Plecarea lui din satul natal, plecare care s-a dovedit a fi definitiva, a rupt lantul. Rand pe rand, fratii si sora lui, cu un prilej sau altul, sub un motiv sau altul, au parasit locul nasterii lor. S-ar putea spune, ca totusi familia s-a regrupat, in localitatea unde s-a stabilit Todut, dar nu-i asa. Casatorindu-se unul intr-o localitate, altul in alta, mai mult s-au dispersat decat sa se adune, sa se apropie. Todut s-a vazut din nou fara familie, cu toate ca fiecare dintre frati avea impresia ca s-au estompat distantele dintre ei. In aceste accese de singuratate, uneori Todut isi rememora amintirile pe calea vietii, cu urcusurile si coborasurile sale, trepte in profesie, unele mai lente altele mai repezi, pana a ajuns unde-a ajuns. Inainte de-a fi director a fost responsabil cu “invatamantul” pe mina. Avand si o scoala de calificare in subordine, candva a fost convocat si el, pe vremea raposatului, la o sedinta de analiza, in cadrul Ministerului invatamantului si Stiintei din acele vremuri. La prima convocare n-a putut fi prezent, la “punerea problemelor”. Despre ce s-a intamplat acolo 1-a pus in tema un confrate, care a participat la acea consfatuire cu Cadrele din Ministerul invatamantului si din alte ministere. Participand la sedinta de analiza a avut surpriza sa constate ca ei n-au fost chemati sa spuna, sau sa propuna masuri de indreptare a situatiei, ci doar sa aprobe ceea ce a gandit un oarecare sef, care se vedea de la o posta, ca domnia lui, nu numai ca nu cunostea problemele invatamantului, dar facea un deserviciu scolii prin ceea ce dorea sa impuna ca “inovatie”…
S-a intamplat, ca imediat dupa aceea, Todut sa fie promovat, si a scapat de penibilul situatiei “de-a da din cap” la comanda si de-a inrautati situatia invatamantului, impotriva vointei sale spre satisfactia nu stiu caruia amploiat. Isi “fugareste” asemenea ganduri si-si rememora proaspata intalnire cu un coleg de an. Pare ciudat, dar acum la intrarea in proaspata democratie, cu toate ca suntem doar la inceput, ai impresia ca toata lumea este expert in politica, toata lumea isi permite sa de-a consultatii in politica, solutii, stratageme si… doctrine. Cu totii sunt experti in toate, cu o mica exceptie, in propria lor bransa se descurca mai greu, unde toate sunt complicate, sunt grele, de nesurmontat…
Asa sunt cu totii, iar cei ce dau sfaturi, de fapt ii barfesc pe altii, pentru a-i minimaliza, a anihila pe oricine, mai bucurosi decat sa-si rezolve propriile treburi, asa cum s-ar cuveni si nu sa poarte grija “caprei vecinului”. Bunaoara, si acest fost coleg al lui Todut, daca-1 ascultai, aveai impresia ca vorbesti cu un expert in turism. El cunostea toate variantele optime ale turismului in Romania. Stia trasee, posibilitati si facilitati de servire, coeficienti de castig cei mai fabulosi, metode de vitalizare si unde-i cazul de ameliorare a situatiilor mai precare, unde da randamentul turismul rural, posibilitati de asociere evident in castig, etc., etc.
Intr-un tarziu, Todut simtind ca “vremea trece pe langa ei”, 1-a oprit din peroratii:
– Radule, te ascult de 40 de minute. Pentru tine ar fi mare efort sa ma asculti 10 minute?!
– Cum nu Todut, dar tot pe aceasta tema?!
– Daca asta vrei tu. Numai ca eu as fi dorit sa-ti relatez niste fapte, nu solutii.
– Te rog.
– Radule, prin deceniul opt, am facut si eu doua “plimbari” prin lume si evident ca am invatat ceva. Am inceput sa fac diferenta intre mentalitatile noastre si la alte popoare de aiurea. Un mic exemplu. Daca mergem aici la bufet, ce crezi c-om face?!
– Pai comandam o suta de coniac, o bem dupa care plecam.
– Ha… ha… ha… vezi exact aceasta-i realitatea. La noi intri in carciuma sa bei si cam acest lucru se intampla in fiecare local. La alte neamuri, de pe acest Pamant, localurile nu sunt surse de-a te face “lemn”. Localurile sunt locuri in care oamenii se aduna sa nu fie singuri, sa aiba cu cine schimba o vorba, in localuri, in fiecare din ele poti servi si masa, se pot servi variate mancaruri si bauturi, dar mai ales se fac toate tranzactiile, toate aranjamentele, toate felurile de intalniri inclusiv cele matrimoniale. Din cate se vede “acolo” localurile sunt un fel de prelungire a propriului apartament, a propriei resedinte. in intima ta locuinta nu se primesc numai intimii.
in aceste localuri se desfasoara practic toata viata sociala, care nu presupune intimitate.
Sunt tari, putine la numar, care nu cunosc acest cuvant si unde chiar si lucrurile pe care noi le consideram deosebit de intime, la ei se desfasoara in ochii lumii.