La două zile, de la sărbătorirea celor 150 de ani de la Unirea Principatelor din 1859, cu capul împuiat de inexactităţi debitate de “posturile noastre TV”, şi nu era vorba de data Unirii cât de semnificaţia evenimentului în sine. Performantele noastre televiziuni, săracele, au formulat fel de fel de “uniri”, cea mare, a României Mari şi alte variante, că n-ai avut ce face altceva, decât să închizi televizorul şi să te gândeşti că “altădată” nu şi-ar fi permis să-şi încerce cunoştinţele lor, pe acest popor toţi repetenţii de la formarea fiinţei naţionale. Doamne cu cine ne-am mai “unit”! Ori cum, avem mare noroc că nu de ei depinde ţara, ci de guvern… Acum ce să facem, ce să mai spunem. Am făcut-o … rămâne aşa.
Un an nou de bunăseamă că aduce multe bucuri şi mari speranţe. De ele avem nevoie fiecare. Problema este…care AN NOU ?. După calendarul nostru ortodox, Anul Nou este odată cu Sfântul Vasile, după cel slavon, tot ortodox şi el, anul nou începe la Bobotează, ca mai nou, să aflăm că de fapt anul nou chinezesc, urmează de acum din 27 ianuarie şi semnifică Sărbătoarea Primăverii. Noi îi credem chiar dacă este încă iarnă. Degeaba la deschiderea lucrărilor Cenaclului Scriitorilor din Baia Mare, pe data de 17 am făcut “Momentul Eminescu”, dacă în calendarul lor, chinezi spun, că acesta ar fi “Anul Boului”. Acest mesaj, această realitate, m-a supărat profund. N-am crezut până acum în anii cinezeşti, dar acum după cum se desfăşoară munca celor aleşi, înclin să cred în premoniţiile chinezeşti. Vedeţi de ce se spune în Biblie că:”cu cât şti mai multe cu atâta suferi mai mult”. Acuma ştim, deci urmează partea… Cum o fi o fi, totuşi parcă ar fi mai bine să îmbrăţişăm şi “Sărbătoarea Primăverii” a chinezilor, dacă tot am intrat în “Anul boului”, poate ne aducem aminte de mărţişorul nostru, de Ziua femeilor, zi despre care n-o să discutăm, dacă ne-am decis ca să fie Ziua Lor, în toate cele 365 de zile ale anului. În derularea vremii urmează BUNAVESTIRE. Da aici, ne-am putea relua, cu inima împăcată speranţele şi bucuriile care firesc ne aşteptau la început de an. Încercăm această translaţie de un trimestru deoarece, atât a împins şi guvernul nostru, drepturile cuvenite la I Ianuarie 2009, drepturi de ei votate, dar s-au băgat chinezii ăştia cu anul…lor şi…. Mare lucru credinţa. Cum altfel putem numi fapta românilor care sunt împinşi până lângă prăpastie, de acei care le-au jurat credinţă că le vor fi părinţii lor…vitregi. Unii dintre ei, împingându-ne înspre prăpastie, le este frică de viteza pe care vor prinde dânşii şi intuiesc că ar putea luneca primii în ea. Aşa se face căci, cu toate că a folosit ”gura altuia”, domnul preşedinte nu mai speră la o realegere. Unii spun că e bine, aţii spun că, după el, de acum înainte, vom trăi bine. Vedea-vom cum va fi şi sânt sigur că va fi…aşa.
Toma G Rocneanu