El s-a executat, facand ce 1-a rugat maica-sa si acum destinul urma sa incheie acest lucru.
Maica-sa i-a respectat dorinta, poate si durerea, si a apreciat faptul ca Todut nu s-a opus nici cu un cuvant macar, initiativei sale. Ea a plecat la petit singura.
Nu-i mai putin adevarat ca atat mama lui Todut cat si parintii Anei, cam “diriguiau” din umbra relatia tinerilor. Demersul facut de Todut si mama lui, s-a soldat cu un incredibil refuz, nedorit nici de Todut si nici de mama lui. Nimeni nu se lauda cu prima cerere in casatorie, refuzata. Nici Todut nu se prea simtea in al noualea cer… Supararea lui Si-a mamei sale, orgoliile ranite, pentru ipoteticul motiv ca Ani mai doreste sa invete. Unii spuneau ca motivul avea alte conotatii…
Cu orgoliul ranit, Todut pentru prima oara a simtit ca in viata lui, in soarta lui, a aparut o unda clara, o noua lumina. Acum era sigur ca nu mai are nici-un rost sa insiste, acolo unde nu-si mai putea croi un viitor, cu atat mai mult cu cat nu vedea o alta fata «are s-o curteze si apoi sa-1 mai “serveasca” cu-n alt refuz la cererea lui in casatorie. Cu aceste convingatoare vorbe pentru mama-sa, Todut a incheiat discutiile pe aceasta tema si se pregatea de plecare, in zori.
Parasindu-si mama si locurile de bastina, in gara, la trenul cu care pleca, a avut vaga impresie ca intre ceilalti oameni care conduceau rudeniile la tren, era si Ani, intr-un capat de gara… S-au privit si fara a-si face vreun semn, au pornit fiecare spre soarta lui…
in acest moment, usa se deschide si-i apare Mara, pe-o raza de lumina.
– Cum de stai pe intuneric?
– Purtam in mine lumina dragostei noastre…
– Hai tu, ma faci sa rosesc, ca o liceana, cand vorbesti despre dragoste si, mai ales, despre dragostea noastra! Sper ca nu azi te-ai indragostit de mine?
– Ma stii doar. Dar cum ti-a mers munca astazi?
– Mergem in bucatarie si-ti spun.
Todut coti spre bucatarie, iar pana el “rezolva” ceva de-ale gurii, ea trecu sa faca
un dus.
Fiind din nou singur, Todut s-a apucat sa prepare ceva de mancare si la reaparitia Mareei s-au “asezat” la cina. Mara a inceput sa-i deruleze ziua ei de munca. Nu a reusit sa-i povesteasca prea multe, fiindca telefonul suna prelung.
– Cine poate fi la 11 noaptea?
– Raspund eu, sari Todut, fara a-si putea ascunde ingrijorarea. Erau ceasurile cand iesea din mina schimbul II. Sa se fi intamplat ceva necazuri? Alo… da… da… la ora schimbului… am priceput… e bine… da … Noapte buna! Multumesc pentru telefon.
– Despre ce-i vorba?
– Si in minerit, munca are un mod de desfasurare, era sa zic strategie.
– Te rog frumos! Au imbacsit destul invatamantul cu termeni militari: obiective de atins, strategii de urmat, aliniamente de atins, acum cand toata lumea vorbeste de pace si altii ne explica, despre ceva din lemn…
– Doamna, fi buna si nu te enerva, eu cu totul altceva doresc sa-ti spun. in activitatea mea de miner, de cateva generatii, am fericita ocazie sa particip la o operatie unica, putandu-ma considera un favorit al soartei…
– Todut fi bun si lamureste-ma intai ce-i cu telefonul acela?!
– Iubito, esti cam surescitata! Nimic rau sau neplacut. Nu-mi imaginez ca in povestile mele cu mineri si despre mineri, sa nu-ti fi spus ca si in aceasta bransa sunt legende specifice cum ar fii :a Varvarei, Catelul pamantului, Pastorul minelor, Piticii care scot aurul si-1 ascund sa nu-1 gaseasca minerii si multe altele.
Cu o luna in urma, topograful minei, care urmarea o lucrare de investitie, prin suprapunerea noii lucrari, de pe harta noua pe cea veche, a constatat ca, exista posibilitatea interceptarii unor vechi lucrari si campuri miniere, cu lucrari specifice timpului in care s-au exploatat, in urma cu circa o jumatate de mileniu. Cinci sute de ani ascunsi curioaselor priviri ale oamenilor… Telefonul l-am primit de la seful de revir, care m-a anuntat ca maine la ora schimbului, va avea loc ultima impuscatura de penetrare a lucrarii de investitie, in campurile minere din acele timpuri.