Orfan fiind, rubedeniile 1-au dat la orfelinatul din Campia Turzii. Copiilor de acolo le lipsea laptele. De fapt, nu numai laptele le lipsea. Hrana le lipsea mai tot timpul, dar de lapte le era si sete si foame. Intr-o luni, dupa o vizita ce le-au facut-o niste rubedenii, cativa dintre copii s-au ales si cu ceva maruntis. Ei si-au adunat prietenii si au cumparat de toti banii lapte si chifle. Au instituit un concurs: cine mananca mai multe chifle si bea mai mult lapte. Viteza cu care faceau treaba aceasta nu a permis sa se inmoaie in gura indeajuns chiflele cu lapte. Si asa, dupa sase-sapte chifle si sase cani cu lapte, doi dintre concurenti era cat pe-aci sa dea ortul popii: stomacelele lor erau micsorate si de lipsa hranei.
Pedagogul il trimite intr-o zi pe tata sa-i aduca mancare in camera. Supa era de rosii. Camera pedagogului se afla la etaj, iar bucataria jos. Urcand scarile de lemn, la penultima treapta se impiedica si varsa supa din farfurie. Ce sa faca? Despre o alta portie de supa nici nu mai putea fi vorba. Daca ii spune pedagogului ce a patit primeste o saptamana de carcera. A adunat de pe jos supa in farfurie si s-a prezentat cu ea la pedagog. Dupa cateva inghitituri, pedagogul i-a aruncat farfuria in cap.
— Felul doi!
A plecat bucuros ca a scapat doar cu atata. Dar se vede treaba ca era intr-o zi nefasta. In acelasi loc a patit din nou acelasi lucru si cu felul doi. Din nou aduna de pe jos mancarea in farfurie si se prezinta la pedagog. Numai ca de data asta pedagogul era convins ca el a facut ceva si a pus mana pe cureaua din pantaloni. Pe tata n-a mai apucat sa puna mana, fiindca el zburase din camera si din internat. A fugit pe malul Ariesului, unde se afla o grota sapata in tarm si acolo a stat trei zile si trei nopti. Asta nu ar fi fost nimic, dar era in noiembrie. De mancat a mancat ce si-a adunat de pe un camp, cotoare de varza, dar de frig nu a avut cu ce sa se apere. Ar mai fi stat el acolo, dar noaptea ingheta bine. S-a racit si a inceput sa tuseasca. Asa ca s-a gandit ca e mai bine sa primeasca o bataie decat sa mai rabde de frig. S-a intors bolnav la internat. Pedagogul nu 1-a batut, dar i-a dat o saptamana de carcera. In loc sa ajunga la caldura, cum isi dorea, tot afara a ramas, intrucat carcera era in curte. De atunci tusea nu 1-a mai parasit toata viata si tusind a si murit. Vazandu-1 ca se stinge incet, medicii 1-au pensionat in 1952 cu o pensie de 202 lei.
Mama i-a fost infirmiera de cum s-a maritat cu el. Tata nu a facut armata tot din aceasta cauza si nici razboiul. Acum mama se uita la el cum se topeste si i se usca sufletul la gandul ca el va da in primire si ea va ramane singura cu sase copii. Nimeni nu-i mai da nici un leac cu care ar mai fi putut sa-1 tina in viata. Toate tratamentele si toate sfaturile le-a urmat numai sa se amelioreze boala, dar nimic. Pana si jumari din caine i-a facut —. se spunea ca acestea vindeca — i-a dat si totul in zadar. Dar dragostea da puteri inzecite celui disperat. Intr-o ultima speranta mama a vandut tot ce aveam in casa: mobila, presuri, sobe, totul. Nu era o avere, ci doar strictul necesar. Dar acum nu-1 mai aveam nici pe acesta. Vecinii au crezut ca mama a innebunit. Si pe undeva iti venea sa le dai dreptate. Cand ai sase copii, cel mai mic fiind doar de sase luni, iar cel mai mare de 15 ani, barbatul in spital si tu vinzi putinul care-1 ai, pana si galeata de la fantana, nu te poti astepta sa faci o impresie buna.
Din bruma de bani adunati a cumparat pentru fiecare copil un trening, pantofi de tenis, ceva paine, salam, rosii si bilete de tren pana la Bucuresti. Trenul pleca dupa-masa, trecea prin Moldova, si pe la 6,30 dimineata ajungea in Bucuresti. In Gara de Nord mai multa lume ca in intreg raionul Nasaud. O sageata arata ,,Iesire”. Am iesit si noi din gara sa intram in Bucuresti. In strada, un taxi numai ca nu ne-a luat picioarele la toti. Cel mai mic era purtat in brate. S-o fi vazut atunci pe mama cum se purta ca sa ne atinga pe toti, sa ne simta aproape, sa nu ne piarda sau sa nu patim ceva in acea aglomeratie, intrucat parerea ei despre bucuresteni nu era cea mai buna. Tot un taxi ne-a luat si ne-a dus, la rugamintea mamei, in fata Marii Adunari Nationale. Sa vii dintr-un sat de munte, unde cea mai inalta casa are de abia un etaj, si sa te vezi dintr-o data in Bucuresti, si mai ales in casa unde locuiesc domnii tarii, a insemnat pentru noi un eveniment colosal, care ne facea sa tremuram de emotie. Soarele-si revarsa peste noi belsugul de caldura. Cel mai mic plangea. Eram ca niste animale incoltite, care nu stiu de unde vine pericolul: gata oricand sa muste, dar si sa o ia la fuga. Apoi, imensitatea Bucurestiului nu te lasa sa te consideri mai important decat o furnica. Plansetul celui mai mic ne reamintea mereu de conditia noastra.

El suferea groaznic din cauza unui furuncul ce-1 avea la subsuoara. Pe mama o dureau bratele. Cat a chinuit-o el in cele 16 ore de mers cu trenul! Acum parca nu-1 mai auzeam. Noua ne trebuia sa mergem la W.C. Ne era foame. Dar nu ziceam nimic. Pana aici mama ne-a tot dojenit, ne-a sfatuit, ne-a certat. Acum parca era in incurcatura. Se uita la casa aceea cat un munte si nu zicea nimic. Se temea. Nu ziceam nimic nici noi. Intr-un tarziu ne-am tras spre niste trepte care duceau la o usa mare. Mama se afla in fata cu Mihai, cei doi Nelu si Iosif, o tineau de fusta, iar noi, ceilalti ne-am prins de ei si ne tineam de mana. Ne incurcam unul in picioarele celuilalt, pana am ajuns la trepte si ne-am asezat jos. Ne era somn si. .. celelalte de care am pomenit mai sus. Mama, sa-1 mai linisteasca pe praslea, s-a lasat putin pe spate ca sa-si scoata pieptul si sa-i dea sa suga. Din neatentie, cu spatele a atins usa, care in acel moment s-a deschis, iar noi am sarit in picioare. In usa a aparut un barbat de vreo patruzeci de ani, in camasa, cu manecile suflecate, s-a adresat mamei, care era cu o mana la san, iar cu cealalta il tinea pe Mihai.
— Femeie, ce faci aici?
— Vrem sa vorbim cu tatuca nost’ Cu Gheorghiu-Dej.
— Ce sa vorbesti? Ce ai? De unde esti?
Pe obrajii mamei a inceput sa coboare un rau de suferinta. A bagat mana in san si a scos o hartie de care noi nu am stiut nimic si i-a dat-o omului din usa.
— Femeie, asta om citi-o mai tarziu. Acum spune-mi sa pricep si eu despre ce necaz vrei sa te plangi. Mihai a inceput iar sa urle. Mama a incercat. sa-1 legene pe brate, apoi cu voce stinsa s-a pus sa-si depene “bucuriile vietii” ei. A vorbit despre viata ei si a barbatului pe care ar vroi sa-1 aiba cat mai mult langa ea, s-o ajute sa-si creasca plozii, dar ale carui zile sant pecetluite: nu mai are nici unde sa mearga si nici nu are pe nimeni s-o ajute.
__ Am venit, a zis mama, sa va arat ca am sase copii cu un tebecist si asa i-am ingrijit incat nici unul nu e bolnav. Dar acum nu mai am nimic, iar daca capul tarii nu vrea sa ma ajute, la cate am facut eu, atunci nu mai are rost sa traiesc nici eu, nici copiii. Despre sot nu mai zic nimic, ca el nu mai are mult.
Dupa ce i-a spus mama ca vine din creierii munti-lor, omul din usa ne-a facut semn cu mana si ne-a introdus pe niste coridoare, apoi intr-o incapere cam cat o sala de clasa, in care se aflau niste scaune si o masa. Un perete era format numai din geamuri. Era ora 7 si 10 minute cand am intrat acolo. Si stateam si asteptam. Stateam e un fel de a zice, fiindca ne simteam ca si batuti in cuie. Eram noi asezati pe scaune, dar parca ne era frica si sa le atingem. In acest timp, Mihai a dormit si gemea in somn. Celorlalti nu ne mai trebuia nimic, nici papa, nici pipi; ne era doar teama si ne lipeam de mama ca puii de closca. Asa am si adormit si asa ne-a gasit si omul din usa, care venise cu inca cineva pe la 8,30. Cealalta persoana nu era prea mare ca statura. Avea haina pe el, dar era descheiat la gat. El era capul tarii. A venit, a dat mana cu mama. Mama a vrut sa i-o sarute, dar cum s-a miscat, Mihai iar a inceput sa urle. A batut-o usor pe umar si i-a zis bravo. Ne-a mai mangaiat pe cap si a rugat-o pe mama sa mai aiba putina rabdare, ca toate se vor rezolva. Mama a baiguit ceva ce ar fi putut insemna si ,,Dumnezeu sa va dea numai bine. Multumesc. Sa traiti”. Omul acesta parca nu-mi era strain. Da, mi-am adus aminte, ,,statea” in clasa cu noi, deasupra tablei. I-a urat mamei putere de munca si curaj si a plecat.
Cu toate ca aveam ochii deschisi, nu am indraznit sa ma misc. Asa se face ca ceilalti mai dormeau inca. Dupa ce a plecat am aflat intr-adevar ca el era Gheorghiu-Dej. Au plecat amandoi. I-am scuturat pe ceilalti si nici nu am stiut ce sa le spun de emotie. Am constatat cat de usor te poti balbai in atari situatii. Omul din usa s-a reintors.
— No, ce zici, femeie, ce conducator avem? Cat e de omenos!
— Tare mi-e rusine, o sa ma creada o proasta, nu am reusit sa ingan nici doua vorbe ca lumea.. . sa ma inteleaga.
— Nu fi nacajita, femeie. El te-a inteles, e si el muncitor de-al nostru, cunoaste suferintele si necazurile oamenilor. E tare de treaba. Dar nu mi-ai spus unde dormiti? Mai aveti bani pentru mancare, pentru hotel?
(Mama se temea de hoteluri)

— Nu, nu, am un frate. Om dormi la el si, de-om putea, maine ne-om intoarce de unde am venit.
— Lasati copiii aici si veniti dumneavoastra cu mine.
Asta era punctul slab al mamei, dar si al nostru.
— Nu! Doamne fereste! — a zis mama in momentul cand s-au auzit cinci de Mamaaa!
Omul a ras. Si-a dat seama despre ceea ce se petrecea cu noi si ne-a luat pe toti sapte dupa el. A batut la o intrare si cu usa deschisa a rugat-o pe mama sa semneze. Ea a primit un plic. Pe coridor venea un om transpirat tot. ,,Omul din usa” il intreba: Ai adus?
— Da. Poftim! Dar nu am gasit nimic in ce sa le pun. Le las cu servieta cu tot.
— Iti multumesc. Si-i dadu mamei servieta din care razbatea un sunet ciudat de sticlute. Nu ne mai era frica de ,,omul din usa”. Numai ca ne desparteam de el. Atat i-a multumit mama incat omul s-a rusinat. Si lui a vrut sa-i pupe mana, dar si-a retras-o repede si i-a spus mamei:
— Stii ce-a zis Gheorghiu-Dej, ca dumnitale ar trebui sa-ti pupe multi mana dupa cum ti-ai crescut copiii si ti-ai tinut casa. Asta a facut-o pe mama sa roseasca toata ca o sfecla si nu a mai spus nimic.
— La buna vedere! — a adaugat mama.
— Mergeti sanatosi! Afara ne astepta o ,,Pobeda”.
— Intrati, ne-a invitat soferul. Unde zici ca iti locuieste fratele?
— Pe ,,30 Decembrie”.
Ne-a lasat in usa atelierului, la unchiul Iosif, nasul mamei, iar mama cu Mihai si soferul au plecat la spital. Dupa o ora ne-am reintalnit. Mihai era operat si dormea profund. A dormit pana a doua zi, cand am plecat.
Dupa ce am crescut, de multe ori m-am gandit la vizita” asta. La ,,omul din usa” care a facut totul cu atata suflet. Servieta era plina cu sticlute de penicilina, streptomicina, hidrazida. Servieta aceasta 1-a scos pe tata din spital si 1-a pus pe picioare. In plic erau 1.500 lei, cand cel mai mare salar de muncitor era de 350 lei. Mama a primit un post de referent II la I.P.E.I.L. Si toate acestea de la ,,capul tarii”.
Dar aceasta nu a fost decat o geana de soare in viata mamei si a noastra. Omul cand se simte bine uita cum era cand se simtea rau. Satul era, de muncit nu muncea si astfel 1-au incercat poftele si ispitele vietii. Placerile ti se pot naste in mod firesc, natural. Iti poti satisface anumite placeri abuzand sau pe ascuns, profitand de buna credinta a celor din jurul tau care nu au atata timp la dispozitie cat ai tu.
Asa au inceput sa apara zvonuri ca tata, aflat in convalescenta, se mai intalnea cu o vecina sau alta in timp ce copiii sant la scoala, iar nevasta la lucru. Dereglari in viata sexuala a sotilor nu cred sa fi fost, intrucat bolnavii de tuberculoza au temperatura constanta de 37° si o potenta mai ridicata decat un barbat normal. Asupra sanatatii sale, excesul erotic nu prea avea influenta, in afara de oboseala, dar cresteau reprosurile la adresa mamei, pentru gatit, gospodarie, gelozie inchipuita. Ce mai, discutii se pot naste din orice.
De Ziua Femeii, IPEIL-ul organizase un bal. Printre organizatori se afla si mama, fiind responsabil de grupa sindicala. Totul a fost bine. Balul a inceput, a existat si o tombola. Intre sala de bal si magazie, mama avea de facut dese drumuri. Dupa ce s-a inserat. contabilul sef, un om cu relatii, si cine ajunge contabil sef fara relatii, era cu ochii numai dupa ea. Cand a crezut ca a sosit momentul, iar locul ales era bun, a trecut la fapte. Cam toata lumea isi imagineaza ce ordine ar fi dat contabilul sef unei femei pe intuneric. Daca nu a inteles ordinele, mama a fost bruscata si apoi brutalizata in asa fel incat din rochia ei nu a mai ramas mare lucru. Toate acestea se petreceau sub ochii unei vecine si prietene si a inca unor femei carora probabil le-a placut atat de mult spectacolul incat nu s-au sinchisit sa-i sara in ajutor sau sa cheme pe altcineva daca ele nu aveau chef. Dupa ce a fost batuta bine cum numai un barbat refuzat o stie face, contabilul sef si mama au observat si prezenta spectatoarelor, care acum au sarit s-o ajute sa se ridice, dupa ce animalul ala o lovise cu tocurile pantofilor sai de lac. Mama a fugit acasa la barbatul ei, care si el fusese cineva la viata lui, sef de paza pe intreprindere, sef serviciu cadre, cerandu-i sa-l puna la punct pe acest dobitoc ascuns sub masca unui om respectabil.