Iuliu, dimineata s-a dus la oglinda, si a vazut o “fata palida”. S-a mai ciupit, si-a mai aplicat niste palme pe fata si tot nu si-a revenit. A visat ca cineva il infasura cu un lant peste piept si-1 tot strangea continuu. Orice metoda de-a scapa de acel lant s-a dovedit neputincioasa si probabil daca nu l-ar fi trezit camarazii, nu s-ar mai fi trezit niciodata.
Cum era om de cuvant s-a dus si la intalnire. Pe drum a mai “sorbit” si o oca de vin, dar culoarea in obraji nu i-a revenit.
A gasit-o pe Maria oarecum contrariata si nervoasa.
– Iuliu ai facut ce te-am rugat ?
– Bineinteles draga.
– Ceva n-a fost in regula. Poti sa-mi spui ce?
– Nu te supara Maria, dar nu stiu la ce te referi.
– Ai pus apa?
– Da.
– S-a golit cana?
– Poate, nu era chiar plina, de ce?
– Tu ai facut ceva ce eu n-am stiut.
– Ce puteam sa fac?
– Tu stii, dar nu-i nici o problema. Te rog sa pui si in asta seara o cana cu apa si apoi fa tu ce vrei!
– Maria, te-am ascultat, am facut ce mi-ai cerut si tu sti asta, sincer sa fiu nu am chef sa ajung de rasul camarazilor. Mai bine ai face daca am iesi putin la aer. Nu prea sunt in apele mele. ;- De ce?
– Tu crezi ca-i usor lucru sa-i spui iubitei ce ti-am spus? Crezi cumva ca sunt un las si vreau sa ma debarasez de tine? Mi-ar fi rusine daca ai crede asemenea lucruri despre mine. – Duminica trecuta n-ai fost asa de spasit. S-a intamplat ceva cu tine?
– Nu, nu s-a intamplat nimic, dar nu crezi ca tu n-ai insemnat nimic pentru mine?
– N-am nici o certitudine.
– Ce certitudini doresti, intreaba Iuliu infricosat ca va trebui sa traiasca o viata cu o vrajitoare care-1 poate face un “zero” cand are ea chef. Atunci s-a gandit ca despartirea de Maria el n-o s-o poata realiza in veci. E robul ei! Numai daca….
– As dori ca si pana acuma sa ramanem tot ce-am fost… si ca din senin s-a pornit o ploaie torentiala. Erau langa cimitir. Casele erau cam departe. Au fugit si s-au pitit de ploaie intr-o cripta. Cu toate ca era dupa amiaza, afara era aproape intuneric.
Mai schimbau cate-o parere cand Iuliu, vede ca mana ei aproape ca-i intra in ochi.
– Ce faci tu. Tine-ti mana “acasa”!
– Dragul meu, o mana mi-o tii tu, si cu cealalta te-am imbratisat. Despre ce mana
vorbesti?! Pe Iuliu l-a prins o teama gretoasa si fara sa mai zica nimic, a iesit ca din pusca din cripta.
– Vino inlauntru, ploua inca tare!
– Acuma tot suntem uzi, hai sa mergem acasa sa ne uscam. Au plecat si au ramas in relatii amiabile, Iuliu fiind ingrozit de ea, a cautat sa aiba relatii din care sa nu reiasa sentimentele care le nutrea pentru ea acuma. Toate se puteau regiza, greu era cand trebuia sa “doarma” cu ea pentru ca toate sa fie ca inainte.
Ideea i-a venit cand l-a rugat sa puna a doua oara, cana cu apa. Maria era frumoasa si plina de viata. S-ar fi putut ca toate barfele sa-i fi iesit pentru faptul ca n-a vrut sa stea de vorba cu toti cei care si-ar fi dorit-o, sa fie a lor. Unul dinte camarazi era innebunit dupa ea, il implora sa-i spuna uneori chiar intimitati despre ea. Ar fi facut ori ce numai sa-i raspunda la salut, dar ea nu-1 “vedea”. Iuliu si-a facut planul si ca din intamplare, se mai intalneau, i-a prezentat-o, au inceput sa mai schimbe replici, cum el si ea erau cam plictisiti, a reusit sa-i lase singuri. Le-a fost de bun augur. S-au casatorit dupa terminarea stagiului.
Si Iuliu s-a casatorit dupa terminarea stagiului cu Ana… dar parintii au dezmostenit-o…