Todut, tavanul era fisurat pe toata grosimea lui, dar explozia a fost provocata de Sanchez, care nu avea ordinul de tragere, nefiind scosi si pusi la adapost nici unul dintre oamenii care inca lucrau, ce sa mai spunem de faptul ca Todut i-a spus ca se duce sa verifice lucrarea.
Autoritatile locale au fost foarte satisfacute de rezultatul muncii geologilor romani, si dispusera sa le ofere si alte contracte, avantajoase pentru alte lucrari.
Todut era inca in spital cand a primit un fax de rechemare in tara.
Si-au permis un banchet de adio, la altitudinea de 3800 m, neuitand promisiunea ca: “alta data, alta data o s-o faca si mai lata”…
Cu regretul omului care se desparte de un colectiv deosebit, Todut parasi acele meleaguri…
intors in tara, a constatat ca aici lucrurile mergeau ca pe roate… Cu toate formele facute, Todut a plecat spre Regie, unde era asteptat chiar de Directorul general.
– Domnule Todut, ma bucur ca va vad!
– Bucuria va fi si de partea mea, daca o sa aveti amabilitatea sa ma lamuriti, cine, ma manipuleaza pe mine in ultimul timp?
– Mai bine intreaba cine te-a manipulat, ca deja nu se mai poate…
– Nu inteleg….
– S-o luam sistematic… Ai fost invitat la unele banchete cu iz politic?
– Da, dar acum sunt la moda…
– Tu chiar ai crezut ca ai fost invitat acolo fara sa ai si tu “rolul” tau?!
– Regret, dar nu vad legatura!
– iti aduci aminte cine te-a invitat?
– Sigur, domnul senator…
– Asta a fost prima data. A doua oara?
– Pai… tot dansul.
– Ma iarta ca te intreb, dar sa fi invitat la doua sindrofii de aceeasi persoana cu care n-ai nici-o relatie, nu lasa nimic de banuit?!
– Suntem de aceeasi varsta, ne cunoastem din tinerete, am crezut ca in amintirea vechii prietenii…
– Pai, tocmai aceasta a fost… .
– Nu va inteleg… Fiti, va rog, mai explicit!
– Clar si curat, tu ai fost trimis in Chile datorita faptului ca ai refuzat sa apari, in anumite situatii, cu fostul senator…
– Fostul…
– Da, pentru ca acum este in ancheta. A facut mai multe matrapazlacuri cu un director de banca, cu un consilier din Regie, beneficiind de imunitate parlamentara, era cineva. Rasuflandu-se cate ceva, s-a gandit ca, daca te va avea pe tine langa el, toate barfele vor inceta, iar altele se vor estompa, oamenii cunoscandu-ti cinstea si onestitatea de om integru… Dar tu nu ai vrut…
– Pai…
– Tu nu ai vrut, cu toate ca auzisem ca ai fost “lamurit” si de un fost consilier al Regiei…. Apoi, cu cunostintele pe care le avea si cu puterea ce-o detinea, te-a trimis in Chile unde un anume Sanchez trebuia sa te ingroape… Din cate se stie, acest Simion Petre, fugit din tara, prin ’74, prieten la catarama cu senatorul, s-a grabit putin, daca tu esti acum aici si esti intreg…
Mintea lui Todut nu-si putea exprima nedumerirea. Sa-1 condamne la moarte un prieten din tinerete, numai pentru faptul ca nu s-a inscris in partidul lui?! Roman, directorul general, parca-i citise gandurile.
– Nu numai pentru atat. S-a dovedit ca tipul era foarte razbunator si nu ierta nimanui nimic. S-a aflat ca mai multi i-au fost victime, mai ales dintre cei ce nu i se ploconeau, era necrutator cu ei…
– Ati spus ca nu numai pentru asta! A mai fost si altceva?
– Din cate am aflat, tu si cu Mara ai discutat si inainte de facultate, dar cand te-ai intors de la facultate, ea discuta cu un alt baiat si baiatul de atunci este fostul senator de azi…
– Si ce-i cu asta?!

– Probabil ca pentru oricine, asa s-ar fi pus intrebarea, dar pentru el nu… El nu te-a iertat toata viata ca tu ai fost alesul Mareei, ca i-ai luat-o pe Mara… Mai ales ca a lui casatorie s-a ruinat devreme, dupa care el nu s-a mai casatorit, ramanand burlac toata viata.
– in acest caz el este un psihopat, daca n-a fost capabil sa-si ia o alta nevasta, petrecandu-si toata viata uneltind. De ce dracu nu-i examineaza un medic inainte sa fie propusi pentru candidaturi?!
– Avantajul tau a fost ca in momentul cand tu erai deja un cineva el era inca un nimeni, cand, el a ajuns senator, era greu sa propuna ceva, unor oameni cu functii deja in stat. Astfel el a ramas la oameni de teapa lui Sanchez, o alta nulitate, dar ei erau prieteni, chiar si dupa fuga lui din tara, au tinut continuu legatura. A ramas sa mai rezolve problema cu Chile, la care 1-a ajutat si fostul consilier din Regie si, cand totul mergea asa cum a planuit-o el, totul a iesit la iveala…
– Domnule director general, de ce am plecat eu in Chile stiu acuma… Dar spuneti-mi acum de ce am venit inapoi?!
– Asa cum bine iti dai seama, plecarea ta a fost foarte veridica si nimeni nu si-a pus nici-o problema, ca de fapt acolo nu era nevoie de tine.
Prostia a plecat de la directorul delegat, ce te-a inlocuit, care s-a dovedit ca nu avea nimic comun cu mineritul. La obisnuitele negocieri din acele timpuri, a reiesit ca tipul a fost infiltrat in conducerea minei, cu scopul precis de-a trece sindicatul in acelasi partid, la care tu n-ai vrut sa aderi….
Dandu-si seama ca acest lucru are o coada mai lunga, n-o sa-ti vina a crede ca pe loc mina intreaga a intrat in greva generala pentru… Todut…
La inceput, asa cum se obisnuieste, nimeni nu i-a luat in seama, pana cand “povestea lui Todut” s-a rasuflat. Fara nici-o avertizare, toti minerii s-au solidarizat si atunci s-a sesizat parchetul, incepand anchetarea domnilor mai sus pomeniti. Tu, Todut ai fost repus in drepturi. Am omis a-ti mai spune, ca pentru tentativa de crima si alte potlogarii si Sanchez este dat in urmarirea Interpolului…
– Domnule director general, va multumesc frumos de lamuriri si va doresc ani multi si fericiti in functia ce-o aveti, spre binele bransei noastre!
Todut, pentru prima oara in viata lui, pleca sa-si vada ORTACII inainte de a-si vedea familia, si apoi in liniste si pace sa-si bucure FAMILIA….
BAIUT
TAUL TOCILEI
Iulie 1995

Iesisem pe poarta unitatii cam in acelasi timp. Eram in invoirea de duminica. Odata aflati dincolo de poarta, ne-am dispersat cu totii mai ceva ca la un atac al “aviatiei inamice”. Ne depaseam unii pe altii, intr-o competitie a carei tinta finala era centrul orasului,iar trofeul era placerea de-a fi liber, nedirijat, nerobotizat. Ajuns in “centru” m-am trezit deodata singur. Ciudat! Singur in “marea civila” mi-a taiat tot cheful. Simteam un gol imens in jur. Ma intrebam ce-i de facut? Prima idee? Un film… Chestionez afisele si constat cu tristete ca doua dintre cele trei filme le-am vazut in unitate, iar al treilea incepuse deja. Descurajant! Ramanea “mama distractiilor”, adica plimbarea. Plimbarea de unul singur, cu ochii la vitrine, dupa fete tinerele daca se poate, si cu mainile la spate… dar plimbarea soldatului este o “tristete iremediabila”. iti tragi bocancii si te inseli numai ca te plimbi… Fiind tot timpul in “societatea camarazilor”, o data ce te vezi singur nici nu stii la ce ti-ar putea folosi acest prilej. Fata de ei nu ai secrete, glumele sant comune, hrana idem. Ce mai, faci parte din trupul si sufletul grupei. Esti ori doaga ori cercul butoiului si de tine depinde cat esti de pretuit de camarazi. Aici in invoire le simti lipsa. Abia aici si acum in invoire iti dai seama de acest lucru. Poate era mai bine sa fi ramas in unitate! Acolo mai aveam cu cine “face” un sah, o tabla sau sa recuperezi un somn… Dar nu se face… invoirea este invoire, e o chemare spre un ceva ce nu-1 ai, este o recompensa in definitiv, spre o senzatie a libertatii de-o clipa.
Ma indreptam alene spre parc cand il zaresc pe caporalul Ionel. Am simtit o mare bucurie. Era ca si cum ai merge intr-un oras strain si fara sa te astepti te-ai intalni cu un consatean de-al tau.
– Ce faci, Ionele? -De… in invoire…
– Si “la ce “te-ai oprit?
– Pai… Prajiturile nu-mi plac. Cu filmele cred ca stii si tu care-i situatia… Asa ca am ajuns sa ne tarsaim bocancii in gol… Mai bine hai la o bere!
-Hai! Dar unde? –Cum unde?! La “Jiul”.
– Ce ai tu cu “Jiul” asta?
– “Jiul asta”, asa cum zici tu, imi aduce aminte de ortacii mei. Stand acolo am sentimentul ca sant cu ei, ca bem impreuna, ca ne bucuram de Soare…
– Ciudat filosof mai esti si tu… Am intrat. Lume ca la circ… “sa dai un regat” si nu gaseai o masa libera!
– Cam “umflat” Jiul asta, mai frate! Sunt aici ortaci din toate sectoarele…
– Da de unde! Cred ca nici unul dintre dansii nu stiu ce inseamna sa fii adevarat ortac, dar mai “seaca” si ei cate o bere. De fapt, cei ce vin la “Jiul” vin mai mult la taclale, caci berea nu urca la cap, altfel ar “patina” pe scari. in ceea ce ma priveste, cand ies de aici e ca si cum as fi fost intr-un suitor* in care nu functioneaza ventilatorul. Cu greu am cucerit o masa. Chelnerul ne-a si trantit doua halbe, mai mult cu spuma decat bere!
– La astia s-au dat premiile sau ei sant de felul lor asa de “aspri”?
-Mai stii?! De nu cumva-i nou in meserie!
-O fi.
– Auzi, mai Ionele… Tu tot “imi dai” cu ortacii, dar tu de cand esti miner? ca, har- Domnului, nu ai mai mult de 22 de ani?