Dupa ziua plina de evenimente, de amintiri si povesti nedefinite, Todut cu Mara au considerat ca un somn bun n-ar fi rau mai ales ca…
in saptamana ce a urmat, Mara avea un program foarte incarcat, urmand sa lipseasca practic toata saptamana de acasa. Pregatirile ei ii dadeau o nostalgie aparte lui Todut convins fiind ca nu vor trece doua zile si-i va fi dor de ea. In aceste stari de melancolie se “inchidea” in el, se inchidea in casa, momente in i derula firul vietii, alaturi de ea. Todut se considera un om multumit de casnicia lui, si realizarile sale familiare alaturi de Mara. Poate ca acest lucru, se datora si faptului ca nu si-a dorit niciodata absurdul, n-a sfidat buna cuviinta in relatiile sale si, in general, n-a tinut mortis sa pozeze, sa se laude cu functiile sale, bunastarea sa. Avutul sau si al familiei sale, confortul familiei sale, era numai rezultatul muncii sale si a Mareei. Nimic n-a primit gratuit si cuhnea ironiei, n-a castigat niciodata in plus, nici macar la loz in plic, dar nici n-a inselat pe nimeni ca sa-si “faca lui bunastare”, asa cum foarte frecvent se “aude”. Probabil ca acesti noi jecmanitori, n-au auzit (si nici simtit), ca de fapt, cel mai plin de satisfactie moment al vietii este “a da” si nu a spolia, a putea ajuta, asa cum insusi Cristos ne indeamna si ne traim viata prin nenumaratele sale pilde.
Aceste frumoase precepte de viata, i le-a inoculat o matusa de-a lui, cand inca era copil.
“Dragul matusii, ii spunea ea, esti mare, ai inceput sa vezi si sa auzi destule, sa cunosti multe. La varsta ta mi-as fi dorit si eu sa am un indrumator in ale vietii. Nu s-a putut, dar lucrurile care o sa ti le spun, nu sunt citate filozofice, sunt lucruri traite si verificate de mine, in atata viata cata o am.
Cred ca unul dintre cele mai importante lucruri in viata, confirmat si in biblie, este sa nu sfidezi pe nimeni in nici o ocazie. Daca n-ai stapanirea de sine si provoci sfidare, multe necazuri vei avea, intrucat la sfidare se raspunde cu razbunare.
Sfidarea, dragul matusii, nu este numai o provocare in fata unor persoane necunoscute, ea poate avea forme de umilire chiar a rudelor de sange, a sotiei si atunci toata viata ti se va scurge incercand sa “parezi” loviturile unora sau ale altora. in aceasta forma de razbunare unii dau o dovada de “rabdare” pentru ati intoarce “plata”, chiar zeci de ani, pregatindu-se foarte meticulos pentru acea satisfactie, de a-ti restitui umilinta sau sfidarea. Mai vreau sa-ti completez ca: oamenii care sunt preocupati de razbunari (arma prostului, dar arma!), isi irosesc viata traindu-si-o intr-o continua spaima. Un alt precept al vietii este si acela care-ti cere: “sa nu-ti “dai” toate secretele vietii tale, nimanui, deoarece ele vor fi folosite impotriva ta. Poate de asta ai mai auzit dar eu asi dori si sa ti-o exemplific putin.
Barbatii, pentru casnicia lor, pentru viata lor de familie, nu vor sau nu-si dau seama, ce inseamna sa faci excese si ce urmari pot avea acestea uneori, unii, nu doresc sa rupa relatiile cu fostele “iubiri”. La tipul acesta de necazuri se adauga si greutatile inerente in orice inceput de casnicie. Peste acestea mai intervine si faptul ca o nevasta tanara, nu-i nevasta care va fi peste cativa ani. Altfel spus ea mai are unele retineri, deci nu toate vor fi la dispozitia sotului, ceea ce este o insatisfactie pentru el, tanar fiind nu-i prea “tare in diplomatie” si atunci gaseste ca-si poate “domina” sotia prin tiranie ori infidelitate. Nevasta are doua solutii, ori divorteaza, ori il suporta asa “cum e”, pana considera ca “i-a venit lumea pe mana”…
Chiar daca femeia n-a planuit o razbunare, cu varsta, fortele in casnicie se echilibreaza. Daca pana la 30 de ani barbatu-i cu “cocositul”, dupa aceasta varsta femeia incepe cu pretentiile sexuale, moment in care potenta barbatului incepe sa scada. Cine a avut rabdare si intelegere la inceputul casniciei, va beneficia de acelasi tratament, cine nu.
Un alt sfat, ce ma indeamna sufletul sa ti-l dau este: sa fii harnic. Multa lume spune ca n-a murit nimeni ca n-a muncit. EROARE. Spunea undeva un om care pe vremea aceia trecea mare invatat ca: “munca 1-a creat pe om”, adeptii lui, a lui Marx au luat aceasta butada in forma in care ei au priceput-o. Adica sa transformam oameni in roboti industriali, fara familii, fara iubiri, fara interese. Nu s-a putut! Dar aspectul muncii este foarte variat, n-o sa-ti insir eu toate acestea, eu ma voi referii la cel biblic. Cine nu munceste, nu-i agreat de Dumnezeu. Munca, indiferent de felul ei, ne ajuta pe noi, in primul rand, si apoi prin munca putem sa-i ajutam pe ceilalti.