Tuesday, March 31st, 2009 | Scriitor:

Multiplele pericole ce-1 pandesc cum ar fi muntele, materialele explozive, apa ca urgisitor, lipsa oxigenului, exploziile unor gaze si multe altele, daca-i pregatit, ii vor ascuti simturile si-i vor sporii reflexele.
in razboi stii ca trebuie sa te feresti de glont, in mina uneori trebuie sa te feresti de toate si-n aceiasi timp, de aceia, uneori este imposibil s-o mai faci si atunci ramane colegilor datoria sa-ti pastreze… amintirea.
Cu trecerea varstei, cu totii ne uzam, sanatatea ne paraseste, devenim batrani si bolnavi. Minerii nici aici nu sunt mai prejos, au. cancerele lor; silicozele, Sindromul Raynoud si multe altele, complicatii care lor le apar la varste mult mai mici ca la ceilalti oameni.
in vechiul regim se mai facea si cate-o statuie minerilor, minerii si-au facut chiar o parohie pe banii lor exclusiv. in Baia Mare minerii au o statuie in plus. in parcul orasului exista o roca de 1,3 m cubi, gaurita in toate planurile cu primul perforator care a lucrat in Baia Mare care a lucrat in minele din tara noastra. Este vorba de un Fllotman 1912. Cam putin, dar… asta este. Din cate se observa, aceasta profesie, presupune ca acei ce o imbratiseaza, sa aiba niste aptitudini deosebite, spirit de sacrificiu si o mare dragoste de oameni.
Mica mea disertatie o consider un mic, dar respectuos omagiu adus acestor oameni deosebiti; MINERII! Va multumesc pentru rabdarea si bunavointa de care ati dat dovada! S-a ridicat sa plece. Elvira i-a multumit, i-au multumit si elevii si chiar si un parinte a tinut sa-si exprime satisfactia pentru aceasta reusita “ora deschisa”.
Todut parca nici nu savura acest succes. il bucura aceasta intoarcere in sufletele oamenilor, fata de breasla minerilor, atat de hulita in ultimul timp, intoarcere cu dragoste de oameni pentru oameni, care de aceasta data sunt “minerii lui”, ortacii lui. Oare atunci de ce Todut nu radia de bucurie, ci mai degraba era stapanit de-o neliniste?
Gandurile lui se intorceau cu groaza, la primirea facuta din randul trecut de Felicia, cand se intorcea de la cealalta ora de dirigentie. Nu si-ar dori o noua repetitie.
– Te vad cam abatut, il chestiona Mara.
– Ma gandeam si eu la una-alta…
– Se pare ca ai fost convingator, i-ai cucerit!
– Sa nu exageram! Pur si simplu oamenii si-au descoperit… semenii.
– Auzi, Todut, am tot dorit sa te intreb: tu cu familia Deacu ai ceva relatie mai speciala? in afara de cazul ca te tachineaza cu religia lor si ca intotdeauna sunt inoportuni?!
– Da… am.
– imi poti spune si mie?
– Bineinteles, dar nu cred ca-ti va face placere ce o sa auzi. Daca insisti iti spun.
– Te rog.
– Nu despre cat de frumos ma rogi tu este vorba. Am considerat sa-ti protejez auzul de niste prostii. Nici gand ca-ti ascund ceva.
– Daca iti mai aduci aminte, cand cei doi s-au casatorit aveau atata avere… cat era pe ei. Ei bine, la cateva saptamani au prosperat brusc dobandind valori materiale si imobile apreciabile. *
– Da, parca-mi aduc aminte.
– Ei bine, considerand ca ma flateaza, ori poate a dorit sa ma cucereasca, doamna Deacu mi-a destainuit sursa lor de inavutire. in casa in care locuiesc acum, traia un om mai in varsta. Omul sa fi avut 60-65 de ani, mai avea o fiica care s-a stabilit in Germania, pe vremea cand acest lucru era considerat o mare greseala.
Batranul despre care-i vorba era instarit, in afara de casa avea si multe pamanturi, iar bunurile din locuinta sa erau foarte valoroase. Cu alte cuvinte, omul cu valorile lui mobiliare si imobiliare era bogat. Bogatia lui iar fi fost confiscata, daca nu ar fi existat o mostenire recenta primita de la o persoana din Vest, care, de altfel, era foarte bine vazuta in tara si avea oarecare influenta chiar si la noi. Batranul ne mai avand pe nimeni in tara, si-a manifestat dorinta de-a pleca si el in Germania. La asemenea varsta, nu mai constituia o problema plecarea lui, deci a primit viza pentru plecarea definitiva din tara. La granita insa, lucrurile s-au complicat. Stiindu-1 bogat, pur si simplu l-au “periat”, pentru ai gasi bogatiile avute in tara. Spre stupoarea granicerilor, a vamesilor, omul n-avea nimic, in afara de pasaport si banii de drum.

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.