Dupa ce a condus-o acasa, Mara a intrat in cotidienele treburi ale gospodariei, iar discutiile care ar fi urmat firesc, neavand o anumita ambianta, nu-si mai aveau rostul, asa ca Todut si astazi, ca si ieri de altfel, isi cara amarul din suflet spre caminul de baieti. in atari situatii nu era capabil sa-si rezolve niciuna dintre problemele lui si timpul… timpul se scurge imperturbabil… . Si-a sustinut si ultimul examen, a reusit… era absolvent… si normal a inceput sa-si faca bagajele. in vremuiala creata de absolvire, de despartire, de promisiuni si copieri de adrese, observa ca… un “elev de serviciu” il solicita sa vina la poarta: “Ca-1 asteapta o doamna”. Dupa potolirea rumorii iscate intre ceilalti colegi, Todut jenat parca de dezvaluirea aceste-i probleme intime, il repezii pe elevul de serviciu:
– Tu nu vezi ce fac?!
– Todut te-am anuntat ca esti cautat. Nu trebuie sa multumesti, poti face ce doresti! N-ar fi dorit sa plece in fata galagiosilor si limbutilor colegi, sa se intalneasca “c-o
doamna” dar nu era incotro. in aclamatiile celorlalti, a coborat sa vada “doamna”. A vazut-o si nu credea ca o cunoaste. Era gata sa se intoarca, cand “doamna” se apropie de el si-1 intreaba:
– Tu esti Todut?
– Da, doamna. Eu sunt Todut. Cu ce va pot fii de folos?
– Am o nepoata, Eva o cheama. Te roaga sa vii pana la ea.
– Doamna, nu as dori sa fiu nepoliticos, dar eu sunt la capitolul: strans, sters si drumul spre gara! Nu vad cand si, mai ales, unde as putea sa ma intalnesc cu ea, cu atat mai mult cu cat ea, mi-a spus atatea ca mi-ar trebui o viata de om sa le uit. Mi-a mai zis ca in aceste zile va pleca acasa. Ce sa aleg din toate astea?
– Te rog frumos sa-i faci hatarul! N-a plecat nicaieri. De cand v-ati despartit, sta numai in casa si plange. Te rog sa vii!
– Si cand sa ma intalnesc cu ea?
– Acum. Vii cu mine la noi. O sa vezi si tu unde sta.
– Las vorba colegilor si vin.
– Nu, nu pleca! Te rog frumos vino acum! Vino cu mine!
Cam contrariat de turnura pe care le-au luat lucrurile, Todut o urma pe femeie cu capul plecat. Era foarte suparat. Nu mai credea ca toate cate si le-a auzit de la Eva, se pot sterge, sau ca nu au lasat nici o urma si vor putea iar: “pune de-o dragoste”. in plus il mai zgandarea ceva, in prapaditul lui de sat, se zice ca: “nu-i interzis sa te certi, dar daca cumva crezi ca in aceasta viata o sa mai ai nevoie de acea persoana vreodata, nu-i adresa cuvinte de care ti-ar fi rusine sa ti le mai auzi iar daca cumva persoana respectiva nu ti-e indiferenta, o iubesti, este si mai grav s-o jignesti” El ce-a mai putea repara din tot ce-a fost. Ce a fost Eva pentru el si ce a fost el pentru Eva?
Destinul le era pecetluit. Nu se putea face nimic sa nu se desparta. Scoala s^a. incheiat… aici… in acest oras… el n-ar mai avea ce face… si tot ce-a inflorit intre ei se va vesteji si pierde ca o frunza ingalbenita si nefolositoare. Totul va fi dat uitarii. N-au fost capabili, in dragostea lor, sa-si dea jos “mantia complezentei”, sa se cunoasca mai bine, sasi dea “drum liber” inimilor lor tinere, sa bata la unison, ca macar odata sa ajunga si ei sa se confeseze, sa-si destainuia dragostea, fara ocolisuri. Asa ar fi fost poate bine, dar ce a iesit?
Todut a ajuns la usa indicata de doamna care a venit dupa el, a batut, dar doamna i-a facut semn sa intre. Eva statea pe o canapea si plangea. Cand Todut a intrat, s-a aruncat pe el, prinzandu-se de gatul lui. acoperindu-l in sarutari. Trupul ei se zbuciuma inca de atata plans si rasuflarea-i era sacadata. Todut era total debusolat. Nu i-a mai fost dat sa vada asemenea jale niciodata. Nu s-a intamplat niciodata ca cineva sa planga dupa el, in afara de
mama-sa. Cand plangea mama lui, Todut stia pentru ce plange. Acum Eva, era prima femeie care plangea pentru el, sau dupa el. Precis nu-i era clar sensul plansului ei… Eva era o fata tanara, foarte frumoasa, ca tineretea insasi, si ea-i plange acum pe umarul lui, iar el nu-i putea usura aceasta suferinta. Todut se gandea ca el si-a dorit o camaraderie si s-a infiripat o dragoste pe care el n-o merita. in acel moment l-au podidit si pe el lacrimile.