– Vai, tata, daca te-ar auzi cineva chiar ca ar crede ca-s cel mai mare vagabond! Ai uitat ca azi de la ora cinci am cursuri de informatica si trebuie sa-mi fac un “program”. Urmeaza teza si e necesar sa pregatim trei variante de programe cu grade diferite de dificultate pentru a se testa capacitatea fiecaruia. Programul cel mai bun, pentru un IBM PC-80586, care este cel mai nou calculator din scoala, va fi folosit ca material didactic pentru grupele de initiere in calculatoare. Asta-i “greseala” ca m-ai “prins” ca mai stau pe acasa.
– Hai domnule, nu te sifona asa de repede, te vede omul asa de rar, ca-i vine dor de tine!
– Sa nu uit! A fost un ins, imi scapa numele si ti-a lasat asta. A insistat mult sa-1 onorezi cu prezenta.
Todut lua invitatiile oferite de fiul sau, si constata ca banuielile i se confirmau. Invitatia era la conferinta partidului din care facea parte “insul” care a adus invitatiile,.si banchetul la care a participat, a fost organizat tot de dansul.
in invitatie se specifica faptul ca, dupa conferinta partidului respectiv, unde se vor discuta diferite probleme, va fi organizata o seara de dans.
Daca pe vremea partidului unic se putea trimite un delegat, acum, daca nu erai prezent, se putea interpreta ca esti simpatizantul altui partid si incepeau sicanele care nu erau de loc placute.
Todut se gandi ca, neavand ce face, va participa si el si va ingurgita, ca si in alte dati, ineptiile celor “nechemati”, dar care doresc sa fie vazuti si auziti, sa se afirme. intre timp sosi si Mara, ii arata invitatiile proaspat primite.
– Sambata, pot sa te insotesc si, vorba aia, mai vedem si noi lumea…
– Bine draga, cum spui tu.
in ziua cand avu loc conferinta au constatat ca se desfasura in acelasi local unde se sarbatorise, inainte de alegeri, “INSUL” din partid.
Spre surprinderea lor, toata conferinta se desfasura cu asistenta stand in picioare si n-a durat mai mult de… un sfert de ora. Din cele spuse acolo, imperativ era faptul ca: “unele persoane mai oscileaza inca intre un partid sau altul cu toate ca au posturi CHEIE oferite de ei… ar fi cazul sa ia o decizie… A sosit timpul sa se cunoasca persoanele pe care se pot baza si sprijinii in mod real – PARTIDUL.
Todut putea jura ca aceste “indrumari” nu i-au fost adresate lui, dar era evident, in mod sigur si el se numara printre persoanele “vizate”.
Dupa aceasta asa-zisa conferinta, care de fapt semana c-o amenintare, domnii au inceput curtarea si flatarea doamnelor, s-au reimprospatat cunostintele, s-au facut altele noi, s-a servit bufet rece si apoi s-a trecut la nelipsitele povesti, cu scopul unor “usoare trageri de limba”, insotite de nelipsitele bancuri rasuflate ori de prost gust.
Todut si Mara au considerat ca nu-i un afront dat organizatorului, daca pleaca in jurul orei 23, considerand c-au auzit destule ineptii Todut.
Senzatia ca spusele de acolo i se adresau lui in special, nu-l parasea de loc pe
in drum spre casa, Mara i-a istorisit lui Todut, despre o colega cu care se intalnise zilele trecute, colega, care acum lucra la o alta scoala. Dansa fusese multi ani coordonatorul activitatilor pionieresti din scoala. Pe vremea aceea era o tovarasa de care trebuia sa tii seama, si acum, era si ea la aceasta conferinta. Ce o deranja pe Mara la aceasta fosta colega, era insistenta cu care te masacra sa te inscrii in partidul lor, partid aflat la putere…
– Si te-ai inscris?!
– Cum iti poti imagina asa ceva?! Asa ma stii?!
– Deci, nu numai ca mi s-a parut! Se concentreaza foarte pe aceasta tema… Se pare ca acest banchet a fost un ultimatum pentru noi. Am impresia ca nu Ie-a convenit faptul ca tu ai fost translatoarea francezilor. Sa le fie de bine!
Au schimbat subiectul discutiilor. Cu toate acestea, impunerea directa ce si-au afisat-o, lucru lipsit de tact, i se aplica lui…. Daca el ar mai participa si Ia o activitate politica, i-ar consuma si putinul timp acordat familiei. Pe de alta parte, a face politica, inseamna a promite ceva acelor care te vor alege…. Cum poti promite cand functia ce-o vei avea dupa alegeri, nu-ti va permite sa-ti onorezi promisiunile.

Ori el nu si-a mintit niciodata ortacii, n-a facut lucruri care sa-i atraga regrete, de ce ar incepe acum, si pentru cine sa faca asa ceva? Era clar ca el nu se va inscrie in nici-un partid. Daca intr-o viata n-a mintit pentru el si familia sa, de ce sa se apuce acum sa faca acest lucru si mai cu seama pentru altii. Nici nu se pune problema! Cam aceste erau gandurile si reactiile lui Todut dupa acel ultim banchet la care participase. Pentru el aceasta problema era incheiata, din partea lui, timpul poate curge in mod imperturbabil.
Serviciul lui se desfasura in conditii normale, cand intr-o zi se intalni cu un ins, pe care-1 stia ca membru al acelui partid, dar nu cunostea ce functie indeplinea acolo.
– Buna ziua, Todut!
– Buna.
– Ce mai faci?
– Nu cate asi dori, dar in functia ce-o am ma straduiesc ca toate sa iasa bine, si trebuie sa-ti spun ca in meserie ambitiile mele sunt mari si nu accept nici un fel de rabat calitatii si disciplinei!
– Mai Todut, esti cel mai bun director in bransa! De asa oameni avem o acuta nevoie… De ce nu vii la noi?!
– La voi?! Care voi?!
– De ce faci pe nestiutorul? E vorba de partidul nostru. Sa intri si tu in randurile acestui partid, al democratilor.
– Pai bine, frate… daca nu sunt in partidul vostru, nu sunt la voi?! Nu voi conduceti tara?! Eu nu fac parte din tara asta?! Cum imi spui ca nu sunt cu voi?!
– Todut, eu nu-mi voi forta limba pentru a-ti expune in figuri de stil si metafore aceste adevaruri, dar vreau sa-ti pun o singura intrebare… Tu crezi ca posturi de directori de mina vin de la “independenti”?! Crezi tu ca asemenea domni au asemenea posturi? Te avertizez inca odata, gandeste-te la tine si repet, ar fi foarte bine, nu numai ca nu ar fi rau, sa vii la noi, altfel nu va mai fi nimic…
– Cum imi vorbesti asa?!
– Asta nu este o amenintare, ci… o ultima discutie…
– Sa va ia dracul pe toti!., si pleca fara alte explicatii. Acum se vede si filat, ca un borfas de rand. De la banchet la filaj. Bine am ajuns…
in lipsa lui, la birou, secretara a primit un fax. Todut trebuia sa se prezinte la Regie cat mai repede…
– Ce mi-au comunicat, ce trebuie sa le pregatesc?!
– Numai atat mi-au spus… sa treceti pe acolo…
– Bine.
A doua zi n-a mai urcat cu schimbul la mina, a ramas sa vada ce probleme sunt la Regie.
in biroul Directorului General, era un individ, pe care Todut il stia de functionar in Regie, dar nu se ocupa de serviciile care vizau productia sau investitiile, ci lucra la ceva serviciu adiacent, sau poate consilier. De el a fost primit Todut si i s-au comunicat urmatoarele:
– Domnule Todut, domnul director general a fost obligat sa plece la Mina Pinoasa si se scuza in fata Dumnitale de acest lucru, dar mi-a transmis mie ce dorea dansul sa-ti spuna si daca doresti pot sa-ti comunic.
– Habar n-am despre ce-i vorba! Sunt destul de incurcat ca sunt aici si nu acolo unde ar trebui sa fiu, sa rezolv problemele minei, aici evident ca eu n-am nimic de rezolvat.
– Stimate domnule Todut, dansul iti transmite rugamintea lui de-a nu fi asa de rigid cu organele politice…
– Domnule, dar eu nu am nimic, cu nimeni!…
– Domnule Todut, faceti-le voia, aceasta intrucat suntem o singura Regie, suntem ai statului si cine conduce statul, deci si pe noi? Ei. Si ei doresc putina maleabilitate si din partea dumneavoastra. Ce o sa aveti de pierdut daca o sa va inscrieti intr-un partid? Nimic. Dar daca nu va inscrieti sa stiti ca ne-au pus in vedere ca asemenea posturi si salarii nu se afla pe toate gardurile…

Dumneavoastra sunteti un om inteligent si nu trebuie sa va sugerez ce pot insemna toate astea… Todut pleaca bulversat de la Regie. Dupa cele auzite de el, era clar ca nici aici, la Regie nu era nici un fel de sprijin, la necaz. Si ceea ce era si mai ciudat era faptul ca, cu cat i se spunea mai transant despre cei vorba, cu atat mai imposibila ii parea hotararea de a face acel pas, cu toate ca practic nu l-ar putea angaja cu nimic, din ceea ce el n-ar dori sa faca, doar atat ca in viata particulara i se va mai scurta timpul acordat familiei si, la varsta pe care o au copii lui, nu-i poate pretinde Mareei sa-i coordoneze singura. Dar ce-1 deranja deosebit de mult in aceasta propunere era felul dictatorial in care i s-au facut propunerile. S-ar putea zice ca tocmai felul de a se pune aceste probleme l-au indepartat de ei, inchistandu-1. Ba mai mult, din experienta ce o avea, modalitatea imperativa de-a trata asemenea lucruri ii spuneau ca in spatele acestei propuneri se afla un lucru necinstit si un cineva care doreste sa scoata castanele din foc, cu mana altuia, sau dorea sa faca cine stie ce, potlogarie…
Ei bine, el Todut nu avea nevoie de asemenea lucruri “incerte” cu toate presiunile exercitate asupra Iui… S-ar putea sa existe si variante in care unul sa fi facut-o potlogarie si sa-1 faca si pe el partas la fapta lui… Partas la un lucru de care el n-a avut parte, in schimb poate i se oferea “cinstea” de a si lua pe cap greselile sau abuzurile altora. Deci in nici un caz asemenea lucruri nu putea accepta…
Framantandu-se cu asemenea stari incerte si cu tracasarile care tindeau sa devina cotidiene, la un moment dat, in consiliul de conducere al minei, al carui director era el, observa aparitia unui personaj nou, de care el nu stia nimic…
– Domnule, pot sa stiu si eu ce faci dumneata pe aici? il chestiona Todut.
– Am primit ordin sa va inmanez aceasta instiintare.
– La ce se refera instiintarea asta?!
– Poftiti de va uitati! Todut se uita pe hartia primita si nu-si credea ochilor, incepand cu saptamana ce urma, era detasat pe trei luni in… CHILE.
Todut vazu albastru de furie. Se deplasa la Regie si de aceasta data avu norocul sa-1 gaseasca pe “general”.
– Sa traiti, Domnule Director General! Nici nu mai stiu ce sa zic. Uitati-va ce am primit!
– Am vazut Todut, dar uita-te ca-i emisa de Cabinetul Ministrului Industriilor si, cum s-ar spune, e data peste capul meu. Nu am stiut pana acuma ca numirea si revocarea directorilor de mine-i atributie ministeriala. Deci hartia asta ma depaseste!
– Bine, dar ar putea merge oricine si mai ales un inginer care n-are post. Sa las mina si treburile cand am reusit sa fac relansarea productiei, e o crima fata de mineri! .
– Todut, te inteleg, de fapt cine stie mai bine ca mine acest lucru» si daca cineva este realmente suparat acela eu sunt. Ai singura mina “pusa pe picioare” si acum i-le cosim, apoi mai este si maniera de implicare in treburile noastre, ce sa-ti mai spun, precedentul exista, de maine nu-i vom mai cunoaste pe “viitorul” disponibilizat, intrucat va putea fi chiar Cel mai bun, cel mai harnic si competent coleg. Nu-i nimic de spus la asemenea matrapazlacuri. De vrei du-te, de nu te duci cat sunt astia “in functie” or “evita” sa-ti mai dea post, dupa cum bine vezi ca procedeaza!
Pentru Todut, lucrurile au luat o turnura proasta. Nu era disponibilizat era… delegat in Chile. Va fii singurul somer care-si va lua “somajul” in valuta… Asta era…
Cu un avion al companiei TAROM a ajuns la Paris. De acolo a aflat ca va calatorii cu un avion CONCORDE pana la Santiago. Cu acest avion, care depaseste bangul sonic, distanta de vreo 9 mii de kilometri, va fi parcursa cam in cateva minute, maximum o ora, intrucat merg peste fuse orare inspre apus, ceea ce ar putea insemna ca: au plecat, au calatorit sase ore, si au ajuns cam tot la ora plecarii de unde au decolat, dar mult mai obositi.
Din Santiago si pana la tabara unde erau romanii, a calatorit cu absolut toate mijloacele de transport, inclusiv cu samari. Numai ca aceasta “excursie” a durat mai bine de doua saptamani, pana la intalnirea cu conationalii lui.
Todut, avand timp de gandire suficient, se gandea ca asa-i evolua si viata lui ca si modul de-a calatori pe aceste meleaguri. A plecat cu un Concorde si a ajuns ca bunul Cristos pe magar, de la director de mina, la un angajat obisnuit, in tara lui NIMENI…