Dumneavoastra sunteti un om inteligent si nu trebuie sa va sugerez ce pot insemna toate astea… Todut pleaca bulversat de la Regie. Dupa cele auzite de el, era clar ca nici aici, la Regie nu era nici un fel de sprijin, la necaz. Si ceea ce era si mai ciudat era faptul ca, cu cat i se spunea mai transant despre cei vorba, cu atat mai imposibila ii parea hotararea de a face acel pas, cu toate ca practic nu l-ar putea angaja cu nimic, din ceea ce el n-ar dori sa faca, doar atat ca in viata particulara i se va mai scurta timpul acordat familiei si, la varsta pe care o au copii lui, nu-i poate pretinde Mareei sa-i coordoneze singura. Dar ce-1 deranja deosebit de mult in aceasta propunere era felul dictatorial in care i s-au facut propunerile. S-ar putea zice ca tocmai felul de a se pune aceste probleme l-au indepartat de ei, inchistandu-1. Ba mai mult, din experienta ce o avea, modalitatea imperativa de-a trata asemenea lucruri ii spuneau ca in spatele acestei propuneri se afla un lucru necinstit si un cineva care doreste sa scoata castanele din foc, cu mana altuia, sau dorea sa faca cine stie ce, potlogarie…
Ei bine, el Todut nu avea nevoie de asemenea lucruri “incerte” cu toate presiunile exercitate asupra Iui… S-ar putea sa existe si variante in care unul sa fi facut-o potlogarie si sa-1 faca si pe el partas la fapta lui… Partas la un lucru de care el n-a avut parte, in schimb poate i se oferea “cinstea” de a si lua pe cap greselile sau abuzurile altora. Deci in nici un caz asemenea lucruri nu putea accepta…
Framantandu-se cu asemenea stari incerte si cu tracasarile care tindeau sa devina cotidiene, la un moment dat, in consiliul de conducere al minei, al carui director era el, observa aparitia unui personaj nou, de care el nu stia nimic…
– Domnule, pot sa stiu si eu ce faci dumneata pe aici? il chestiona Todut.
– Am primit ordin sa va inmanez aceasta instiintare.
– La ce se refera instiintarea asta?!
– Poftiti de va uitati! Todut se uita pe hartia primita si nu-si credea ochilor, incepand cu saptamana ce urma, era detasat pe trei luni in… CHILE.
Todut vazu albastru de furie. Se deplasa la Regie si de aceasta data avu norocul sa-1 gaseasca pe “general”.
– Sa traiti, Domnule Director General! Nici nu mai stiu ce sa zic. Uitati-va ce am primit!
– Am vazut Todut, dar uita-te ca-i emisa de Cabinetul Ministrului Industriilor si, cum s-ar spune, e data peste capul meu. Nu am stiut pana acuma ca numirea si revocarea directorilor de mine-i atributie ministeriala. Deci hartia asta ma depaseste!
– Bine, dar ar putea merge oricine si mai ales un inginer care n-are post. Sa las mina si treburile cand am reusit sa fac relansarea productiei, e o crima fata de mineri! .
– Todut, te inteleg, de fapt cine stie mai bine ca mine acest lucru» si daca cineva este realmente suparat acela eu sunt. Ai singura mina “pusa pe picioare” si acum i-le cosim, apoi mai este si maniera de implicare in treburile noastre, ce sa-ti mai spun, precedentul exista, de maine nu-i vom mai cunoaste pe “viitorul” disponibilizat, intrucat va putea fi chiar Cel mai bun, cel mai harnic si competent coleg. Nu-i nimic de spus la asemenea matrapazlacuri. De vrei du-te, de nu te duci cat sunt astia “in functie” or “evita” sa-ti mai dea post, dupa cum bine vezi ca procedeaza!
Pentru Todut, lucrurile au luat o turnura proasta. Nu era disponibilizat era… delegat in Chile. Va fii singurul somer care-si va lua “somajul” in valuta… Asta era…
Cu un avion al companiei TAROM a ajuns la Paris. De acolo a aflat ca va calatorii cu un avion CONCORDE pana la Santiago. Cu acest avion, care depaseste bangul sonic, distanta de vreo 9 mii de kilometri, va fi parcursa cam in cateva minute, maximum o ora, intrucat merg peste fuse orare inspre apus, ceea ce ar putea insemna ca: au plecat, au calatorit sase ore, si au ajuns cam tot la ora plecarii de unde au decolat, dar mult mai obositi.
Din Santiago si pana la tabara unde erau romanii, a calatorit cu absolut toate mijloacele de transport, inclusiv cu samari. Numai ca aceasta “excursie” a durat mai bine de doua saptamani, pana la intalnirea cu conationalii lui.
Todut, avand timp de gandire suficient, se gandea ca asa-i evolua si viata lui ca si modul de-a calatori pe aceste meleaguri. A plecat cu un Concorde si a ajuns ca bunul Cristos pe magar, de la director de mina, la un angajat obisnuit, in tara lui NIMENI…