aproape două săptămâni, autorul a făcut o nouă surpriză iubitorilor de carte şi a scos pe piaţă publicaţia “Prietenul meu Andrei”. Cartea reuneşte două destine a doi prieteni care au petrecut mult timp despărţiţi şi care, după o lungă perioadă, se reîntâlnesc. Deznodământul reprezintă de fapt o morală de viaţă, o experienţă pe care am avut-o cu toţii, dar pe care am omis să o înţelegem, săi acordăm importanţă. Întrebarea retorică”Oare de ce l-am considerat prietenul meu? ridică mari semne de întrebare pentru fiecare dintre noi. Problemele de trădare au o cauză simplă: cu cât este mai mare ataşamentul şi dependenţa de cel drag, cu atât apare inevitabil şi suferinţa şi nu în ultimul rând ura. Aşa autorul evocă într-un mod indirect ideea de a învăţa să fim simpli şi nu în ultimul rând, proprii noştri prieteni. Se fac multe referiri la “sufletul de miner” altfel de ceia ce cunoaştem noi prin această noţiune. În urma imaginii proaste pe care aceştia au căpătat-o odată cu mineriadele, Rocneanu aduce în faţa noastră sufletul cald şi bun, dar neînţeles de “masa” superioară. “Şi să nu uităm că, în realitate fiecare e un miner” Pentru luna martie autorul pregăteşte o nouă apariţie publicistică, “Gazeta de suflet”, dedicată tuturor ziariştilor maramureşeni.
RAMONA ULICI