Trenul inca n-a oprit si el nu stia cum sa faca ca sa ajunga mai repede la ea (a uitat ca el a venit dupa diploma), cu toate acestea, nu se putea taca. N-a vazut-o de doi ani. De doi anin-a avut nici o stire despre ea. Emotiile-i erau asa de mari, ca era sigur ca de s-ar intalni in acest moment, n-ar fi capabil nici macar sa-si desclesteze falcile, de cum sa-i arunce acel efluviu de iubire ce-1 purta ta suflet. Cu greu si-a potolit pornirea sufletului si a plecat ta prima faza spre un fost coleg, unde urma sa doarma peste noapte.
O intalnire dupa doi ani cu un fost coleg, cu un bun prieten, presupunea o exuberanta, o iesire din “matca”, o explozie de tinerete, dar n-a fost asa… Todut conversa el mai mult din complezenta, sa nu se simta colegul jignit, gandurile lui… ehei… de mult in “alta parte”, intocmind planuri dupa planuri, pentru ziua… ora cand va vedea o domnisoara de 16 ani… ce va lua locul fetitei de 14 ani… pe care el a parasit-o..
A doua zi n-avea nici-un gand, nici-o treaba, numai… s-o vada. Simtea ca, daca n-ar face aceasta… nici altceva n-ar fi capabil sa faca… A facut demersurile “necesare” pentru escamotarea obligatiilor prietenesti ce trebuia sa le dea curs, fiind oricum cazat la un prieten si… “a sters-o”… inspre locul unde-1 “tragea ata”.
Todut isi analiza sansele “revederii” cu Ea. Nu erau tare incurajatoare. Ciudat era faptul ca la toate aceste evaluari a sanselor, care, normal erau in defavoarea lui, in loc sa-t tempereze, dimpotriva-1 atatau, il impingeau spre ea. intrebarile erau multe fara raspunsuri, dar cea mai fierbinte dintre ele era: “cum poate arata Ea la 16 ani?”. Aceasta tentanta, dar copilaroasa motivatie-1 facea sa minimalizeze celelalte realitati. “Oare pentru Ea, el mai poate insemna ceva?” si urma intrebarea care-1 putea scoate automat din circuit: “O fi discutand cu vreun baiat?” “O fata la 16 ani e scoasa deja “in lume”, posibil sa aiba si curtezan”, “Ar putea fi chiar logodita, mai rau, casatorita” “Toate acestea s-ar fi putut intampla, daca Doamne feri, nu s-au intamplat deja”…. “La toate acestea sa vina el acum, sa de-a cu bota-n balta”… “Sa strice o logodna, sau chiar numai o prietenie, el, un intrus”… “Daca prietenul ei, logodnicul ei era o certitudine, el ce era, ce putea fi in acest caz?”… “Cine-i da dreptul sa distruga el, o prietenie, o logodna?”…”Daca fetita ce-a cunoscut-o cu doi ani in urma, ar fi casatorita, sa nu aiba nici macar dreptul s-o vada”… “Simpla vedere si rememorarea frumoaselor momente petrecute impreuna, ar putea aduce mari suferinte amandoura, si-ar fi pacat si imoral”… “Nu se construieste fericirea, pe nenorocirea altuia”…
Cu aceste ganduri, dureros de descurajante, Todut a ajuns la coltul gradinii care imprejmuia casa fetei si, cu un gest hotarat dar enorm de dureros, s-a intors sa plece de unde-a venit. A mai privit odata cu nesfarsita jale, casa care-i adapostea ODORUL, odorul care candva era a lui, si acum nici atata nu stie al cui este, si care nici macar nu banuieste ca langa gardul gradinii ei, sufletul lui se zbate de ceasul mortii, pentru ca s-a decis sa n-o mai vada, sa nu-i mai tulbure viata si rosturile ei. Cu o ultima privire “de ramas bun”, cu ochi-n lacrimi, s-a intors si-a plecat la casa fostului coleg….
– Nene, nene, arunca-mi mingea! ii striga un bot de fata. Todut apuca mingea si parca nu-i venea s-o arunce… se intoarse si-i duse el mingea fetitei. Fata se uita lung la fata necunoscutului si observa ca ceva nu-i in regula, si-1 intreaba:
– Nene va doare ceva?
– Nu, domnisoara, nu ma doare.
– Atunci, de ce esti suparat?! Daca te doare ceva, hai la noi. Mamica-i asistenta si te repara ea…
– Nu-i nimic de reparat. Dar unde stai?
– in casa aceasta, si-i arata casa unde statea si dorul lui.
– Tu, fetito… nu mi-ai spus cum te cheama!
– Lenuta.
– Lenuta, in casa aceasta nu sta si o “fata de liceu”?
– Ba da. Aici locuim patru familii, ea sta la prima usa.
– Da-i maritata?..
. Hi… ne…. nene esti glumet! Cum sa fie maritata daca-i la liceu! Stai, c-o chem. s-o vezi!