Nimic nu umbrea relatiile dintre noi si dintre familiile noastre. Atata car ca eu tot cu indiferenta imi tratam vechea prietena, neavand nici atata spirit de observatie sa vad de fapt ceea ce vedea toata lumea, anume ca in ultimele clase de liceu prietena mea se profila ca o femeie deosebit de frumoasa si atragatoare. Si timpul trecea. Colegii, care stiau ca santem promisi unul altuia, nu ne prea acordau mare atentie.
Dupa terminarea liceului, ea s-a inscris la facultatea de zootehnie, iar eu la institutul de educatie fizica si sport, in aceeasi citadela a invatamantului superior. Intre noi nu au existat relatii intime, insa ideea ca ca imi apartine ma plictisea pur si simplu si o facea fata de mine neinteresanta si neplacuta. Era ca si o scula pe care o ai. Este folositoare, dar nu te omori dupa ea. Sincer sa fiu, doream sa ma aflu undeva unde sa n-o mai vad, iar daca se poate niciodata. Asa s-a intamplat, eu nu am mai „vazut-o”, dar a venit altcineva care a „vazut-o” si a vazut-o exact asa cum ar fi trebuit s-o vad si eu, adica o femeie foarte frumoasa. Acel cineva nu a ratat ocazia si s-a casatorit cu ea. Dar sa nu uit. inainte de a se casatori, ea a venit la mine, mi-a spus ca are un baiat care o curteaza si care a cerut-o in casatorie. Ea n-ar vrea sa se casatoreasca cu el stiind ca mi-e promisa mie, insa daca eu o tratez ca pana acum, isi permite si ea sa ia o astfel de atitudine incat sa nu-i mai fie jignita existenta. Daca relatiile dintre noi vor fi normale, e de acord sa ne casatorim.
Nu doresc sa va relatez raspunsurile mele ireverentioase, in final i-am dat de inteles hotararea mea:
— Fetito, zburda, esti libera din partea mea!
— Multumesc! Si-ti doresc si tie fericire, ca din cate am aflat esti si tu pe punctul de a face in curand acest pas, incheie ea.
Asa ca ne-am casatorit amandoi, fiecare cu altcineva.. scapand astfel de aceasta stupida promisiune, pe care o consideram a fi un lant pus la picioarele mele. S-a intamplat insa ceva neobisnuit si cu totul neasteptat. Am inceput s-o vad asa cum ar fi trebuit s-o vad si pana atunci. M-am indragostit de ea. Situatia mea era chiar a unui om nebun. M-am casatorit cu una si-mi doresc ca convietuiesc cu alta, adica cu aceea pe care nici nu voiam sa o vad.
Nu moare nimeni din dragoste, dar eu m-am imbolnavit. M-am imbolnavit rau de tot. S-au acumulat in mine toate aceste stari contradictorii. Nimeni nu stia ce am. Zaceam in pat, aveam febra, deliram, dar nici un organ lezat. Toate imi erau bune. Toti medicii ridicau din umeri, iar eu ramaneam bolnav si neputincios. Asa am dus-o vreme de trei luni, cu pauze scurte de revenire. Dupa cele trei luni de zacut, avand greutatea unui
schelet si miros de peritura, neparticipand deloc la viata de familie, am rugat-o pe sotie sa divorteze. Ea era o femeie miloasa si s-a dedicat cu tot ce avea ea si intreaga ei familie sa ma inzdraveneasca, sa ma scoata din aceasta stare, dar toate au fost in zadar. intr-o zi auzind ca sant bolnav, cea care-mi fusese destinata mi-a facut o vizita. Nu mi-am dat seama pe loc, dar stand in povesti cu ea simteam ca imi lipsea. Era prea tarziu. Pierdusem.
De boala m-am scapat, dar primul lucru pe care l-am. facut dupa ce m-am pus pe picioare a fost sa divortez. Nu avea nici un rost sa chinui inca o fiinta nevinovata pentru greselile mele. Nevasta-mea — si acum mi-e rusine ele ea — nu a stiut ce sa creada. Imi era mila de ca ca am tarat-o dupa mine intr-o greseala de a mea, iar acum, fara nici o vina, se vedea divortata. Niciodata nu mi-am putut ierta aceasta bataie de joc ce i-am facut-o acestei fiinte nevinovate. Dar am facut-o.
; Dupa ce am divortat, vreo doi ani am ratacit ca un apucat pe toate cararile. Nici la facultate nu mai mergeam. Devenisem total neglijent. Nu am atras atentia asupra mea prin felul meu de comportare, intrucat atunci cazusera pe capul oamenilor tineri in tinuta hipi si multi credeau ca sant si eu un admirator de-al lor. Numai ca eu, in starea in care ma aflam, nici nu stiam cine erau hipi, necum sa ader la vreo grupare de-a lor. Oamenilor le place sa fie toate catalogate. Odata catalogate, ei se linistesc si-si vad inainte de treaba.
Toata nebunia mea, cu toate viziunile ei a tinut cam doi ani. Este o vorba romaneasca: se spune despre cineva ca e ,.nebun de legat”. Eu eram nebun nelegat. Asa ca, plimbandu-ma odata prin parc, repet, prin parc, nu prin livada, am avut impresia ca vad un mar frumos si mare. Intind mana sa-1 iau si atunci am simtit ca m-a trasnit. De fapt am cazut jos. Catarata pe banca si tinand o creanga sub brat, viitoarea mea sotie mea descalcea un zmeu ce se agatase acolo.

Nimeni nu a avut timp de „pustiul cu zmeu”, asa ca s-a catarat ea sa-l elibereze. Cum ea avea creanga sub brat, eu am vazut numai unul dintre cele „doua mere”. De acolo de unde se afla mi-a trasnit acea palma, facandu-ma KO, pe mine, studentul de la „cultura fizica”. Vazandu-ma jos, nemiscat, ea mi-a oferit si primul ajutor. Ei bine, nu ajutorul ce mi-a dat cu buna stiinta, ci palma m-a ajutat cel mai mult. Ea mi-a alungat toate melancoliile si gargaunii din cap. Dupa ce si-a cerut scuze pentru lovitura data, mi-a explicat ce a determinat-o s-o faca. Mi-am cerut si eu scuze si am intrebat-o daca mai poate face un efort inca sa ne plimbam prin parc, nu prin livada. De atunci nu ma mai duc nicaieri fara medicul meu personal.
Cam asta am dorit sa va povestesc, incheie profesorul.
— Multumim — ii raspunse ingandurat Vasile. Ciudata boala ai avut, profesore, dar si mai ciudat a fost medicamentul.
— Asa patesc toti cei care umbla sa culeaga merele din parc, asta-i lucru de invatatura — intari Grosan. Doar lumea stie ca in parc scrie: nu atingeti . ..! nu calcati …! nu rupeti …! Pai cum, poftesti sa se puna si o tablita cu indicatia: nu culegeti …?
— Cunoscand si aceasta interdictie, cred ca vom putea dormi linistiti — rase Tudor.’
— Ca bine zici — se auzira voci amuzate — asa ca tuturora noapte buna!
— Noapte buna. ..!
in ziua urmatoare, Ana avea niste manifestari contradictorii. Vazand-o in starea aceasta, Zina o chestionat
— Ce ai, tu fata?
— Nu am nimic! raspunse sters, fara chef, aceasta.
— Atunci, ce te framanta? Spune ce ai pe suflet, o indemna Zina cu vocea mai blanda.
— Pai, as vrea si eu sa povestesc o intamplare, numai ca aceasta este mai aparte!
— Cat de mai aparte? rase incurajator Zina.
— Pana acum fiecare a dezvaluit cate ceva din lupta pentru dragostea semenilor, pentru adevar si dreptate in viata asta. Ceea ce as dori sa va povestesc eu se refera la credinta.
— Ce fel de credinta?
— E vorba de credinta, in religie, in Dumnezeu.
— Concret, pe tine ce te framanta?
— Intamplarea aceasta are strafunduri luminate de intelepciune, de eroism, de generozitate, de puterea credintei. O mama lupta singura, jertfindu-si totul, ca sa infaptuiasca ceea ce si-a propus.
— Crezi ca nu vei fi ascultata?
— Nu, insa s-ar putea ca povestea aceasta sa fie considerata ca deplasata, naiva, ceea ce m-ar intrista, zise Ana, privind-o in ochi pe Zina.
— Auzi, Ana, chiar daca nu vei fi aplaudata la scena deschisa, dar poate oare spune careva dintre cei prezenti ca nu a fost botezat sau ca nu a incheiat casatoria la preot? Ca nu au mers la biserica asta s-a mai vazut, dar fara aceste taine sant putini muritori pe meleagurile noastre, asa ca sa nu ne ascundem dupa deget!
—• Daca zici tu asa, atunci chiar diseara. ..
— Fa-o fara complexe! Si chiar asa a si facut.
— Bucuria tinerei familii Netu — a inceput Ana — a fost mare cand rodul dragostei lor s-a intruchipat intr-o fetita. Era primul lor prunc. Nu se mai saturau uitandu-se la ea. la Iftinia.
Le era nespus de greu in acea toamna. Muncile campului se aflau in toi, rodul pamantului trebuia adunat, ceea ce-i solicita intens. Grasin ramasese singur la toate astea. Apoi mai trebuia sa o ajute si in casa pe sotia sa, care inca ne le putea face singura pe toate, fiind slabita. Dar cand oameni se iau din dragoste, greul nu-i impinge inapoi, ci ii uneste. Dar
imediat dupa ce Valeria a nascut-o pe Iftinia aici, la munte, a si brumat si i-a prins cu porumbul ne strans. Mai mult, cum parintii lor nu concepeau sa imparta pamantul cat sant inca in viata, traind in devalmasie, tot lui Grasin i-a revenit si datoria de a-si ajuta parintii, atat pe ai sai, cat si pe ai Valeriei. Acum simtea Grasin greul pe umerii lui. Era si mult si greu pentru el.

Nu numai ca nu avea cine sa-1 ajute, dar nici cu cine povesti nu avea. Seara de seara de obosit ce era cadea in pat de pe lavita pe care se asezase la cina. Era frant. Uneori, nici sa manance nu mai apuca. Vazand chinul sotului sau, Valeria s-a gandit ca macar cand e frumos afara sa iasa sa mai stranga si ea, sa-si ajute sotul, adunand macar ce se afla pe terenul de langa casa.
Intr-o seara cand s-a intors de la camp, Grasin si-a gasit sotia ,,arzand” toata ca focul si baiguind. Toata oboseala a zburat din el cand a vazut-o. Nu se mai putea intelege cu ea. Nu stia ce are. Vazand cate sant de adunat de pe camp, s-a gandit el, nu s-a putut rabda nici ea sa nu puna mana la lucru. Poate ca in vreo doua zile ar fi terminat de strans recolta, dar asa uite ce i-a facut nevasta!
A fugit dupa moasa, care cum a vazut-o 1-a facut pe el cu ou si otet ca-si omoara nevasta punand-o si acum la lucru. Abia a putut-o lamuri Grasin ca ea singura s-a apucat de treaba. Neexistand doctor in sat, cam toata asistenta o dadea moasa. Ea a fiert niste buruieni, si tot timpul bombanea. La inceput Grasin a crezut c-o descanta pe bolnava. Apoi si-a dat seama ca de fapt ea vorbea de una singura si era si foarte suparata.
— Moasa, ce tot vorbesti de una singura?
— Uita-te la fetita si ii vedea si tu de ce vorbesc. Grasin o cerceta pe fetita daca-i uda, o schimba
si-o infasa iar.
— No, ce ai vazut?
— Era uda.
— Omule, esti orb sau numai te prefaci? Nu vezi rum i s-a zbarcit pielea pe ea, de parca imbatraneste? I ^e usuca pielea pe ea. Fetita se deshidrateaza. Cine-stie de cand nu a mancat sa se sature.
— Ce inseamna asta? — se intrista barbatul.
— Asta e problema mare pentru sugari. Nu mananca. inseamna ca Valeria-i bolnava de mai multa vreme daca fetita arata asa cum o vezi. Ar fi putut muri de foame.
—Cum sa moara? Nu vezi ca-i cuminte? Nu plange. Doarme. E cuminte.
— Grasin! Nu face ce zici tu ca nu are putere sa o faca. Nu mai poate plange atat e de slabita. Ea”e in mai mare primejdie decat mama-sa.
Asta 1-a dat gata pe Grasin. Poate, ca orice barbat, si-ar fi dorit si el un urmas, un baiat, sa-i poarte numele. Dar cand a vazut fetita, sufletul i s-a umplut de soare, atata bucurie i-a adus. El a fost singur la parinti. De era vreme buna, iarna — vara iesea pe afara si se intalnea cu copiii sa se joace. Acum, dintr-o data, sa piarda toata bucuria, tot ce avea mai scump?
— Moasa, ce sa fac ca sa salvez fetita?
—Grasin, e greu, foarte greu, nu-mi dau seama cat e de slabita, dar te-oi ajuta si vom incerca sa o salvam si pe fetita.
Laptele Valeriei nici nu putea fi vorba sa i-1 dea pana se va pune pe picioare. Se va mulge singura si numai dupa ce va fi sanatoasa va putea alapta din nou. Au inceput sa prepare laptele de vaca. Nu stia ce reteta i-a facut moasa. Cu lingurita, Grasin ii dadea aproape toata ziua de mancare. I-a aratat pe cana cam cat trebuie sa manance la o masa. Dar acest lucru se prelungea ore in sir. Ceea ce nu a putut aduna a ramas pe camp. Noaptea, cand mai dormea fetita, mai fugea cu felinarul sa mai adune, sa puna la adapost hrana pentru toata casa. Ziua era cu fata si nevasta, iar noaptea umbla singur cu felinarul sa se gospodareasca. Nu mai stia ca doarme umbland sau umbla dormind. Asta a tinut cam o luna, dupa care fetita a inceput sa manance, sa prinda culoare in obraz. Maica-sa nu mai avea febra. Era tare slabita si-i dadea doar putin piept, dupa care Grasin completa cu lingurita masa copilului. La un moment dat, fetita nici putere sa inghita nu avuse. Acum se vedea cu ochii cum creste de la o zi la alta. Pana s-a mai intremat Valeria i-a mai dat cu lingurita, apoi au intrat in normal. Pentru ca Valeria sa nu piarda laptele Grasin ii sugea el laptele si-1 arunca. A fost o perioada foarte grea pentru ei si doamne fericit era acum Grasin cand vedea ca-i infloresc din nou cele doua fiinte dragi. A fost atat de ocupat cu ingrijirea bolnavelor incat acum nici nu mai stia ce trebuia sa faca de urgenta pe afara.