Acest lucru nu este unul la care noi sa-i facem propaganda, dar doream sa-ti arat ce diferente de mentalitate exista intre noi si ei. in plus, in aceste localuri, se aduc toate stirile si tot de aici se informeaza majoritatea, in domeniile respective.
Traiul, nefiind tare usor nici pe acolo, unii traind singuri, singura modalitate de a-si alunga singuratatea era si este si acum, vizitarea acestor localuri, unde mai consuma o bere, mai schimba o vorba, mai intalnesti pe unul, pe altul si uite asa se constata ca de fapt localurile lor sunt un mediu social, unde un grup social isi consuma o parte din timpul lor. Putini sunt aceia care indraznesc sa faca asa o “consumatie” ca sa iasa din local “in patru labe”, intrucat proprietarul localului care tine la deverul lui, nu-si permite sa-si alunge vre-un client onorabil pentru un bautor. In acest caz il scoate el din local. Uimitor este faptul ca, in aceasta atmosfera, in preajma alcoolului, fiecare isi cunoaste rolul si rostul lui.
Patronii de localuri, se luptau intr-adevar pentru castigarea unui nou client, de la un alt local. Daca mai adaugam si ambientul familiar, modul in care esti servit cand exista preocuparea patronului sa-ti satisfaca orice pretentie, este foarte placut si bineinteles ca te simti bine, relaxat. La ei aceasta conduita este o norma a vietii, o politica a castigului, ca sa-ti dau un exemplu, cum e RFN-ul la noi.
Cativa oameni cu cap au observat ca privelistile oferite de natura, sunt frumoase oriunde. Sunt frumoase si unice si-i ajuta mult pe acei care le viziteaza, la destinderea lor, dar…
Aceleasi lucruri se pot afirma si despre cladirile frumoase, din toata lumea si la acest capitol nici noi, romanii nu stam prost. Nici ale noastre nu sunt cu nimic mai prejos ca ale altora. Nimeni nu merge sa contemple un “zgarie nori”, cine umbla in lume doreste sa se lepede de cotidian, sa invete, sa se relaxeze.
Toti oamenii de meserie au constatat ca, daca un turist nu are o amintire din peregrinarile sale, din sejurul lui, nu ramane nimic.
in atari situatii se cumpara ori ce poate aminti de acele locuri. Toate prostiile, toate imitatiile, si contrafacerile se vand si se cumpara, dar cat putem “cara” dintr-un sejur? Putine… foarte putine… si pana la urma ne rezumam doar la cele care ne amintesc de cea mai afectiva intamplare sau local, pe unde am trecut.
Aici intervine prospectia pietei. A existat un Scherlock Holmes in realitate? Bineinteles ca nu! Turistii doresc acest lucru? Da. Atunci sa-1 inventam… S-a inventat o adresa a “domiciliului maestrului”, o poveste romantata a copilariei sale, locurile unde maestrul isi facea plimbarile, si cam tot ce ar fi putut intregi, imaginea… imaginatiei turistului. Si italienii au considerat ca ar fi o mare prostie, daca “indragostitii din Verona” nu ar avea mormantul lor, castelele lor si altele. Chiar si la noi la loc de cinste se afla Castelul de la Poenari, considerat resedinta a Domnitorului Tepes-Dracula, “castel bantuit de fantomele fostului domnitor”.
Deci cineva care si-a propus o calatorie de placere, spre placerea celor care-1 vor “testa” la intoarcere, trebuie sa aiba ce povesti, despre locurile pe unde a trecut. La noi cladirile care ar putea avea acest deziderat, sunt bisericile, carora li s-a pus in pronaos, sub o forma sau alta, cateva cuvinte scrise, despre ctitori si istoricul lor de la ridicare si pana azi. Dar turistul nu este multumit numai cu atatea explicatii, el solicita si altele. Servind si satisfacand pe unul, pe altul, si daca-i si multumesti in pretentiile sale se va injgheba un oarecare traseu turistic. Cred ca si tu cunosti ca la noi, bisericile si manastirile sunt cele mai frecventate de turisti, dar sunt sigur ca nu ai stiut si de ce. Acum sti si, daca am pune si noi cate un inscris macar pe cele mai importante sau reprezentative cladiri, ori cate-o placa comemorativa, ca evenimente pe teritoriul tarii au fost destule, am deveni si noi mai competitivi in asemenea spatii legendare, cu legende mai mult sau mai putin veridice, dar care nu supara pe nimeni, as putea zice ca ele chiar incita. Aceste locuri si cladiri ar putea fi si fotografiate de turist, iar noi, facand niste “mutre importante”, vom reusi sa fim la inaltimea situatiei! Aceasta tara a avut multi barbati si femei demni de alduire si venerare.
Cine sa-i faca cunoscuti lumii daca nu noi?! in alte parti ale lumii unii vand “gogosi istorice” si noi nu ne simtim capabili sa ne prezentam pe noi insine, sau poate-i necesar s-o invatam si pe asta. Mai stii?

Cam acesta-i turismul, nu cum doresc unii de pe la noi, sa-i bage taranului “turismul” in propria-i casa. Cu asta te-as ruga sa incheiem aici capitolul despre munca altora, mai bine sa trecem la munca noastra, unde avem si-o licenta, si eventual ne mai si pricepem…
– Nu, nu e cazul. Eu si asa plecam, sunt foarte grabit, intervine Radu, si-1 parasi pe Todut, cu aceasta motivatie cam… neinteleasa pentru el.
Probabil “luatul” cuvantului, sa fi fost cauza acestei grabe. Nu se stie, dar se cunoaste ca unii se considera ofensati daca nu ei sunt ce-i care te “uimesc” cu “inteligenta” lor… in alt domeniu… Sa fi gafat Todut in acest fel fata de Radu?! Revazand aceste intamplari si-a amintit ca el asteptandu-si nevasta, dorea sa-si canalizeze gandurile spre ea, s-o revada cu ochi mintii. Nu-si explica de ce-i “apar” aceste amintiri perturbatoare, asa ca… Rememorand, isi mai aducea aminte, ca prin acea perioada a tineretii isi incepuse si serviciul, lucru care-1 stie oricine, iti cam bulverseaza viata particulara, care trece in planul doi, gandea Todut in aceste momente de asteptare. Apoi urmeaza perioada, destul de lunga, cand iti “cari” problemele de la serviciu acasa, ca dupa un timp, la o “trezire” sa constati cu stupoare, ca-au trecut o “legatura” buna de ani si tu cu “gandurile productiei” ai trait cu capul in butoi, viata ta intima, particulara, fiind o anexa a celei de productie, trairi, sentimente, copiii, au ramas pe planul II. Din tot ce-ai intreprins, a ramas in tine repetabilul program: TREZIRE-SERVICIU-SOMN. Atat ai fost zeci de ani. Uni se trezesc mai repede din “ciclu”, de regula necasatoritii ori cei carora le lipseste ceva, ori au multe insatisfactii. Acei casatoriti, ajung uneori sa depaseasca 40 de ani si inca nu realizeaza ca si-au irosit o buna bucata de viata, penduland incontinuu intre serviciu-casa…. Reluand si revazand aceste intamplari de viata, Todut si-a parasit gandurile tulburi si trupul i s-a incalzit de bucurie ca macar acasa, Dumnezeu i-a harazit o nevasta, care 1-a ajutat sa strabata acest tunel cu doua gauri, care este viata, si intre cele doua puncte de oscilatie: serviciu-casa. Avand, nevasta care-o are, a gasit in ambele capete ale tunelului si bucurii si satisfactii, care i-au permis sa nu observe intotdeauna ca viata “nu-i o plimbare in roz”. Aceste constatari l-au dus cu gandul la idila lor in tinerete, la dragostea lor, dragoste pentru Mara, pentru ce era ea, pentru cum “arata” ea, dar mai ales pentru modul cum erau receptate semnalele lui, de catre Mara. Fara aceste lucruri, posibil sa nu existe dragoste, si-i posibil ca ea, Mara, sa fi fost cea mai sensibila fiinta pe care el s-o fi intalnit, care 1-a inteles fara macar sa doreasca a se face inteles, care 1-a simtit, fara macar ca sa-si vorbeasca, era suficient si nu de putine ori, doar sa se uite unul la altul. Poate erau predestinati unul altuia, dar numai predestinatia nu-ti orneaza viata cu petale, pentru viata, pentru ce ai trebuie sa lupti ca sa o meriti si ei s-au dorit… si-au luptat.
Revenind la zilele din tinerete, cand Todut si-a luat diploma, dar a hotarat, vazandu-1 pe baiatul cu care discuta Mara, ca el Todut, e mai indreptatit s-o curteze decat “ala”, dar mai ales pentru a-si definitiva, odata pentru totdeauna, si aceasta situatie, aceste sentimente, care atunci erau foarte incerte, dar mai ales foarte bulversate, si care-1 zdruncinau psihic, nepermitandu-i reluarea a nici unei activitati.
Poate ca pentru majoritatea baietilor, aceasta cramponare, n-ar fi avut nici-un rost, dar pentru Todut se pare ca parerile altora, nu-1 tare impresionau. Si printre acest “alti” era si un prieten deosebit, Erno si pe el 1-a neglijat in aceasta “afacere” a sufletului sau.
Cu rabdarea unui sfant si-o consecventa de invidiat, Todut, cu diferite prilejuri si intalniri “accidentale”, s-a straduit s-o vada sa-i vorbeasca, lucru ce a renascut sentimentele si tandretea dragostei care incepuse a se infiripa cu cativa ani in urma.
Sa fi trecut vreo doua saptamani cand Todut, fiind aproape sigur de raspunsul ei, i-a pus intrebarea:
– Ma iubesti?
– Todut, tin la tine, dar vezi bine ca discut cu Alexandru, cu care nu ne-am certat si nici nu vad motivul pentru ce as face-o. Daca mai luam in considerare ca tu esti “acolo” si eu aici, nu-mi pot da seama de viitorul relatiei noastre. Tu ce raspuns ai la aceasta problema?
– Eu imi aduc aminte ce te-am intrebat si uite tu ce-mi raspunzi. Cred ca dilema-i alta, daca tu zici ca tii la mine, nu sunt probleme de nesurmontat, si fara a mai spune ceva, pleca…
in acele timpuri sarutul nu era un lucru obligatoriu la despartire.

El s-a executat, facand ce 1-a rugat maica-sa si acum destinul urma sa incheie acest lucru.
Maica-sa i-a respectat dorinta, poate si durerea, si a apreciat faptul ca Todut nu s-a opus nici cu un cuvant macar, initiativei sale. Ea a plecat la petit singura.
Nu-i mai putin adevarat ca atat mama lui Todut cat si parintii Anei, cam “diriguiau” din umbra relatia tinerilor. Demersul facut de Todut si mama lui, s-a soldat cu un incredibil refuz, nedorit nici de Todut si nici de mama lui. Nimeni nu se lauda cu prima cerere in casatorie, refuzata. Nici Todut nu se prea simtea in al noualea cer… Supararea lui Si-a mamei sale, orgoliile ranite, pentru ipoteticul motiv ca Ani mai doreste sa invete. Unii spuneau ca motivul avea alte conotatii…
Cu orgoliul ranit, Todut pentru prima oara a simtit ca in viata lui, in soarta lui, a aparut o unda clara, o noua lumina. Acum era sigur ca nu mai are nici-un rost sa insiste, acolo unde nu-si mai putea croi un viitor, cu atat mai mult cu cat nu vedea o alta fata «are s-o curteze si apoi sa-1 mai “serveasca” cu-n alt refuz la cererea lui in casatorie. Cu aceste convingatoare vorbe pentru mama-sa, Todut a incheiat discutiile pe aceasta tema si se pregatea de plecare, in zori.
Parasindu-si mama si locurile de bastina, in gara, la trenul cu care pleca, a avut vaga impresie ca intre ceilalti oameni care conduceau rudeniile la tren, era si Ani, intr-un capat de gara… S-au privit si fara a-si face vreun semn, au pornit fiecare spre soarta lui…
in acest moment, usa se deschide si-i apare Mara, pe-o raza de lumina.
– Cum de stai pe intuneric?
– Purtam in mine lumina dragostei noastre…
– Hai tu, ma faci sa rosesc, ca o liceana, cand vorbesti despre dragoste si, mai ales, despre dragostea noastra! Sper ca nu azi te-ai indragostit de mine?
– Ma stii doar. Dar cum ti-a mers munca astazi?
– Mergem in bucatarie si-ti spun.
Todut coti spre bucatarie, iar pana el “rezolva” ceva de-ale gurii, ea trecu sa faca
un dus.
Fiind din nou singur, Todut s-a apucat sa prepare ceva de mancare si la reaparitia Mareei s-au “asezat” la cina. Mara a inceput sa-i deruleze ziua ei de munca. Nu a reusit sa-i povesteasca prea multe, fiindca telefonul suna prelung.
– Cine poate fi la 11 noaptea?
– Raspund eu, sari Todut, fara a-si putea ascunde ingrijorarea. Erau ceasurile cand iesea din mina schimbul II. Sa se fi intamplat ceva necazuri? Alo… da… da… la ora schimbului… am priceput… e bine… da … Noapte buna! Multumesc pentru telefon.
– Despre ce-i vorba?
– Si in minerit, munca are un mod de desfasurare, era sa zic strategie.
– Te rog frumos! Au imbacsit destul invatamantul cu termeni militari: obiective de atins, strategii de urmat, aliniamente de atins, acum cand toata lumea vorbeste de pace si altii ne explica, despre ceva din lemn…
– Doamna, fi buna si nu te enerva, eu cu totul altceva doresc sa-ti spun. in activitatea mea de miner, de cateva generatii, am fericita ocazie sa particip la o operatie unica, putandu-ma considera un favorit al soartei…
– Todut fi bun si lamureste-ma intai ce-i cu telefonul acela?!
– Iubito, esti cam surescitata! Nimic rau sau neplacut. Nu-mi imaginez ca in povestile mele cu mineri si despre mineri, sa nu-ti fi spus ca si in aceasta bransa sunt legende specifice cum ar fii :a Varvarei, Catelul pamantului, Pastorul minelor, Piticii care scot aurul si-1 ascund sa nu-1 gaseasca minerii si multe altele.
Cu o luna in urma, topograful minei, care urmarea o lucrare de investitie, prin suprapunerea noii lucrari, de pe harta noua pe cea veche, a constatat ca, exista posibilitatea interceptarii unor vechi lucrari si campuri miniere, cu lucrari specifice timpului in care s-au exploatat, in urma cu circa o jumatate de mileniu. Cinci sute de ani ascunsi curioaselor priviri ale oamenilor… Telefonul l-am primit de la seful de revir, care m-a anuntat ca maine la ora schimbului, va avea loc ultima impuscatura de penetrare a lucrarii de investitie, in campurile minere din acele timpuri.