Aurul la romani era AIJRUM (asum). care devia din sanscrita „USHASA” (aurora), avand si o forma prescurtata “OR” (lumina). Spaniolii ii spun –„ORO”, englezii si americanii “GOLD”. suedezii “GULD”. rusii “ZOLOTO”, ungurii “ARANY”. in ebraica “ZAHAV”. avand un derivat “TZANAUV” care inseamna stralucire, chinezii “DZl-DZE” sau numai “DZIN”. in japoneza este “SCH1N-TH1”, in sfarsit francezi-i spun “OR”. Ca o paralela, nici argintul nu face exceptie de la regula in aceasta privinta. Astfel in limba sanscrita denumirea argintului este “ARGANTE”. in latina “ARGENTUM”, in limba franceza “ARGENT”, in germana “S1LBER”. in engleza “SILVER”. in rusa “SEREBO”. in limba maghiara “EZUST”. in limba spaniola “PLATA” si nu am putea incheia, tara a aminti ca. datorita bogatiilor sale in argint, ARGENTINA si-a luat numele lui, ca si California care, candva era “GOLD LAND” sau “ELDORADO”.
Daca aceste metale nobile, cunoscute inca din “copilaria” civilizatiei umane, au manifestat atata atractie si au facut atatea mutatii in viata popoarelor, era lesne de priceput ca cine are aur are putere si, puterea de-a dispune de altii (parca acum e altfel?) dupa bunul lor plac. Cum altfel ar putea fi “luata” butada lui Filip I – Macedoneanul, care era descendentul unui popor mic si bogat in aur. a infiintat un imperiu spunandu-le curiosilor: “Magarii mei, cu sacii de aur in spate, trec portile tuturor oraselor!” De aici apare problema: “Cum putem, sa avem mai mult aur?”
Plumbul a fost folosit din cele mai vechi timpuri incat este imposibil delimitarea precisa a datei considerate “de descoperire” a lui. Fiind usor de prelucrat si de gasit, s-a folosit atat la confectionarea bijuteriilor cat si in industria alimentara, material de razboi, aliaj in diferite compozitii si multe alte intrebuintari. Exista dovezi ca in Egipt, plumbul se folosea cu patru milenii inainte de Hristos la podoabe, constructii de sarcofage, statui, vase. table, inscriptionari, etc. in Mesopotania, langa Ninive s-au gasit inscriptii pe table de plumb.
Romanii l-au folosit la aductiuni de apa. bai si altele. Atat romanii, cat si grecii antici foloseau plumbul ca material de razboi.
In Evul Mediu, foarte multe case se acopereau cu plumb, acoperisuri care dateaza pana astazi. Multe dintre ele erau acoperisuri de biserici si cladiri mai importante.
Plumbul intra in compozitia aliajelor, foarte timpuriu. Diodor din Sicilia si Herodot. mentioneaza in lucrarile lor cu caracter istoric, despre obiecte din plumb confectionate de celti si de chinezi. Plumbul are si astazi o utilizare foarte larga.
Daca plumbul era si este pretutindeni, despre zinc nu putem spune acelasi lucru. Cu toate ca in natura zincul este alaturi de plumb, in antichitate el n-a fost cunoscut decat intamplator, ca produs secundar la unele topitorii. O prima mentiune o face George Agricola in cartea sa. precizand: „la cuptoarele Gostar, la turnare curge mai intai un lichid alb”.
Dupa 40 de ani, Lohnyas mentioneaza intr-un raport ca: “in timpul topirii. Iar peretele din fata si in crapaturile calei, se aduna un metal numit zinc sau conterfey”.
Aici apare cuvantul “zinc”, care a mai fost mentionat si de Strabon in anul 7 era noastra. Studiind cu atentie lucrarile vremii, specialistii au concluzionat ca alchimistii arabi din secolul al IX-lea, care vorbeau despre o “piatra chinezeasca” sau “fier chinezesc”, vorbeau tot despre zinc. Olandezul Van Sinschaten, in anul 1596 vorbeste despre un metal “colaem” sau “cositor italian”, care posibil sa fie tot zinc.
Englezul Champion, a facut prima fabrica in 1740, langa Bristok, pentru prelucrarea zincului. Zincul a fost produs ca produs secundar si in alte parti ale lumii. in Dacia, o bucata de zinc, purta denumirea de IDOL, iar in Rodos s-au descoperit doua bratari de argint umplute cu zinc. in insulele Samos s-a gasit o statueta. in Pompei, Leger povesteste in anul 1876 ca a descoperit un fronton din zinc, dar Coley ajunge la concluzia ca singura piesa de zinc curat este o placuta dreptunghiulara de 45×65 mm. cu o grosime de 0,5-0,55 mm, gasita la Agora in Atena si datata secolul IV-III i.Hr.
Acest fapt, ca zincul nu s-a folosit si in vremuri mai vechi, se datoreaza proprietatii sale de-a se topi la 419 grade C si fierbe la 907 grade C. in cuptoarele unde se topeau minereuri complexe, se forma si zinc dar la acele temperaturi ridicate, el se transforma in… fum albicios.
in acel moment, usa clasei se deschise si directorul adjunct al scolii se adresa doamnei Elvira