Spre deosebire de intamplarea din propriul sau apartament, aici grupul era foarte eterogen, nu avea componenta fixa, schimbandu-se continuu, prin plecarea unora si sosirea altora.
Putin mai la dreapta, era un alt grup de barbati, care parea mai omogen si de aceeasi “talie”, si in partea stanga era un “cerc” numai din doamne.
Pe Todut si Mara ii atragea cercul doamnelor. Realitatea era, ca nefiind angajati in nici-un partid politic, cunosteau prea putina lume in acest conglomerat politic, oameni cu participari regulate la asemenea jurii, chefuri, sau ce denumire vor mai fi purtat.
in derularea participarii lor la aceasta adunare, dupa ce au fost prezentati de gazda unor cunostinte, considerate de ei, mai apropiate sau poate mai importante, celelalte cunostinte urmau sa si le faca singuri si, daca considerau sa se apropie de cineva… in afara de cei prezentati, persoanele mai “sus puse” erau usor de recunoscut, intrucat in jurul lor “roiau” fel de fel de “indatoritori”, care cautau tot timpul sa obtina atentia “lor”, sperand in viitoarele servicii, posturi, “recunostinte” sau alte atentii, din care in general se poate profita.
Cam acesta era nivelul de evaluare si cunoastere a respectivei adunari, de catre Todut, cand doreau sa se apropie de “roata” doamnelor. Ar fi fost de dorit, ca apropierea de dansele sa o faca fara a fi observati, sa poata asculta, fara a avea obligatia de “participare”, situatie care in asemenea mod de desfasurare a adunarilor nu convine tuturor, intrucat se cunoaste ca insasi scopul sindrofiei, unul din ele, este racolarea de cat mai multe cunostinte si implicit largirea ariilor de cunoastere si cunostinte, pentru captarea lor prin prietenii, prin diferite servicii, ca la momentul oportun sa le poti folosi in scopul tau… cand le va veni randul… Cu alte cuvinte, se forta nota in aplatizarea unor “culmi” cu obisnuitii plebei. Bineinteles ca numai la asemenea jurii si numai in discutiile de aici se permite-au asemenea “lejeritati”. Asemenea tipuri de “deschideri”, avea scopul ca personalitatile sa devina mai “populare” si sa “traga” dupa ele o masa cat mai mare de votanti.
Politica noastra fiind incepatoare si nedispunand inca de averi, care le-ar putea permite “cumpararea voturilor”, la acest banchet s-a mizat, pe atragerea si apropierea unor “varfuri” cu mare popularitate si priza la mase, cu care asistenta se purta cu grija deosebita, pentru ai capta pe acesti adevarati “capi ai plebei” stiind ca in spatele lor, sunt mii de voturi.
Din aceste motive, apropierea de grupul doamnelor s-a facut cu retinere, de catre Todut si Mara, folosind chiar tactica apropierii, mergand cu spatele spre dansele, de parca
ar fi oferit trecere cuiva.
Si ma rog ce se putea discuta intr-un cerc de doamne? in primul rand Todut a observat ca asa zisa “aplatizare” mai sus pomenita, era materializata doar in vorbe. Persoanele erau “complimentate”, tinutele erau remarcate, chiar laudate, ceea ce magulea pe cei mai modesti, dar privirile cu care te “invaluiau” iti deconspirau totul.
Prin privirile lor, iti aratau parerea lor la straduinta ta, la preocuparea ta de-a te face placut pentru persoanele pe care ai crezut ca le vei intalni aici, tu probabil nebanuind ca de fapt adevarata parada a modei aici era. Luandu-ti la aceasta adunare cele mai bune haine, de fapt iti divulgai “epoca” in care ti-ai facut ultimul costum. Tot privirile lor, iti indica si cam cata apropiere ti-se permite, fara a mai pune la socoteala, dispretul care ti—1 aratau, intrebandu-te parca: ce-ti porti saracia printre noi?
Dupa aceasta succinta inventariere a “starilor de fapt” si a “complimentarilor” facute, una din priviri si alta din gura, toate “iesite” din cercul doamnelor, impreuna cu cei prezenti, evident s-a pornit la barfirea cunostintelor comune, care nu erau prezente la sindrofie, siguri fiind cu totii, ca asa se va intampla si cu ei, la alte sindrofii unde nu vor fi invitati, unde nu vor fi de fata.
in astfel de momente, snobii, nu scapa prilejul de-ati arata, ce fiinta neasemuita esti tu, cel care ai cele mai putine cunostinte in “lumea lor”, la petrecerea lor, in viata lor. incat iti spui, pentru a cata ora: “Ce caut eu aici?” Au si ei dreptatea lor si bineinteles ca si tu ai dreptatea ta.
La un alt soi de petrecere, la o nunta a unui fecior de director, in afara de invitatii “grei” mai erau si vreo cinci familii, considerati de “ceilalti” intrusi. Trecand in revista ocupatiile “intrusilor”, a reiesit urmatoarele: unul dintre ei avea “hobi” fotografiatul si evident aici avea “cadrul” de desfasurare.