Nu era o fericire sa fi nebunul satului. In acel moment i-a venit un gand, sa-i povesteasca preotului. Asa a si facut. Cu caruta incarcata s-a oprit la poarta preotului caruia i-a povestit toata tarasenia. Preotul l-a ascultat, i-a mai pus si alte intrebari, ramanand pe ganduri. Era un lucru deosebit, ciudat, diavolesc. Apoi “I-a citit pe cap”, dupa care Baciul Vasile s-a intors linistit acasa, lasandu-i preotului gandurile si spaimele sale. Cu meticulozitatea-i obisnuita si-a dejugat vitele, le-a dat de mancare, apa, si-a mai vazut odata gospodaria inainte de-a se culca, a cinat cu nevasta-sa si s-a dus la culcare, impacat de inca o zi alduita de Dumnezeu. Din ce-a patit el pe drum, nu i-a povestit nimic nevestei.,