Visul nu era deplasat, daca am fi observat cat de tare s-a indragostit Ana de el si casatorindu-se cu ea, viata lui ar fi fost un Rai. Acestea erau gandurile tinerilor dar nu si al parintilor Anei, care asa cum a banuit si Iuliu nici nu vroiau sa auda asa ceva. Ne oprim aici putin pentru a vedea ce credea cealalta fata, croitoreasa, care asa cum a povestit el i-a fost nevasta si ajutor in cea mai grea perioada a vietii sale de Soldat, si caruia i-a promis c-o va lua de nevasta la liberare.
Iuliu inca inainte de-a avea relatiile lui atat de avansate cu Ana, daca va mai amintiti, era presat cu barfe, si vorbe de ocara la adresa Mariei, de catre unii camarazi, si lucrul dracului, chiar de unele “cadre”. in ochii lui imaginea Mariei pierzandu-si aureola, dar mai ales ceea ce i-a legat dragostea si farmecul ei a disparut, Iuliu nemaiavand fata de ea nici o atractie. in aceasta situatie, a considerat, cinstit dar mai ales necesar, sa-i spuna fetei ca el doreste sa se desparta de ia.
intr-o duminica, si-a luat o invoire in care s-a hotarat sa-i spuna unde-au ajuns relatiile lor, si ca el doreste sa se desparta in mod civilizat.
A plecat la Maria, care era acasa, il astepta impreuna cu mama-sa, care-1 iubea ca pe un fiu, femeia fiind vaduva. Au servit masa, au mai “aruncat” cate-o barfa, si la plecare, luliu i-a spus pasul. Pentru prima oara, ochii Mariei “sagetau”, si-i spuse lui Iuliu.
– Dragul meu in cel mai greu an din viata ta ti-am stat la dispozitie cu toate bunurile ce mi-le-a dat bunul Dumnezeu, cu dragostea mea, cu tot ce ti-ai daruit, ai dispus de toate ale mele, ca si cum ar fi fost ale tale. iti spun acestea nu pentru ati imputa ceva, ci doar sa-ti dai seama ca fara a fi casatoriti, ai intrat in familia mea, comportandu-te ca un barbat, diferenta fiind ca un barbat aduce un castig casei, tu numai ai consumat. Probabil ca nu mai ai multa armata de facut, si asa stii tu sa te achiti de datorii, si poate si mai probabil, alta iti va lua foloasele. Iuliu draga asta nu se face la o fiinta iubita, mai ales care-i si orfana si n-are cine s-o apere, probabil, de acei ca si tine.
Din tot ce-a fost intre noi, n-am nimic de-ti imputat, si eu mi-le-am dorit, dar sa ma arunci ca pe-o carpa folosita nu cadreaza cu demnitatea unui barbat, a unui om.
Ce incerci tu sa faci acuma iti arata nemernicia sufletului tau, care sincera sa fiu, se sterge din inima mea. Asi putea zice ca ma bucura ca nu m-am casatorit cu un asemenea nemernic. Totusi ca sa vezi ca si femeile care n-au barbati in casa nu pot fi batjocorite de oricine, cu cata “barbatie” mai ai, pune diseara, inainte de culcare, o cana cu apa pe geam. “‘Poti sa faci asta barbate! De-i avea aceasta amabilitate, sa faci acest lucru sambata seara si daca esti bun, pana acuma ne-am intalnit cand tu ai vrut, cum tu ai hotarat, acuma permite-mi sa iti dau eu intalnire Dumineca. Esti de acord?
– Nu vad de ce n-as fi?
– Te rog sa nu uiti de cana cu apa! Bine?
– Bine, de ce nu?
– Atunci “la buna vedere” pe Duminica.
– La buna vedere. Noapte buna. Si Iuliu a plecat la cazarma.
Vremea in cazarma a trecut repede. A si uitat de Maria, si ar fi uitat definitiv daca un camarad nu i-ar fi cerut, bocancii lui, care evident ca erau mai frumosi (cat pot fi o pereche de bocanci de soldat), sa mearga la intalnire. L-a refuzat si a inceput el sa se pregateasca de intalnire cu… teama. A chemat plantonul si i-a spus toate spaimele lui. Pe planton l-a rugat sa stea langa el, sa observe daca i-se intampla ceva, iar daca cumva vede ceva, sau pe cineva ca se apropie de patul lui sa-1 indeparteze, sa-1 opreasca.
Cu sufletul mic, si-a intors camasa pe dos, a impuns-o cu un ac, a pus cana cu apa pe geam, i-a mai facut un semn plantonului, care a fost platit regeste si s-a culcat.
. Dupa o ora, l-a trezit cu foarte mare greutate, plantonul care a depus reale eforturi cu toti camarazii care mai erau in dormitor, sa-1 trezeasca.
Iuliu a sarit la fereastra, sa vada cana. Era numai jumatate cu apa. S-a uitat daca nu s-a varsat, a intrebat daca n-a baut cineva din ea, nimeni, si cine sa se apropie de ia dac-o pazea plantonul din seara aceasta care era aproape un urias.
– Camarazi, vedeti cana aceasta, a fost plina cu apa, acum e jumatate, daca n-ati fi putut sa ma treziti, cand apa disparea din cana, imi disparea si sufletul meu.