Todut i-a promis c-o va face, dar, avand o inspectie din partea Inspectoratului Miner, l-a delegat pe Inginerul sef Stef, sa-i faca acest serviciu.
Luat pe “nepusa masa”, Stef, in scurtul timp ce i-a ramas, s-a straduit sa-si suplineasca seful, dar, dupa telefonul primit de la Elvira, si-a dat seama ca ceva “n-a mers”…
– Inchipuiti tu, ii spunea Ia telefon Elvira, ai inceput asa de frumos, cu multe detalii, redate cu vocea ta plina de inflexiuni, cu calmul omului care stie ca realizeaza un lucru bun, asezat in timp si pagina… lucruri care au disparut din ceea ce prezenta colegul tau. Nu doresc sa-ti spun ca omul nu si-a dat toata silinta, dar din ceea ce ne-ai prezentat tu, acum a iesit altceva… Poate ne-am invatat cu pretentiozitatea ta si ea s-a abrogat fara ca noi sa fi gresit cu ceva, cuiva. Te rog fi amabil si vino de-ti termina treaba, asa cum ti-ai conceput-o si care noua ne-a placut foarte mult!
La asemenea rugaminte exista un singur raspuns:
– Bine, scumpa doamna, o sa incerc sa termin ceea ce am inceput. Ramane doar sa-mi spui care va fi ziua in care vom relua activitatea.
– Asa imi placii izbucni Elvira, vorba aia, “acum vii de acasa”! iti multumesc! Te sun eu pentru ati comunica ora si data. La revedere!
– Numai bine!
In ziua “sorocita”, Todut pleca la scoala, sa-si “de-a restanta”… Spre uimirea si satisfactia lui, ora avea o alta “importanta” in “ochii conducerii” scolii, de aceasta data punandu-i-se la dispozitia lor “sala festiva”… Ora avea alta “tinuta”. Dupa “momentul organizatoric”, Elvira-i oferi cuvantul. Todut dupa ce vazu cata asistenta are, interesul manifestat de ei, emotia care aproape la coplesit ii dadea parca o vibratie-n voce. incepu:
– Stimati elevi, parinti si profesori! in prima parte a expunerii mele m-am straduit, atat eu cat si colegul meu, sa va prezentam importanta mineritului, atat in economia tarii, cat si rolul lui in dezvoltarea omenirii in general, prin aducerea unor metale, substante energetice, ori de alta natura la suprafata si punandu-le la dispozitia comunitatilor umane, facand posibila declansarea progresului. Ati observat probabil, cat de adanc este inclusa in cultura popoarelor extragerea si prelucrarea metalelor feroase sau neferoase. Daca obiectul muncii minerilor, definitia epocii de cultura, nu acelasi lucru putem spune si despre acei care sunt eroii acestei activitati, minerii.
Breasla lor, a minerilor, este o societate mai aparte, minerii fiind oameni cu un real simt al dreptatii si cu o opinie publica puternica, dar care “se simte” numai in breasla lor.
Caracterizandu-i pe ei, nu a-si dori sa uit ca au un spirit de fraternitate foarte dezvoltat si, nu in ultimul rand, un curaj dus pana la temeritate.
Miner fiind, si eu doresc sa va spun ca fara aceste calitati, nimeni n-ar putea imbratisa aceasta profesie. Minerii isi fac greu prieteni, dar cu prietenii sunt sinceri si foarte indatoritori. Ati face prieten un miner inseamna ca i-ai castigat increderea, el ramanandu-ti devotat fara rezerve, pentru totdeauna, c-o incredere nemarginita. Acestea sunt calitatile acelor care au imbratisat meseria de miner si, daca mineritul a ajutat la progresul civilizatiilor, aproape nici-o civilizatie nu si-a inclus minerii in cultura ei. Micile exceptii ar putea confirma doar regula…
Acesti oameni, care doresc doar linistea tarii si a familiei sale, prosperitatea si bunastarea tuturor, ei care lipsesc de-acasa mai mult de 12 ore, timp in care nu stiu nimic de-ai lor, si nu-i poate ajuta cu nimic in acest rastimp, fiind in imposibilitatea de-a fi alaturi de ei la necaz. Fapt exploatat de patroni de-a lungul veacurilor, reducandu-i la supunere si docilitate voluntar acceptate, numai sa-si stie familiile in siguranta, ei, carora viata le ofera ce-1 mai putin din ea.
Nerespectarea clauzelor, a intelegerilor i-a facut neiertatori cu sperjurii. Cu toate ca ei nu sunt militari, luptatori, lucreaza zilnic in parteneriat cu moartea si o accepta, nu din resemnare, ci cu buna intelegere. in competitie perfectionandu-se, stiind ca pe masura ce cunostintele lor cresc, DOAMNA se va indeparta de ei…
in afara temeinicilor cunostinte, minerul trebuie sa fie posesorul unor reflexe de invidiat si simturile sale – cinci cate are tot omul – sa fie deosebite calitativ.
Aceste trei conditii sunt SCUTURILE infailibile ale palmasului tanjitor dupa soare.

Multiplele pericole ce-1 pandesc cum ar fi muntele, materialele explozive, apa ca urgisitor, lipsa oxigenului, exploziile unor gaze si multe altele, daca-i pregatit, ii vor ascuti simturile si-i vor sporii reflexele.
in razboi stii ca trebuie sa te feresti de glont, in mina uneori trebuie sa te feresti de toate si-n aceiasi timp, de aceia, uneori este imposibil s-o mai faci si atunci ramane colegilor datoria sa-ti pastreze… amintirea.
Cu trecerea varstei, cu totii ne uzam, sanatatea ne paraseste, devenim batrani si bolnavi. Minerii nici aici nu sunt mai prejos, au. cancerele lor; silicozele, Sindromul Raynoud si multe altele, complicatii care lor le apar la varste mult mai mici ca la ceilalti oameni.
in vechiul regim se mai facea si cate-o statuie minerilor, minerii si-au facut chiar o parohie pe banii lor exclusiv. in Baia Mare minerii au o statuie in plus. in parcul orasului exista o roca de 1,3 m cubi, gaurita in toate planurile cu primul perforator care a lucrat in Baia Mare care a lucrat in minele din tara noastra. Este vorba de un Fllotman 1912. Cam putin, dar… asta este. Din cate se observa, aceasta profesie, presupune ca acei ce o imbratiseaza, sa aiba niste aptitudini deosebite, spirit de sacrificiu si o mare dragoste de oameni.
Mica mea disertatie o consider un mic, dar respectuos omagiu adus acestor oameni deosebiti; MINERII! Va multumesc pentru rabdarea si bunavointa de care ati dat dovada! S-a ridicat sa plece. Elvira i-a multumit, i-au multumit si elevii si chiar si un parinte a tinut sa-si exprime satisfactia pentru aceasta reusita “ora deschisa”.
Todut parca nici nu savura acest succes. il bucura aceasta intoarcere in sufletele oamenilor, fata de breasla minerilor, atat de hulita in ultimul timp, intoarcere cu dragoste de oameni pentru oameni, care de aceasta data sunt “minerii lui”, ortacii lui. Oare atunci de ce Todut nu radia de bucurie, ci mai degraba era stapanit de-o neliniste?
Gandurile lui se intorceau cu groaza, la primirea facuta din randul trecut de Felicia, cand se intorcea de la cealalta ora de dirigentie. Nu si-ar dori o noua repetitie.
– Te vad cam abatut, il chestiona Mara.
– Ma gandeam si eu la una-alta…
– Se pare ca ai fost convingator, i-ai cucerit!
– Sa nu exageram! Pur si simplu oamenii si-au descoperit… semenii.
– Auzi, Todut, am tot dorit sa te intreb: tu cu familia Deacu ai ceva relatie mai speciala? in afara de cazul ca te tachineaza cu religia lor si ca intotdeauna sunt inoportuni?!
– Da… am.
– imi poti spune si mie?
– Bineinteles, dar nu cred ca-ti va face placere ce o sa auzi. Daca insisti iti spun.
– Te rog.
– Nu despre cat de frumos ma rogi tu este vorba. Am considerat sa-ti protejez auzul de niste prostii. Nici gand ca-ti ascund ceva.
– Daca iti mai aduci aminte, cand cei doi s-au casatorit aveau atata avere… cat era pe ei. Ei bine, la cateva saptamani au prosperat brusc dobandind valori materiale si imobile apreciabile. *
– Da, parca-mi aduc aminte.
– Ei bine, considerand ca ma flateaza, ori poate a dorit sa ma cucereasca, doamna Deacu mi-a destainuit sursa lor de inavutire. in casa in care locuiesc acum, traia un om mai in varsta. Omul sa fi avut 60-65 de ani, mai avea o fiica care s-a stabilit in Germania, pe vremea cand acest lucru era considerat o mare greseala.
Batranul despre care-i vorba era instarit, in afara de casa avea si multe pamanturi, iar bunurile din locuinta sa erau foarte valoroase. Cu alte cuvinte, omul cu valorile lui mobiliare si imobiliare era bogat. Bogatia lui iar fi fost confiscata, daca nu ar fi existat o mostenire recenta primita de la o persoana din Vest, care, de altfel, era foarte bine vazuta in tara si avea oarecare influenta chiar si la noi. Batranul ne mai avand pe nimeni in tara, si-a manifestat dorinta de-a pleca si el in Germania. La asemenea varsta, nu mai constituia o problema plecarea lui, deci a primit viza pentru plecarea definitiva din tara. La granita insa, lucrurile s-au complicat. Stiindu-1 bogat, pur si simplu l-au “periat”, pentru ai gasi bogatiile avute in tara. Spre stupoarea granicerilor, a vamesilor, omul n-avea nimic, in afara de pasaport si banii de drum.

Evident ca nimeni nu 1-a crezut, dar i-au dat voie sa plece din tara si o bucata de timp a fost urmarit, pentru a-si putea explica “anumite” persoane ce s-a intamplat cu valoroasa lui avere, timp in care nu i-au fost “neglijate” nici conturile din banci si cam tot ce se putea face, pentru a se lamuri in final ca, de fapt, omul era in adevar sarac. Si cum sa nu fie asa, daca familia Deacu l-au saracit…
– Dar cum au putut?!
– Destul de simplu. Imediat dupa casatorie si-au pus planul marsav in aplicatie. Candva “doamna” fusese servitoarea batranului. Nu doresc sa intru in amanunte,
dar probabil ca batranul i-a mai facut si niste avansuri, sau poate chiar au avut o viata “a lor”… Din aceasta cauza, sau pentru alte motive, batranul i-a primit in chirie imediat pe tinerii casatoriti… El cu serviciul, cu prietenii, mai mult nu era acasa. Asa stand lucrurile, cand ei au considerat ca… a sosit timpul, au trecut la santajarea batranului. Comportamentul doamnei Deacu, cat si tinuta ei in casa batranului era provocatoare, cu tenta de atatare pentru orice barbat, si de aici si pana a-i propune o “partida de sex”, n-a trecut tare mult timp.
Au hotarat o seara cand “dansul nu va fi acasa”, doamna dezbracata in pat il va astepta pe batran, sa-i vina alaturea. Omul a cazut in cursa. in seara cu pricina a venit in “camera ei”, a vazut-o asa cum s-au inteles, s-a dezbracat si el si a intrat in pat langa ea, moment in care a tabarat Deacu pe ei, cu aparatul de fotografiat, zapacindu-1 pur si simplu pe bietul om. Apoi domnul Deacu, a mimat o criza de nebunie “vrand” numai si numai sa-1 omoare… Sotia lui s-a aruncat intre ei si a reusit sa-i impace. Sotul inselat primind in schimb, ca despagubire toata averea ce-o avea batranul: casa, pamanturi, mobile, echipamente electrice moderne, practic toata avutia lui, a batranului, a trecut in posesia “inselatului” barbat, a Deacilor…
Aceasta era cauza pentru care batranul nu mai avea nici un fel de avere.
Dupa o buna bucata de vreme, doamna Deacu, participand la onomastica unei foste colege de-a mea, s-a cam “facut”, si cum nu exista placere daca nu-i impartasita si altora, a inceput sa povesteasca, in gura mare, cu detalii concrete date asupra “operatiunilor… “Doamna” povestea ca in momentele cand au fost “surprinsi”, batranul era deja apt sexual, si regreta ca a fost prea grabit sotul ei cu “surprinderea”. Din acest pasaj multi au conchis “la un anumit fel de viata” cu batranul cand dansa-i era angajata. Acu-i pare rau c-a pierdut o ultima… reintalnire… probabil cu fostul… pofticioasa tipa.
Dupa ce si-a insusit intreaga avere a omului, se simte frustrata de-o placere sexuala promisa, dar nesavurata… Are tupeu tipa, nu gluma… nu?! La asta ce spui de “disponibilitatile” pocaitei “noastre” care se doreste si convertoarea noastra, la o alta credinta, ea care n-are nici-un Dumnezeu.
– Todut imi este scarba de tot ce am auzit. Mai bine nu te intrebam.
– Poate trebuia s-o stii si pe aceasta. Dar te intreb eu, tu ce zici, ne mai asteapta Felicia cu chilotii?!
– Regret ca trebuie sa-ti spun, dar avea dreptate fata cand ti-a spus ca n-o cunosti!
– Bine draga, bine, hai sa lasam astea, mai ales ca vrei sa ma parasesti.
– Repede mai umbla informatia. Nu-i o problema deosebita, delegatia de francezi, care s-au infratit cu un sat din jurul Baii Mari, are nevoie de-un translator. Deci, nu parasesc orasul, numai de acasa voi fi absenta.
– O, acum sunt perfect linistit! Si cum copii vor fi din nou cu mii si mit de programe, tocmai bine ca dupa amenzile voi fi zi de zi singur, de nu voi avea si eu ceva solicitari la serviciu, lucru nedorit de nimeni, intrucat la o mina problemele sunt intotdeauna complexe si implica de fiecare data si oamenii, minerii.
Duminica, de ziua surorii lui Todut, au vizitat-o si i-au luat si un cadou. Tot era sa vina “martisorul” si asa se face.
Cu aceasta ocazie s-au mai derulat amintiri si intamplari mai proaspete, ori mai vechi, din care reiesea ca Todut este cauza dezradacinarii familiei sale, familie frumoasa, familie mare. Ba unii dintre ei, avand si servicii bune si cu vechime apreciabila, avand sanse certe de promovare.