Spre fericirea noastra, si varul meu era deosebit de impresionat de manifestarile de dragoste de care eram capabili, nefiind niciodata prea afectuosi, ne-a dus la “gazda” la care sta “cu totul” si ne-a servit cu branza de oaie si vin. in acea zona viticola, duminica, rar gaseai oameni sa nu fie “bine dispusi” si cum varul meu era viticultor de profesie, era aproape in “starea naturala”, servind mai mult “supa de struguri” decat paine.
Asa ca am fost fericiti ca am mai gasit inca ceva langa “supa” lor. Dupa ce ne-am potolit urgentele ne era sete. Aici apa era cam salcie si oamenii foloseau mai mult vin decat apa. Nu eram obisnuiti cu acest tratament, dar ne era si teama ca nu cumva sa ne moleseasca vinul si am refuzat portia de vin, pe post de apa, carand setea cu noi inca vreo 20 de kilometri. Ne-am bucurat sincer de intalnirea cu varul meu, as fi dorit sa mai stau, eram si obositi, dar dupa parerea noastra ori ce intarziere echivala cu intalnirea cu noaptea, si cum ti-am spus, dotarile noastre erau precare si incomplete de iluminat nici nu mai vorbim. Am multumit de toate, ne-am promis… dar ce nu ne-am promis si-am plecat, cam amortiti. Daca nu ne mai chinuia foamea am inceput sa observam ca ne cam dor anumite parti ale corpului, ca in unele locuri chiar avem rosaturi, ca suntem cam la capatul puterilor, dar, cum tinerii niciodata nu “dau inapoi” mai ales ca aveam destul de pedalat inainte, asa am continuat si noi. Cu greu ne-am vazut in Nasaud, cu toate ca drumul pana aici era in coborare, de aici in colo si pana acasa, 42 de kilometrii sunt de facut in urcare.
Era ora trei dupa amiaza, cand am sosit si plimbandu-ne putin am zarit-o pe fata comandantului Comisariatului Raional. O fetita foarte frumoasa, cu vreo doi ani mai mica decat mine. Pe atunci erau la moda fustele largi, evazate, cu buzunare in fata. Si ea purta o asemenea fusta, completata c-o bluzita alba de matase, care-i evidentia frumusetea trupului. In formare. Ne intalneam pentru a doua sau a treia oara si am invitat-o la o inghetata, impreuna cu prietena ei.
Pentru noi, eforturile de deplasare erau evidente, in urma parcurgerii celor peste o suta de kilometri de pana atunci. in cazul acesta, neavand o stare prea fericita de-a conduce discutiile “cat .de cat veseli, discutam mai mult de complezenta, straduindu-ne sa nu parem lipsiti de respect, intrucat in afara conditiei deplorabile in care ne gaseam eu tineam mult la prietenia Dianei, o fiinta sincera, plina de viata si frumoasa foc. Ma seca la suflet numai cand ma gandeam c-as putea pierde prietenia ei. in afara de faptul ca nu cred ca ar putea exista baiat sa nu se indragosteasca de ea, era fiica sefului Comisariatului, si daca n-o stiai, ar fi fost cum ar fi fost, dar sa te cunosti si sa te certi cu ea, tu care nu ai inca armata facuta, ar fi fost cumplit.
In scurta noastra intalnire, la starea si putinul timp de care dispuneam, atat am putut realiza, sa fixez o intalnire pentru ziua de marti, cand incepea Festivalul folcloric la Nasaud, pe 1 Mai. Da, asta a fost… Poate ma vei crede, poate nu, cu toate ca ti-am spus cat de mult am tinut la Diana, aceasta a fost ultima noastra intalnire si nici armata nu mi-a putut-o indulci prin bunavointa tatalui ei. Toate acestea s-au intamplat datorita faptului ca eu, dupa acel tur de forta din acea Duminica cu bicicleta, n-am mai fost capabil doua saptamani sa mai calaresc bicicleta…
Cantand la fanfara, obisnuiti fiind sa mergem impreuna cu celelalte formatii care se vor produce la festivalul ce va avea loc la Nasaud, in ultimul moment s-a hotarat ca instrumentistii sa plece la Bistrita nu la Nasaud. Neavand posibilitati de comunicare cu Diana pentru a-i spune schimbarile survenite, eu am fost dus la Bistrita si ea ma astepta in Nasaud… Faptul ca n-am fost prezent la intalnire, la data fixata mi-a creat un complex fata de Diana, jena care m-a urmarit mult timp si dupa aceia. Dupa acea intamplare nenorocita, am mai fost pe la Nasaud de mai multe ori, dar cautam locurile pe unde eram sigur ca nu ma va intalni… S-a intamplat ca premiera unui film romanesc, sa nu se faca la cinematograful PATRIA din Bucuresti, ci la cinematograful din Nasaud. Cu toate ca eu eram in acel timp in localitate, filmul a rulat fara prezenta mea, de teama sa n-o intalnesc. Cand fanfara noastra a ajuns la Bistrita, ne-am dat seama ca nu numai instrumentistii erau in Bistrita, ci toate formatiile, tot festivalul a fost mutat aici.
Desfasuratorul de program a plasat fanfara noastra in deschiderea festivalului, pe considerentul ca, fiind cei mai stridenti, vom fi auziti mai bine, avand si serviciul de chematori la acest festival, transferat in ultimul moment de la Nasaud la Bistrita. Luand locul III, dupa ce am incheiat programul, am primit liber. Daca nu eram, cum eram, dupa lungul drum spre Bistrita cu bicicleta, cu numai trei zile in urma, bicicleta am gasit, cine s-o impinga nu. Asa s-a facut ca nu m-am putut vedea cu Diana. Dupa cum stii, dragostea si placerea mea era dansul.