Tag-Archive for » toma g rocneanu «

March 27th, 2009 | Scriitor:

Nevestei sale nu i-a spus nimic. Nu dorea sa-i cunoasca slabiciunile, dar mai ales ca cu barbatia lui e ceva in neregula. Toata lumea stie ce inseamna o nepotrivire de caracter, dar putini stiu unde poate duce potrivirea de caracter si ce corvoada presupune aceasta. Ca sa nu-1 observe Lucica si sa mentina armonia din casa, ziua nu mai muncea nimic. Se pastra cu totul pentru actul sexual. Se gandea cu oroare, ca daca nu s-ar fi pensionat, armonia casatoriei lor s-ar fi stricat mai de mult.
Leon se vazu internat in spital. Era terorizat de o spaima iesita din comun. Nu exista om mai fricos decat acela care intra prima oara in spital. Se ingrozeste de cate vede, de cate aude.
Primele zile, cat au durat analizele, programul a fost ceva mai lejer. In aceste prime zile, cand ti se hotaraste soarta, inveti atatea cate nu ai invatat la toate scolile, si in toata viata. Abia aici intelegi ca viata pe care ai trait-o pana atunci, Viata pe care tu ai cunoscut-o pana aici, a fost aceea a unui om fara griji, fara complexe, fara masuri de prevedere si, nu de putine ori, plina de abuzuri. In spital realizezi ca stabilimentul acesta-i un univers uman complex. Dar cu alt fel de reguli, o localitate unde fiecare trece prin purgatoriu. Localitatea pe care o cunosteai tu pana ai ajuns aici, era locul unde ai facut ce ti-ai dorit. Acolo nu tremurai, nu te macinau gandurile, foloseai totul cum te taia capul, sau dupa buna ta placere Aici in schimb toti sant suferinzi, fricosi, dornici de alinare sau de o minciuna, de o incurajare, care sa-i „duca” gandurile, sa-l faca sa uite de propria-i suferinta, de „marea” de suferinte ale celorlalti, sa-ti mai prelungeasca viata, de care se agata „cu mainile si picioarele”.
In aceasta „intreprindere cu foc continuu” se incearca mereu, se cauta mereu, sa combata durerea neputinta fizica. Medicii se lupta cu bolile, dar cel mai adesea cu bolnavii, cu mentalitatile lor. Lupta bolnavilor pentru inca un crampei de viata e fantastica, nu cunoaste nici odihna si nici margini. Si cat de dispretuitor e omul fata de ea cand face abuzuri, cand nu-l doare nimic. „Doctore, vreau sa ma insanatosesc, vreau sa traiesc” — se aude pretutindeni.
Pe Leon, proaspat internat in spital, toti pacientii il chestioneaza: de ce sufera? Ceva-ceva le-a spus el, dar tare putine stia si el, asa ca nu prea le-a satisfacut curiozitatea, cu toate ca banuiau ca nu a fost internat doar de dragul internarii. Deci, la lucruri bune nu se astepta. Noaptea nu se lega somnul de el. Auzea fel de fel de tipete, de vaiete atat ale celor operati, cat si ale celor neoperati inca. Dar ceea ce-1 soca cel mai mult era dorinta fanatica de a supravietui a celor care nu mai aveau pentru ce trai. Se agatau disperati de orice speranta, chiar daca stiau ca este tarziu sa mai pretinzi ceva vietii.
Vazandu-i pe toti acestia, Leon se gandise cum va arata el la iesire. Ce-i vor extirpa medicii? Se va mai uita Lucica la el dupa aceea? Oare grija medicilor se rasfrange cu acelasi profesionism si fata de pensionari, cu aceiasi intensa preocupare ii trateaza si pe acestia, ca si cum o fac cand este vorba de un barbat activ? Dar cate nu-i mai treceau prin cap cat timp au durat analizele, si era zilnic alimentat cu toate aceste povestile auzite aici, pe care numai suferinzii le pot inventa si transmite. Toate acestea ingrozeau un om sanatos. Ce sa spunem de calvarul prin care trecea un bolnav in asteptarea sentintei de viata ? Toate povestile auzite in spital, aveau un sfarsit trist, de cele mai multe ori tragic, iar povestitorul avea grija intotdeauna sa fie exclus din tesatura intamplarilor. Pana la 50 de ani nu avuse nici un fir de par carunt. Acum vedea cum incarunteste pe zi ce trece, asteptand verdictul medicilor cu neliniste. Starea lui neclarificata inca il ducea cu gandul la toate nenorocirile posibile.
A sosit si ziua de vineri. Zi de vizita mare, la care participa intreg corpul medical. Se discuta fiecare caz. Fiecare medic isi preciza parerea facuta la fiecare caz dedus in urma analizelor, la urma se lua cumulau, se reanalizau de colectiv, dupa care se dadea diagnosticul. Era o zi de mare emotie pentru toti bolnavii. La vizita mare se hotarau operatiile, externarile, tratamentele sau masurile exceptionale. Si Leon astepta aceasta zi de parca ar fi urmat sa se produca o minune in timpul acestei vizite. Au sosit medicii, i-au consultat pe bolnavi, le-au verificat dosarele, fisele, analizele, dand verdicte bune sau incurajari celor ce vor avea nevoie de ele.
— Cu tine ce-i, feciorule? — il chestiona medicul sef.
— Domn’doctor, eu am ceva dureri aici… si-i indica zona.

Categori - citeste on line: cu putin inainte de  | Tags: ,  | Comments off
March 27th, 2009 | Scriitor:

— Da, da, ti-am vazut filmele si analizele. In aceasta faza boala ta se poate trata prin simplu masaj specializat. Vei face fizioterapie. Dar, atentie, nu numai toate excesele trebuie sa le eviti, dar trebuie sa faci pauze mari la capitolul raporturi sexuale. Intelesu-m-ai?
— Da, domnule doctor, si va multumesc frumos!
— Nu ai pentru ce. Mergi sanatos si nu uita ce ti-am spus, ca nu ti-am spus multe.
— Da. Sa traiti! Asa voi face.
Doamne! Ce bucurie 1-a cuprins cand a vazut ca nu este vorba de o boala grava. Se simtea ca un inecat adus la viata. Aproape exploda de bucurie. Masajele le-a facut o saptamana, sub supravegherea medicului, dupa care a fost lasat acasa. Cand 1-a vazut Lucica nu-si mai incapea in piele de bucurie. El la fel. Si din nou s-au lasat prada placerilor dintotdeauna. Leon a si uitat de toate sfaturile si recomandarile medicilor. Dupa numai o saptamana de fericire a simtit din nou o durere „jos”. Ca sa nu observe acest lucru nevasta, sa nu fie el obligat sa-i dea vreo explicatie „de ce nu-i mai face bucuria” s-a certat cu ea crunt.
Apoi vreo cateva zile iar nu a avut nici un simptom si atunci, cu puteri inzecite, iar s-a aruncat unul in bratele celuilalt.
Din nou si-a dat seama ca va trebui sa-1 vada doctorul. Nevestei i-a spus ca este necesar un control, asa ca s-a internat din nou. Si-a inchipuit ca iar il mai maseaza de cateva ori si din nou placerile isi vor relua cursul. Medicul curant 1-a pus din nou la analize. Atunci Leon s-a revoltat:
— Eu am analizele de luna trecuta! Am nevoie doar de un masaj!
— Fara analize nu se face nici un masaj. Si, daca ne permiteti, am dori sa ne facem meseria. Cred ca nu ai nimic impotriva?
— Da … Adica nu, nu …Dar …Credeam . ..! Dupa analize, iar suspansul in asteptarea vizitei
mari. Din nou inspectie, din nou sperante. Cum 1-a vazut, medicul sef i s-a adresat:
— Feciorule, nu m-ai ascultat!
— Cum sa nu, Domn’doctor?
— Ti-am spus sa nu faci excese?
— Da, dar nici nu am facut…
— Analizele spun cu totul altceva. Deci? NU prea esti sincer. Ti-am spus prima data sa ai grija. Iti vom pune prima data o sonda, iar apoi o sa vedem cum va fi. Asta cam pe marti.
— Bine, Domn’doctor.
— La revedere! Si voie buna la toti!
— Sa traiti! — raspunsera in cor toti bolnavii. Dupa plecarea doctorului, Leon s-a dus prin alte
saloane sa vada pe unul care are introdusa sonda, asa cum va avea si el. Cand a vazut cam ce inseamna acest lucru si-a dat seama ca de fapt el nu va mai fi barbat niciodata, ca nu va mai avea nevoie de nevasta. Acest lucru nu numai pentru el, ci pentru ori ce barbat insemna sfarsitul. Nu era un om frumos sau aratos, nu detinea nici averi. Toata casnicia lui se baza pe ceia ce se spune, barbatie. Daca acest lucru a fost satisfacut, toate celelalte nepotriviri s-au anihilat. Asta insemna s-o piarda definitiv pe Lucica, femeia aceasta aflata in putere si pasiune, care solicita serios un barbat si care, evident, nu ar fi acceptat viata fara aceasta desfatare la care ea tinea foarte mult.
Leon a refuzat operatia. A aflat el, din povestile auzite in spital, povesti care l-au ingrozit, ca la un alt spital mai mare, aceasta afectiune se trateaza diferit. S-a internat in acel spital. Cum au vazut despre ce este vorba, l-au operat fara alta introducere. Dupa operatie, spre totala lui deceptie, si-a dat seama ca interventia era identica cu cea refuzata la Baia Mare. Ramasese barbat fara barbatie. Oricat a implorat medicii, acestia erau fermi: „Daca mai vrei sa traiesti, asta a fost unica solutie”.
Dupa convalescenta s-a intors acasa cu sonda pusa. Nu mai avea ce ascunde fata de Lucica. Ea nu mai avea barbat. El avea nevoie exact de acelasi lucru de care si ea ducea lipsa. Acest lucru pe Lucica, pur si simplu a scos-o din sarite.
— Cum ti-ai permis tu sa faci o astfel de operatie fara sa ma consulti si pe mine? Aveam si eu oamenii mei? Lucrul acesta se putea rezolva si altfel. Acum Leon nu mai insemna nimic. Aceasta situatie „noua” o realiza acum, auzind-o cum vorbeste pe Lucica. El Leon a devenit ceva ce nu-i mai trebuia nimanui.

Categori - citeste on line: cu putin inainte de  | Tags: ,  | Comments off
March 27th, 2009 | Scriitor:

Ce s-ar putea intampla, daca o femeie oarecare si-a manifesta intr-un oarecare fel simpatia fata de el? Ar trebui sa-si „povesteasca” infirmitatea. Femeile se vor purta cu el ca si cu un barbat, iar el… Viata-i ridicola uneori. Totusi, ceea ce il ingrijora cel mai mult era purtarea Lucicai, care devenise insuportabila. Operatia aceasta, in evolutia bolii sale, a fost doar o faza. Viata lui Leon incepea sa-1 paraseasca incet. Se profila o noua operatie. Dupa cea de a doua a dobandit si o punga de plastic, care trebuia golita de mai multe ori pe zi. Cand el nu se simtea in stare, aceasta operatie trebuia s-o faca Lucica. Ea insa nu si-a pierdut timpul. Si-a gasit un alt barbat, odihnit, avand cu 11 ani mai putin decat ea. Se ducea ea la el. Leon nu mai avea cuvant in aceasta privinta. De fapt Lucica i-a tinut un discurs pe aceasta tema: „sant tanara”, „vreau sa-mi traiesc viata”, „nu m-am angajat ca infirmiera la nimeni”, „daca esti gelos pe altul, hai fa tu treaba”, „eu pana acum ti-am fost credincioasa!”, „ca de asta ne-am luat, sa ne unim”, „eu am rabdat destul”, „si eu sant din carne”, „omul nu-i facut sa traiasca singur” etc., etc.
S-ar putea ca un barbat sanatos sa nu inteleaga in profunzime toate jignirile si greutatea acestor vorbe, nefiind afectat, insa cel care simte ca el conteaza mai putin decat un fir de nisip in fata propriei neveste, ca ea, de ajutorul careia acum are atata nevoie, il refuza, desi i-a dedicat poate cei mai frumosi 10—12 ani de viata. De unde sa stie ea ca placerile ei, si ale lui, au fost cauza care a dus la ruinarea sanatatii sale. Leon traind aceste momente de nimicnicie, el care a fost pretuit tocmai pentru fericirea care i-a produs-o nevestei, se simtea ingrozitor, de cand a devenit un nimic. In Lucica n-a mai ramas nimic din ceea ce numim in mod obisnuit sentiment uman. Lucica era femeie. Era femeia lui, iar el a fost agreat de ea tocmai pentru ca era om.
La inceput ea nu 1-a adus in casa pe celalalt in prezenta lui Leon. Cand el nu se simtea bine si nu putea evacua locuinta la cererea ei, dar Lucica avea metode personale de-a-1 face sa plece: trantea usile de credeai ca vor iesi din balamale. Crapau peretii pe langa tocurile usilor de pe urma acestor manevre. Daca se putea da jos din pat, ei mai crapa un cos de lemne, mai lucra in gradina. in acest timp Lucica se distra in casa cu celalalt. Deoarece existau saptamani intregi cand el nu s-a putut da jos din pat, ea si-a pierdut rabdarea si 1-a transferat pe barbatul sau in bucatarie. Camera a. ramas astfel la dispozitia ei cand si cum avea chef.
Cateodata isi mai aducea aminte si de Leon. Venea sa vada daca mai traieste inca …
— Vai, tu Laura, — ofta Zina — ne-ai alungat somnul cu o astfel de poveste. Am crezut ca celelalte intamplari auzite au fost destul de triste, dar asta le intrece pe toate. Ca sa vezi ce fel de oameni traiesc unul langa altul, iar cel ce are nevoie de ajutor este batjocorit. Mi s-a incretit pielea pe mine ascultand patania acestui barbat si comportarea nevestei sale.
— Un gest incalificabil — aprecie Vasile — sau mai precis un gest descalificabil pentru un om. Cum sa nu-ti ajuti semenul la nevoie? Mai ales ca fusese readusa la viata de catre el, in momentul cand s-au cunoscut.

Povestea urmatoare e intr-adevar scurta, dar a fost o ciudatenie si nu mi-am explicat nici pana astazi aceasta intamplare la care am participat. Mai bine zis am asistat,, ca de participat…
Era la vreo doi ani dupa terminarea razboiului. Se ducea lipsa de toate. De carbune, de petrol, de lemn, de toate. Tara avea nevoie pentru refacere de toate materialele si in cantitati mari. intr-un catun de munte exista o mica fabrica pentru prelucrarea lemnului. Aici busteanul taiat devenea scanduri si se transporta pretutindeni pentru constructii de case, de poduri etc. Patronul fabricii era un om cu initiativa si isi cunostea interesul. Pentru toti salariatii care lucrau la fabrica a ridicat o rasa in lungime de 50 de metri si latime de 8 metri. in ea a cazat 20 de familii care, cu copii cu tot, ajungeau la aproape o suta de suflete. Aceasta constructie nu era un palat, fiecare familie in parte beneficia doar de o camera, un hol mic si o camara, care de obicei era folosita ca lemnarie.
Familia noastra era compusa din sapte persoane. Si cam asa de numeroase erau toate familiile care locuiau acolo. in plus aceasta baraca era plina de sobolani cu care ne luptam impreuna pentru supravietuire.

Categori - citeste on line: cu putin inainte de  | Tags: ,  | Comments off