Aşa este uneori, se suprapun mai multe evenimente. În acest caz trebuia să desluşim importanţa intrinsecă a fiecăruia. Nouă ne-au plăcut amândouă şi am împărţit ziua în două. Jumătatea dinainte de masă va fi a Ţării şi ceilaltă jumătate, mai scurtă, a colegului Ţâncaş. Partea de dimineaţă, a zilei Ţării, de unii a mai fost împărţită la spectacolele omagiale(de mult n-am scris cuvântul acesta) şi la depuneri de coroane sau la biserică. Era aproape imposibil să nu ne şi revedem după această mare împrăştiere, şi de ce să nu spunem, aveam şi lansarea revistei „Spinul” Nr.12, revistă care încheie acest an şi ne bucură că fiinţează deja de trei ani. Ca să zicem aşa, redactorul nostru şef, şi cred că şi noi, ne dorim ca revista noastră să fie cea mai bună. În afară de conţinutul ei în epigrame şi proze, care sunt în evident progres, se mai fac propuneri de-a menţine coperţile la aceiaşi culoare pentru un an întreg. O altă propunere este de-aş denumi fiecare membru al clubului epigramele sub un titlu, acesta poate fi unic sau schimbat la fiecare număr. Va fi ca o eventuală personalizare a spaţiului fiecăruia din revistă şi să-i aflăm şi un motto specific acestui tip de publicaţie.(Anton Pann, ne propune câteva:”Toate merg după neam”, „De multe ori limba taie mai mult ca sabia”, „Limba îndulceşte, limba amăreşte”, „De sărăcie nu-mi pasă că şade sub pat acasă”, „”Săracul n-are nici haină, nici la inimă vreo taină”, „Sarea-i bună la hiertură însă nu peste măsură”, „Sau taci, sau zi ceva mai bun decât tăcerea”,”Na-ţ-o frântă că ţi-am dreso”). Pe lângă materialele cu specific ale revistei noastre, sunt aşteptate şi alte creaţii, care pot fi de altă natură a genurilor scrise din partea fiecăruia. Un lucru care la iritat pe Domnul Şiman a fost faptul că nimeni n-a ţinut cont de calendarul revistei, unde era necesar de propus omagierea colegilor care împlinesc „vârste rotunde”. Nefigurând în acest număr „ăia”, rămâne ca să fie trecuţi în numărul următor.
De serviciu la citit creaţiile, a fost domnul Bodnar Mihai, care ne-a prezentat 11 epigrame, considerate de domnii care au vorbit despre ele, drept bune, cu două mici înavertenţe. Cu tenacitatea-i cunoscută domnul Şiman a mai aflat şi ceva scăpări la ritm, dar toată lumea a conchis că este o evoluţie în bine a domnului Bodnar lucru plăcut pentru fiecare.
Până aici, desfăşurătorul şedinţei şi-a încheiat problemele propuse la „lecţia de zi”. Apoi s-au încheiat discuţiile şi propunere pentru viitoarea revistă, şi am primit o adresă, unde urmează să trimitem epigrame în Oltenia ca ele să fie găsite de cineva.
Domnul Şiman a dat girul aniversării celor 65 de ani care-i împlineşte domnul Ţâncaş şi după urări de bine, fotografii în doi, sau câţi încap într-un telefon, i-am cântat LA MULŢI ANI şi am trecut să-i facem pagubă. Ne-am bucurat mult de prezenţa domnului Micle. Cu toate acestea am avut şi un absent, pe Adi Fârte. La MULŢI ANI DOMNULE ŢÂNCAŞ şi multă sănătate!