Daca nimeni n-a murit ca n-a muncit, apoi sigur este ca traiul in desfrau, n-a ajutat si n-a innobilat pe nimeni, chiar daca era nobil de sorginte. incercati sa cititi destrabalatele vieti ale lui Potemchin, print putred de bogat, a lui Don Juan, a lui Talleyrand, oameni cunoscuti si recunoscuti, care au crezut ca pot dobandi orice, printr-o viata de placeri. Ce-au realizat poate ati aflat si Dumneavoastra.
Aspectul munci-i nelimitat, important este sa-ti ajute tie, oamenilor, in speta e ceia ce se numeste “angajat” al societatii umane, munca ce in final iti aduce venituri materiale, dar cel mai pretios lucru ce ti-l aduce este echilibrul psihic, viata insasi prin tot ce exprima ea, prin tot ce ne da ea. Un om fara idealuri este un om labil psihic, este un om la discretia oricui. Munca uneori nu este “vazuta” zeci de ani, dar ea nu poate fi contestata niciodata. Ea se cladeste, se inalta ca un monument si in momentul in care este suficient de “sus”, automat va face umbra, umbra care-i va umbri pe acei care nu au construit nimic. Pentru aceasta iti trebuie multa rabdare, harnicie si MUNCA. Aceste lucruri am tinut sa le intelegi astazi nepoate! Sunt sigura ca nu le-ai patruns inca samburele de intelepciune care-1 transmit, dar pe parcursul vietii o sa sti sa discerni BINELE de RAU si atunci ceea ce ti-am spus eu acuma vor fi componentele acelor lucruri.”
Si intr-adevar n-a sfidat pe nimeni, si a cautat sa puna in aplicatie spusele matusii sale. Pe aceste principii si-a intemeiat viata, casnicia si tot ce a facut in viata, singur sau alaturi de nevasta-sa, de care, aducandu-si aminte i se facu dor.
Gandurile-i zburau la prima despartire de ea, atunci cand, plecand cu trenul spre casa, a lasat-o in acel cinematograf, creand ilaritatea familiei ei, care nu stiau unde a disparut “curtezanul” iar el punandu-si o grea suferinta pe suflet.
Ajuns acasa – minte de copil – a crezut c-o va uita… Toata bucuria sosirii, a intalnirilor cu prietenii, cu satul, cu familia, nu i-au “luat” mai mult de doua zile, dupa care a inceput sa tanjeasca dupa Ea. Ca sa nu fie pus la “intrebari incrucisate” evita sa se mai intalneasca cu cineva. A devenit posac, retras si uneori chiar speriat, sa nu care “cumva sa-i citeasca” cineva gandurile. Te poti ascunde de multi, ii poti evita pe multi, dar de mama-sa care-1 cunostea prea bine, nu s-a putut ascunde. Ea-i simtea instrainarea si mutenia, ii cunoaste si cauzele si-si vedea fiul chinuit. Era constienta ca: “leacuri la inima nu-s” dar era de neimaginat, ca acum cand ar fi putut pune si el umarul la prosperitatea familiei, ca barbat, “sa-1 piarda”. A inceput prin a-i sugera ca, de fapt, nici localitatea lor nu-i chiar capatul pamantului”, chiar si aici, unde-i numai un sat, oamenii se iubesc, se casatoresc intemeindu-si familii, ca oriunde de altfel…
Todut nu era decis inca, de felul in care ar fi trebuit sa procedeze. Pana atunci daca mama-sa, 1-a pus in acel fel “in tema”, a considerat ca nu este nici rau nici deplasat sa-si recunoasca” concitadinii, care probabil nu sunt nici mai frumosi, dar poate nici mai urati ca-n alta parte. Totusi nu credea ca-i asa de simplu acest lucru, intrucat perioada cat au fost despartiti, relatiile lor s-au mai racit, existand o oarecare sfiala in reluarea relatiilor, cu vechii prieteni, cu vechile cunostinte. In ceea ce priveste fetele “de nasul lui” avea destule probleme necunoscandu-le le, temperamentele sau care sunt “genul lui”, ori care-1 accepta in “perimetrul ei” de influenta.
Cu baietii, erau alte probleme, acei baieti care erau cam de varsta lui, erau si ei pe la scoli, iar cei care aveau 1-2 ani mai mult, il cam priveau de sus.
Acum cateva saptamani, gandea Todut, n-avea nici-o problema, acum are un car intreg, plin si indesat. Si-a adus aminte de cel ce “se leaga la cap fara sa-1 doara”, el nu s-a legat dar capul a inceput sa-i vajiie. Se pare ca de prieteni, in adevaratul sens al cuvantului, nu putea fi vorba, concret ii ramaneau “grupele” de adolescenti si copii mai tineri decat el, intre varste avute si de el, cu toate ca Todut considera aceasta un pas inapoi in relatiile lui, dar daca doresti sa ai companie te multumesti cu ce ai. Problema aceasta-1 incomoda oarecum, problemele copiilor, probleme de care nu de mult a scapat si el de ele, de unele jenandu-se si acum sa-si mai aduca aminte, si culmea tocmai acestea erau si problemele la care tinerii lui prieteni “reclamau” raspunsuri ardente. Intr-adevar problemele lor erau deosebite, greu de exprimat, jenante sa fie redate. Au ajuns si ei sa le placa “anumite” mangaieri, le crestea par unde n-au crezut niciodata. Au inceput, nu sa se cunoasca ci sa se suspecteze, sa avanseze in unele stari, sa caute aprofundari. Detine-au secrete, care nu le-ar fi divulgat parintilor, dar unui prieten mai mare, parca ar fi mai preferabil.

Nu le place sa-i crezi “neinitiati”, doar au mai vazut si ei un film, o videocaseta, mai are deci ceva cunostinte, dar daca te-a luat ca persoana de incredere, ti-sa confesat, pretinde sa fi la inaltimea increderii acordate. In momentul acesta, daca soarta ii impinge un “initiat” in probleme, educatia sexuala, “predata” de un asemenea tip, sau tipa, va fi ori un proces animalic, ori va crea handicapati sexuali, in urma audierii acelor “reusite” ale unor astfel de “dascali”. Aceste “lectorate” la care se preteaza de regula unii, distrug tineretea in tineri si ei, de cate ori vor ajunge la acel capitol, se vor simti inhibati, dupa expunerile audiate, multi fugind efectiv de realitatea vietii, devenind fantoma imaginata ta urma “lectoratelor”.
Todut isi aducea si el aminte de cateva din aceste “audieri”, si el fiind unul dintre acei “scolari” care-si doreau cunostinte multiple despre sexul opus dar care si-1 dorea aproape, si evident si el dorea sa-si dea ifose de cunoscator “ta bransa”, sa nu ajunga de “rasul lumii”. Si “pe vremea lui”, initiatii “strazii” erau tot niste refulati ai soartei, si-si mai aduce aminte cat de greu i-a fost sa se “scape” de dogmele ingurgitate la pubertate de la acesti indivizi prosti si animalici. Ei aveau retete pentru verificarea fetelor mari, si… ta general pentru orice problema. in genere la pubertate, pentru baieti femeia devine imagine greu tangibila si de regula adulata, ascunsa cu grija intr-o casuta a inimii fiecarui baiat. Tainuita de el pentru a fi aparata de toate relele lumii. Din aceasta pretuire, placere tainuita si ascunsa celorlalti, “invatamintele lectorilor” transformau femeile ta tarfe la cheremul acestora. Atat de toxice sunt aceste lucruri la o asemenea varsta, incat strica ori ce puritate a unui suflet care pentru a “intra ta lume” trebuie s-o creada, sa-1 atraga, sa-1 momeasca si nicidecum sa-1 manjeasca. Apare lipsa motivatiei “aruncarii in viata”. Cand nimic nu te atrage, ce sa cauti acolo?
Nimeni nu-si poate imagina cati dascali adevarati esueaza ta tentativa lor de-ai sugera un ideal, tanarului debusolat de un cretin.
Adevaratele caractere inving, dar cu greutati enorme si cum vreti sa fie altfel cand “dascalul lui” i-a spus ca: ” orice femeie care are tatele moi este curva”, fata cu care el discuta, cu toate ca n-a vazut-o niciodata c-un baiat, avea pieptul “moale”. S-o mai iubeasca el?
Au si “fetele” “invataturile” lor. Daca cumva au “intrat” ta posesia unei boli ; venerice, “credinta” lor este ca prin actul sexual scapa. Ca n-a scapat niciuna este alta poveste, dar nu de putine ori vezi zeci de barbati “serviti” de una ca aceea.
Dupa toate pacalelile oferite de “viata” nu putini intrau ta impas… Nu mai ai incredere fa nimeni… Ar dori sa discute cu fete, dar care-s “acelea?… Si-ar dori un cerc de prieteni, dar ei tot mai des ramaneau ta carciumi. Solutia gasita a fost sa “converseze cu unicul prieten care nu te dezamageste, cartea. Mai afla cum s-au “descurcat inaintasii nostri” ta problemele vietii, de fapt, problemele lor. Citea… si cu cartea-n mana nu de putine ori gandurile-i fugeau la Mara. Dar ce contau aceste ganduri, aceste clipe furate cititului cand intre el si ea erau un sfert de mie de kilometri. Numai drumu-i fura o zi, banii, serviciul… zile pierdute, pentru unii… si in final s-o abandoneze din nou intr-un cinematograf? Ori poate-n alta parte? Si ce-si vor spune? Ori cate vor spune si ori ce vor face, toate-s ta van dupa asa fel de despartire… toate erau desertaciuni…
Si totusi… gandul ca exista o fata… Mara… nu-1 lasa in pace. De fapt n-are nici o pretentie fata de ea… asa doar… s-o vada… si mama-sa…. si fratii… Atunci c-o fericire fara margini, isi aduce aminte, ca de fapt el nu si-a scos diploma de absolvire intr-adevar, acesta-i un motiv extraordinar, el va putea pleca si… o s-o vada si pe ia, pe Mara. Asa nici n-o sa dea “apa la moara” barfelor si nimeni nu va sti de “ata care-1 trage” spre Ea.
Todut a inceput demararea lucrurilor. A vorbit cu maica-sa, s-a pregatit, mai mult sufleteste, cat despre ganduri ii erau foarte involburate. A venit si ceasul plecarii. Tensiunea crestea vertiginos. Todut simtea ca-i scapa de sub control propriile emotii, gandind la intalnirea cu Mara. Cum o fi aratand? Dar “primirea” cum va fi? Si multe alte intrebari gandite si nerostite i se cuibareau ta minte. Exista ta “orasul iubirii sale”, un iaz, urat de toata lumea, el fiind una din sursele majore de poluare a orasului. La revederea lui, pe Todut 1-a “prins” bucuria, semn ca nu va mai trece mult, si-si va revedea iubita.

Trenul inca n-a oprit si el nu stia cum sa faca ca sa ajunga mai repede la ea (a uitat ca el a venit dupa diploma), cu toate acestea, nu se putea taca. N-a vazut-o de doi ani. De doi anin-a avut nici o stire despre ea. Emotiile-i erau asa de mari, ca era sigur ca de s-ar intalni in acest moment, n-ar fi capabil nici macar sa-si desclesteze falcile, de cum sa-i arunce acel efluviu de iubire ce-1 purta ta suflet. Cu greu si-a potolit pornirea sufletului si a plecat ta prima faza spre un fost coleg, unde urma sa doarma peste noapte.
O intalnire dupa doi ani cu un fost coleg, cu un bun prieten, presupunea o exuberanta, o iesire din “matca”, o explozie de tinerete, dar n-a fost asa… Todut conversa el mai mult din complezenta, sa nu se simta colegul jignit, gandurile lui… ehei… de mult in “alta parte”, intocmind planuri dupa planuri, pentru ziua… ora cand va vedea o domnisoara de 16 ani… ce va lua locul fetitei de 14 ani… pe care el a parasit-o..
A doua zi n-avea nici-un gand, nici-o treaba, numai… s-o vada. Simtea ca, daca n-ar face aceasta… nici altceva n-ar fi capabil sa faca… A facut demersurile “necesare” pentru escamotarea obligatiilor prietenesti ce trebuia sa le dea curs, fiind oricum cazat la un prieten si… “a sters-o”… inspre locul unde-1 “tragea ata”.
Todut isi analiza sansele “revederii” cu Ea. Nu erau tare incurajatoare. Ciudat era faptul ca la toate aceste evaluari a sanselor, care, normal erau in defavoarea lui, in loc sa-t tempereze, dimpotriva-1 atatau, il impingeau spre ea. intrebarile erau multe fara raspunsuri, dar cea mai fierbinte dintre ele era: “cum poate arata Ea la 16 ani?”. Aceasta tentanta, dar copilaroasa motivatie-1 facea sa minimalizeze celelalte realitati. “Oare pentru Ea, el mai poate insemna ceva?” si urma intrebarea care-1 putea scoate automat din circuit: “O fi discutand cu vreun baiat?” “O fata la 16 ani e scoasa deja “in lume”, posibil sa aiba si curtezan”, “Ar putea fi chiar logodita, mai rau, casatorita” “Toate acestea s-ar fi putut intampla, daca Doamne feri, nu s-au intamplat deja”…. “La toate acestea sa vina el acum, sa de-a cu bota-n balta”… “Sa strice o logodna, sau chiar numai o prietenie, el, un intrus”… “Daca prietenul ei, logodnicul ei era o certitudine, el ce era, ce putea fi in acest caz?”… “Cine-i da dreptul sa distruga el, o prietenie, o logodna?”…”Daca fetita ce-a cunoscut-o cu doi ani in urma, ar fi casatorita, sa nu aiba nici macar dreptul s-o vada”… “Simpla vedere si rememorarea frumoaselor momente petrecute impreuna, ar putea aduce mari suferinte amandoura, si-ar fi pacat si imoral”… “Nu se construieste fericirea, pe nenorocirea altuia”…
Cu aceste ganduri, dureros de descurajante, Todut a ajuns la coltul gradinii care imprejmuia casa fetei si, cu un gest hotarat dar enorm de dureros, s-a intors sa plece de unde-a venit. A mai privit odata cu nesfarsita jale, casa care-i adapostea ODORUL, odorul care candva era a lui, si acum nici atata nu stie al cui este, si care nici macar nu banuieste ca langa gardul gradinii ei, sufletul lui se zbate de ceasul mortii, pentru ca s-a decis sa n-o mai vada, sa nu-i mai tulbure viata si rosturile ei. Cu o ultima privire “de ramas bun”, cu ochi-n lacrimi, s-a intors si-a plecat la casa fostului coleg….
– Nene, nene, arunca-mi mingea! ii striga un bot de fata. Todut apuca mingea si parca nu-i venea s-o arunce… se intoarse si-i duse el mingea fetitei. Fata se uita lung la fata necunoscutului si observa ca ceva nu-i in regula, si-1 intreaba:
– Nene va doare ceva?
– Nu, domnisoara, nu ma doare.
– Atunci, de ce esti suparat?! Daca te doare ceva, hai la noi. Mamica-i asistenta si te repara ea…
– Nu-i nimic de reparat. Dar unde stai?
– in casa aceasta, si-i arata casa unde statea si dorul lui.
– Tu, fetito… nu mi-ai spus cum te cheama!
– Lenuta.
– Lenuta, in casa aceasta nu sta si o “fata de liceu”?
– Ba da. Aici locuim patru familii, ea sta la prima usa.
– Da-i maritata?..
. Hi… ne…. nene esti glumet! Cum sa fie maritata daca-i la liceu! Stai, c-o chem. s-o vezi!