A venit si ziua intalnirii cu romanii din Chile si, spre bucuria lui, unul dintre ei era chiar un fost coleg de facultate. El era in Chile de la inceputul derularii contractului cu chilienii, de pe vremea impuscatului, colegii-i spuneau “bastinasul”. Petrecuse o revolutie in Chile si acum auzise si de cea din Romania. Practic ei erau rupti de tara.
intrebarile nu mai conteneau si credeti-ma ca erau multe de cunoscut dar si multe pe care ai fi dorit sa nu le stii pana cand vor da ei insasi “piept cu ele”.
in primul moment de respiro, seful grupului de specialisti romani, i-a expus realizarile, indoielile si oarecum nesiguranta care domnea in acea tara.
– Fiindca tot ne-ai obisnuit sa vorbim “ca pe vremea…”, incepu seful de grup, pe timpul lui Salvador Allende Gossens, tara noastra a facut un contract cu Chile, contract de prospectare si eventual exploatarea partii chiliene a Anzilor. Dupa cate stii si vezi jumatate sunt ai lor.
Pe Allende l-au impuscat demult, i-a luat locul Junta militara, dar, nu numai ca nu ne-au sicanat, as putea zice ca, dimpotriva, nu au reziliat contractul cu noi, ne plateau salariile si noi ne vedeam de ale noastre. Nu vreau sa spun ca n-am avut emotii, teama, fiindca au fost momente cand eram in mijlocul evenimentelor “revolutionare”… Comunisti eram… asa ca au fost zile cand ne gandeam ca ne-a sunat ceasul si ne-a venit randul… stiind ca nimeni n-a scapat din “momentul” – “Stadionul din Santiago”, unde au fost dusi si executati aproape toti comunistii si sustinatorii lui Allende. Avand lucruri mai “importante”de rezolvat, pe noi ne-au lasat in pace si, mai mult, ne-au lasat sa ne continuam munca pentru care suntem platiti, dar nu am scapat de “oare cari” verificari de simpatie “pro”. Acum vreo 2-3 ani au inceput sa ne “vada”, sa ne dea cate un gest de bunavointa, dar trebuie sa-ti spun ca inca nici noi nu stim ce doresc, speram sa nu ne intinda vreo capcana…
Ne-ai solicitat un material de sinteza asupra intregii noastre activitati desfasurate aici, in acesti ani in care am explorat, cercetat si evoluat bogatiile Anzilor, si daca se poate sa fie materializate in harti…
Am pornit la realizarea acestei comenzi cumuland datele tuturor rapoartelor, analizelor de laborator, determinari, intr-un cuvant tot ce avem terminat si cert in acest mare proiect. Bilantul acesta urias, au fost reluate, examinate, discutate in grupuri si apoi ne-au propus o prelevare a noastra asupra tuturor lucrarilor.
Ca sa para un “exercitiu” democratic si nepartinitor, nu ne-au prezentat persoanele din sala, si normal nici ce functii aveau ele in deciziile ce urmau a se dea in urma prezentarii acestui amplu raport. Ne-au permis sustinerea lui sub forma de “conferinta de presa” care a durat peste sase ore, unde cu argumente irefutabile ne-am prezentat si sustinut intreaga noastra activitate, de la inceput si pana in acel moment. in aceasta “disertatie” nu trebuiau sa fie uitate esantioanele, continuturile, care s-au bucurat de atentia cuvenita.
Doresc sa te previn ca cine aude despre munca ce-o efectuam noi in Chile, ar putea crede ca in acest domeniu chilienii sunt in Epoca de piatra. Mare eroare. Chile este a
treia producatoare de cupru din lume. Deci noua la acest nivel ni se cerea RAPORTUL, in plus multi dintre ei cunosteau unele zacaminte, ce mai a fost pe muchie de cutit, activitatea noastra de opt ani.
– Opt ani ai zis? il intrerupse Todut.
– Opt, dar de ce intrebi?!
– Nimic… ma gandeam si eu asa…
– in final, dansii ne-au spus ca doresc sa vada minereurile, metalele pe care noi le-am prezentat si “pretindem” ca exista un lucru care pe noi ne-a contrariat. Metalele native exista, dar ele sunt raritati, dar cum sa explici aceste lucruri unuia care se pare ca era un sef politic nu economic, dupa ilaritatea care s-a iscat. Se pare ca functia insului “nedocumentat” era destul de mare, fiindca ideea a ramas. in zadar le-am spus ca una-i explorarea si alta-i exploatarea, flotarea, asecarea, topirea, cu alte cuvinte, extragerea si prelucrarea sunt alte domenii de activitate, noi geologi fiind nu avem asemenea cunostinte. S-au mai consultat ei intre ei si unul ne spunem sa le efectuam o puscare masiva. Cerinta lor ne-a uimit.

De unde stiau niste militari despre puscarile masive, ori de fapt doar acest lucru-i interesa? Nu intuiam ce se ascunde in dosul acestor pretentii, dar am convenit sa-i satisfacem in dorintele lor si sa le mai facilitam si asemenea proba.
– Deci voi nu aveati nevoie de mine aici?!
– De cand am inceput sa lucram in acest contract, suntem aceeasi echipa. Nu s-a schimbat nici un component al ei niciodata. De altfel, contractul facut cu Allende prevedea prospectarea integrala a Muntilor Anzi, dupa care, in functie de continuturi, conditii geoclimaterice, sa se aplice metodele de exploatare cele mai corespunzatoare acestor tipuri. de zacaminte. Lucru ce se va face dupa evaluarea integrala a continuturilor in metal.
Acum, ca te avem pe tine aici, sa fii sigur ca o sa stim sa te stim exploata la maxim, tu care vii din lumea oamenilor, la niste oameni rupti de omenire. Singurele noastre legaturi cu lumea sunt radioul sau un curier care-1 trimite din cand in cand Junta, cand au ceva de comunicat. Bucuria reala a sosirii tale aici, ne este data de faptul ca, venind direct din productie, esti in cunostinta de cauza cu noutatea utilajelor de exploatare, utilaje pe care va trebui sa le recomandam si noi la exploatarea zacamintelor. intrucat pretul lor este foarte mare era de inteles ce se va intampla daca am gresi la acest reper. Asa ca tu in acest caz ai venit la timp pentru a ne scoate dintr-o situatie delicata. Cred ca-ti dai seama ca “astia” nu prea au simtul umorului.
Tot in sarcina ta cad si darea in exploatare a viitoarelor campuri miniere. in acest context am vorbit mai zilele trecute la ambasada noastra, si eu am fost de-a dreptul impresionat, cand am vazut ca deja te-au si trimis. Atata solicitudine la o ambasada este de necrezut. M-am bucurat si faptul ca cel trimis esti tu, intrucat te-am cunoscut foarte bine si te stiu ca un om realist, ceea ce aici este deosebit de important.
Acum ca ne-ai gasit si vazut, pe noi si tabara noastra, care are tot timpul “cusma alba”, odihneste-te si maine o vom lua alfabetic, pas cu pas, sa-ti prezentam pe cat posibil, si aria pe care ne desfasuram munca in acest timp.
Aici unde cu cateva mii de metri esti mai aproape de Dumnezeu decat de oameni, gandurile si amintirile se strang langa tine, esalonandu-le, pentru a nu le “consuma” prea repede, ramanand golit pe dinauntru, ori poate a nu ti le imprastia prin pustietatile ce inconjura totul, facand un amalgam al fricii si pustietatii. Aici amintirile iti domina personalitatea.
Retras in el, Todut fu napadit de amintirile tineretii, de trenul care-1 indeparta de Ani si-1 apropia de Mara. Perioada cat au durat discutiile intre ei a fost tare scurta, tanar fiind, avand liceul, o origine sociala buna, a fost trimis la o facultate muncitoreasca. Revenind, n-a mai durat un an si s-au casatorit.
Acum, de aici, de unde nici nu se cunoaste distanta exacta pana in tara, dar nu mai putin de 10 mii de km, s-ar putea ca amintirile-1 napadeau si datorita faptului ca a ajuns: “unde si-a intarcat dracul copiii”.
Acum si aici, cand se deplasa spre tabara conationalilor sai, de la sosirea pe aeroportul Los Ceraillos din Santiago, unde s-a vazut ajuns “inainte de-a pleca”, intr-un loc unde n-a fost chemat si n-a fost dorit, a gasit o alinare intr-o echipa unita prin munca, necazuri si teama sa cimentata de-o prietenie indestructibila.
A doua zi, seful grupului de specialisti romani din Chile, geologul inginer Ardelean, un roman cat Carpati, i-a prezentat desfasurarea lucrarilor in perimetrul miner, efectuate de colegii lui.
Pentru prezentarea celorlalte perimetre si, in general pentru orice deplasare in alte zone, aveau nevoie de altfel de permise, care le primeau cu greutate si oarecare suspiciune din partea autoritatilor locale.
De la “conferinta de presa”, cand le-au fost solicitata puscarea masiva, n-au mai intampinat nici o greutate in deplasari, oferindu-li-se toate lucrurile de care aveau nevoie pentru lucrarile respective.
Inginerul Ardelean i-a prezentat si mult trambitata lucrare, tunelul pentru efectuarea puscarii masive.
Era o lucrare speciala miniera, cu sectiunea orizontala in forma de “L”, cu o lungime de 30 m, fiind aproape gata, se pregateau s-o umple cu exploziv.

Considerand ca aceasta era principala lui atributie, Todut a inceput verificarea in amanunt a lucrarii executata de colegii lui, geologii.
Dupa inspectarea intregii lucrari, Todut, fara nici-o retinere, i-a felicitat pe toti pentru exceptionala realizare a lucrarii, stiind de cine si in ce conditii a fost executata.
N-a avut nici-un moment in care sa se indoiasca de profesionalismul lor, dar sa nu fi miner si sa executi o astfel de lucrare miniera intr-un mod ireprosabil era de necrezut. Colegii lui i-au demonstrat ca se poate si asa ceva, fapt ce i-a impus respect in ochii lui Todut pe toti participantii la aceasta neobisnuita munca.
in urmatoarele doua zile s-au incheiat lucrarile de excavare. O ultima verificare, dupa care se va trece la umplerea cu exploziv a tunelului.
Ardelean i-a prezentat pe Seful artificierilor, un localnic pe nume Petro Sanchez. Tipul vorbea putin. Zicea ca-i amerindian Mapache si-1 aveau prin zona de putin timp. De fapt pana la aceasta puscare masiva nu Ie-a trebuit artificier, acum, intrucat cantitatea de explosiv fiind mare, legile lor nu permitea “lucrarile cu explosiv” daca nu aveai cetatenie chiliana.
Cu ajutorul militarilor, a camioanelor lor, urma umplerea tunelului cu exploziv. Lucrul acesta dura patru zile si se executa sub paza armata.
in ziua a treia, de cand umpleau tunelul cu exploziv, a avut loc un cutremur de pamant, cutremur care le-au dat emotii. De era mai puternic cu numai o jumatate de grad, lucrarea ar fi fost compromisa. Au oprit lucrarile de armare si au inceput verificarile in punctele critice.
Soldatii stateau deoparte, indiferenti si asteptau terminarea verificarilor si inceperea reumplerii tunelului. Verificarile n-au evidentiat nimic demn de luat in seama. Totul era in regula. S-a continuat cu depozitarea explozivului, reusind sa termine in acea zi. Cu toate acestea, Todut s-a opus sa se bureze tunelul (umplerea cu un dop de pamant). Soldatii au ramas in continuare in dispozitiv.
A doua zi, Ardelean i-a cerut un raport scris asupra cauzelor ce 1-a determinat pe Todut sa opreasca operatia de burare. Constatand ca intr-adevar masura luata de Todut era justificata, Ardelean a raportat la randul lui acest incident. in mare, Todut a facut acest gest datorita faptului ca tipul de minereu ce se afla aici era sfaramicios, cutremurele putandu-1 fisura, fisuri imposibil de detectat, dar daca existau le putea compromite operatia de puscare, prin ceea ce minerii numesc: “suflarea gaurilor”. Au trecut la o ultima si minutioasa verificare, la lumina zilei. Nici cu aceasta ocazie n-au depistat nimic. A doua zi vor incepe burarea.
A urmat o noapte de nesomn si griji. Le era teama de alte replici ale cutremurelor anterioare, sau si mai rau, un nou cutremur. Apoi cantitatea de exploziv invecinata cu ei de cateva saptamani, era cam cat o bomba atomica, la indemana unor soldati…
in acea noapte, in care parca fiecaruia i s-a cerut sa-si faca autobiografia, atat de insistente-i erau imaginile vietii, imaginile tineretii, cu realizarile si insatisfactiile sale.
A doua zi, totul fiind in regula, impreuna cu Sanchez au stabilit modul de armare si ordinea la explozie. Legarea reoforilor, retragerea si marcarea punctelor de unde urma sa se amorseze le-au facut astazi.
S-au luat masuri deosebite de paza si a doua zi, daca vor termina cu umplutul gurii tunelului, vor putea, in sfarsit realiza explozia.
A doua zi, Todut a ridicat paza militara si si-a plantat oamenii lui de ordine, pregatit fiind ca sa impinga cu buldozerul ultimele portiuni de pamant obturand galeria, inainte de aceasta a considerat necesar sa mai verifice inca odata… TOTUL. I-a spus lui Sanchez ce intentiona, si a plecat.
Cu un pas inainte de-a intra in galerie, tavanul s-a prabusit in fata lui, obturand total galeria. in acel moment, o detunatura ingrozitoare si un cutremur de pamant, cuplata cu un suflu de puterea unui uragan, au intregit efectele detunarii explozivului din tunel.
Suflul exploziei 1-a proiectat pe Todut la peste 20 metri de locul unde se afla initiat.
Colegii l-au dus la spital. O mana rupta, nenumarate contuzii si o senzatie de “batut mar”.
Pe Sanchez, dupa detonatie nu l-au aflat nicaieri, disparuse… La spital i-a confirmat temerile lui