Todut, tavanul era fisurat pe toata grosimea lui, dar explozia a fost provocata de Sanchez, care nu avea ordinul de tragere, nefiind scosi si pusi la adapost nici unul dintre oamenii care inca lucrau, ce sa mai spunem de faptul ca Todut i-a spus ca se duce sa verifice lucrarea.
Autoritatile locale au fost foarte satisfacute de rezultatul muncii geologilor romani, si dispusera sa le ofere si alte contracte, avantajoase pentru alte lucrari.
Todut era inca in spital cand a primit un fax de rechemare in tara.
Si-au permis un banchet de adio, la altitudinea de 3800 m, neuitand promisiunea ca: “alta data, alta data o s-o faca si mai lata”…
Cu regretul omului care se desparte de un colectiv deosebit, Todut parasi acele meleaguri…
intors in tara, a constatat ca aici lucrurile mergeau ca pe roate… Cu toate formele facute, Todut a plecat spre Regie, unde era asteptat chiar de Directorul general.
– Domnule Todut, ma bucur ca va vad!
– Bucuria va fi si de partea mea, daca o sa aveti amabilitatea sa ma lamuriti, cine, ma manipuleaza pe mine in ultimul timp?
– Mai bine intreaba cine te-a manipulat, ca deja nu se mai poate…
– Nu inteleg….
– S-o luam sistematic… Ai fost invitat la unele banchete cu iz politic?
– Da, dar acum sunt la moda…
– Tu chiar ai crezut ca ai fost invitat acolo fara sa ai si tu “rolul” tau?!
– Regret, dar nu vad legatura!
– iti aduci aminte cine te-a invitat?
– Sigur, domnul senator…
– Asta a fost prima data. A doua oara?
– Pai… tot dansul.
– Ma iarta ca te intreb, dar sa fi invitat la doua sindrofii de aceeasi persoana cu care n-ai nici-o relatie, nu lasa nimic de banuit?!
– Suntem de aceeasi varsta, ne cunoastem din tinerete, am crezut ca in amintirea vechii prietenii…
– Pai, tocmai aceasta a fost… .
– Nu va inteleg… Fiti, va rog, mai explicit!
– Clar si curat, tu ai fost trimis in Chile datorita faptului ca ai refuzat sa apari, in anumite situatii, cu fostul senator…
– Fostul…
– Da, pentru ca acum este in ancheta. A facut mai multe matrapazlacuri cu un director de banca, cu un consilier din Regie, beneficiind de imunitate parlamentara, era cineva. Rasuflandu-se cate ceva, s-a gandit ca, daca te va avea pe tine langa el, toate barfele vor inceta, iar altele se vor estompa, oamenii cunoscandu-ti cinstea si onestitatea de om integru… Dar tu nu ai vrut…
– Pai…
– Tu nu ai vrut, cu toate ca auzisem ca ai fost “lamurit” si de un fost consilier al Regiei…. Apoi, cu cunostintele pe care le avea si cu puterea ce-o detinea, te-a trimis in Chile unde un anume Sanchez trebuia sa te ingroape… Din cate se stie, acest Simion Petre, fugit din tara, prin ’74, prieten la catarama cu senatorul, s-a grabit putin, daca tu esti acum aici si esti intreg…
Mintea lui Todut nu-si putea exprima nedumerirea. Sa-1 condamne la moarte un prieten din tinerete, numai pentru faptul ca nu s-a inscris in partidul lui?! Roman, directorul general, parca-i citise gandurile.
– Nu numai pentru atat. S-a dovedit ca tipul era foarte razbunator si nu ierta nimanui nimic. S-a aflat ca mai multi i-au fost victime, mai ales dintre cei ce nu i se ploconeau, era necrutator cu ei…
– Ati spus ca nu numai pentru asta! A mai fost si altceva?
– Din cate am aflat, tu si cu Mara ai discutat si inainte de facultate, dar cand te-ai intors de la facultate, ea discuta cu un alt baiat si baiatul de atunci este fostul senator de azi…
– Si ce-i cu asta?!