( miercuri, 9 iulie 2003)

Când Arhimede a strigat”Daţi-mi un punct de sprijin şi-oi răsturna pământul” se bănuia că nu s-a gândit la o altă planetă în care să împingă cu un tropan pentru a deplasa pământul, ci la un punct imaterial în care-şi poate atârna ideea , punct de unde pot porni germenii cunoaşterii.
Se pare că ceea ce se numeşte cognitiv, primul punct al percepţiei şi recunoaşterii apare în urma unor puternice emoţii(teamă, bucurie, supărare durere etc.) şi peste ani, primele aduceri aminte „se suprapun” cu deşteptarea acelui punct de interferenţei a memoriei. În timp, lângă acele cunoştinţe ale „punctului de sensibilizare a cunoaşterii” se adună ca într-un ierbar cunoştinţe după cunoştinţe, care sunt comparate cu cele existente şi sedimentate în memorie.
De acum, pe parcursul întregii noastre vieţi, toate cunoştinţele acumulate vor fii comparate cu cunoştinţele mai înainte memorate şi deja decantate. Şi asimilarea de cunoştinţe se pare că este diferită în funcţie de sexe. Masculii se pretează la cele mai sus exprimate, femeile în schimb renunţă la compararea cunoştinţelor acumulate, ele acumulează în vederea stocării. Starea de comparaţie specifică bărbaţilor îi face să se preteze la unele justificări, la unele perctratări şi, funcţie de pregătire, la filosofări pe varii teme.
Dacă începem de la primii oameni, când Dumnezeu la întrebat pe Adam :”de ce a mâncat din fructul oprit?”, Adam s-a eschivat prin :”Doamne Eva mi l-a dat!” Şi pedeapsa majoră a căzut pe Eva, care se pare că n-a comentat. Este numai un exemplu, dar este valabil pentru o viaţă întreagă . În schimb sunt foarte puţine lucruri care să le facă bărbaţii fără a le comenta, fără aşi da cu presupusul, fără a le explica, ca în ultimă instanţă pe unele să nici nu le mai facă. Motivaţii şi perctratări, justificări se pot găsi în ori ce formă de muncă, motivaţii care ne-ar permite o eschivare în acel plan. Toate acţiunile se pot motiva, toate motivaţiile susţine, toate susţinerile justifica, filosofa.
În celălalt pol, „jumătatea” noastră apare acasă obosită, stresată, nu prea ştie cum să filosofeze, aşa că se duce să pună masa, mai strânge ceva prin casă, poate-i ziua ei de spălat şi îşi vede de treabă aşa cum de altfel o face întotdeauna fără comentarii, fiindcă probabil nare cui îi păsa de lucrul casei.
În relaţiile interumane femeia-i un diplomat înnăscut şi dacă intervine într-o discuţie o acaparează. În acest caz bărbaţii ca să nu fie deranjaţi de intervenţie, ori „pin” de-o tablă ori trec pe discuţii de când erau în armată. Ştiu că nu-i 8 martie( că numai atunci ne permitem să elogiem femeile), dar m-a frapat modul amiabil cum sexul frumos, femeia, nu încetează lucrul nici la revoluţii, nici la războaie şi mai trăiesc şi mai mult ca bărbaţii. Desigur că bănuiţi că şi zămislirea acestui articol are un”punct” , o intrigă. Să ştiţi că are. Într-un dicţionar al filosofilor, unde erau „înşiraţi” peste patru sute de filosofi din antichitate şi până astăzi, atât din ţară cât şi din lume, nu există nici-un filosof FEMEIE. Rămânem cum suntem, nu?