– Au zis ca: O TULA MARE!.. Fata de rusine si necaz a inceput sa planga si a fugit afara, lasandu-si curtezanul singur…
– Doamne dar ingrozitor se comporta uneori copiii!.. Sarmana fata! Mi-e mila de ia! Nu se putu abtine o doamna.
– N-o luati asa in tragic, doar si fata aceea s-a maritat, e nevasta-mea… Dupa aceste precizari s-a starnit rasul in grup. Stingandu-se momentele de buna dispozitie, un tip barbos interveni:
– Stimati domni imi iau permisiunea de a va povesti ceva din vremea impuscatului, o poveste care poate nici nu-i adevarata, dar cine umbla dupa asa ceva.
– Tu spune-o si noi vom constata ce-i, il “lua” un prieten.
– Sa fi fost prin ’85, relua discutia barbosul, cine nu stie ce teroare era pe atunci? Cu toate acestea a existat un BRASOV si cu ceva ani mai inainte, un PETROSANI si altele de felul acesta… Aici Todut avu o strangere de inima. Care sa fie cauza ca le venea mai usor sa vorbeasca de”Impuscat” decat sa spuna simplu: “inainte de revolutie”, ori inainte de ’89?! Sa fie aceasta o lipsa de credibilitate a vremurilor ce le traim?! Dorinta de-a ocoli lucrurile incerte, tranzitia si alte lucruri neplacute si totusi certe?! Refuzarea visarii si a angajarii intr-un viitor care nu promite nimic, in care nimic nu-i sigur?! … ar putea fi si astea cauzele…
Obisnuiti fiind c-o anumita rigurozitate, cu siguranta zilei de maine, daca acestea ne lipsesc, nestiind ce urmeaza ne refuzam visele, nu indraznim sa ne provocam fantezia, chiar cand este vorba de niste banale povesti?!
– Vreau sa va atrag atentia asupra acelor vremi – relua barbosul – cand poporului i s-a “inchis gura” si nu indrazneai sa te adresezi nimanui de teama sa nu fi “turnat undeva”. Oamenii si-au pierdut increderea in semenii lor si nu-si mai deschideau sufletul pentru ca nu stiau, daca acel cunoscut al tau, nu era un veritabil informator, al altora. in acea perioada de mare oprimare, in orasul nostru, traia un mare artist si un om de un curaj deosebit.
Artistul nostru era sigur ca “undeva” activitatea si vorbele lui erau interpretate si de regula aceste interpretari niciodata nu sunt in favoarea individului. Recunoasterea lui internationala l-a ferit pana atunci de necazuri. Cu toate acestea el nu agrea situatia din acele timpuri si a gasit o metoda personala de protest impotriva politicii din acele timpuri, prin luare in deradere a anumitor fenomene ce se iveau in acele timpuri. Intr-o buna zi, artistul nostru, observa o mare agitatie pe bulevardul din fata blocului sau… Omul iese in balcon si din toata puterea ce-o avea a inceput sa strige:
– JOS SOCIALISMUL !!!!!! dupa care intra din nou in apartament…. Persoanele care se aflau in jurul blocului, pe sosea, care au auzit ce a strigat artistul, zambeau cu subinteles… Apoi realizand de fapt ca nu sti cine te poate vedea, si-au refacut mimica fetei, au pus capul in pamant si se grabeau sa paraseasca cat mai repede acel loc. Nu trecu mult timp si persoana in chestiune, reapare in balcon, si cu puteri inzecite isi striga din nou oful:
– JOS SOCIALISMUL!! !!!!….
De aceasta data, persoanele care se mai aflau in jurul blocului, cautau in mare graba sa se indeparteze, sa se ascunda undeva, intrucat gluma se ingrosa…
Cand stresul psihic asupra trecatorilor a ajuns la apogeu, artistul nostru reapare, aparitie care pe unii i-a facut s-o ia la goana, pe cand el, din toata puterea fiintei sale a inceput sa racneasca:
– Sa vina COMUNISMUL !!!!!!….
Cei care inca n-au reusit sa fuga sau sa se adaposteasca, sau dintre cei aflati in trecere pe acolo, si-au indreptat spatele, si cu un zambet in coltul gurii, isi continuau linistiti drumul.
intamplarea povestita nu numai ca a starnit zambete, dar parca unora chiar le-a dat prilejul sa-si indrepte spatele…
– Buna, foarte buna! De n-am mai avea parte de asemenea umilinte, intra in vorba un tip cu papion, eu nu doresc sa-i las dansului toti laurii, de aceea va rog sa-mi dati si mie ascultare, mai ales ca nu doresc sa va dijmuiesc prea mult timpul dumneavoastra.
– Spune draga ce ai de spus, il impulsiona cineva din grup.