Spre deosebire de intamplarea din propriul sau apartament, aici grupul era foarte eterogen, nu avea componenta fixa, schimbandu-se continuu, prin plecarea unora si sosirea altora.
Putin mai la dreapta, era un alt grup de barbati, care parea mai omogen si de aceeasi “talie”, si in partea stanga era un “cerc” numai din doamne.
Pe Todut si Mara ii atragea cercul doamnelor. Realitatea era, ca nefiind angajati in nici-un partid politic, cunosteau prea putina lume in acest conglomerat politic, oameni cu participari regulate la asemenea jurii, chefuri, sau ce denumire vor mai fi purtat.
in derularea participarii lor la aceasta adunare, dupa ce au fost prezentati de gazda unor cunostinte, considerate de ei, mai apropiate sau poate mai importante, celelalte cunostinte urmau sa si le faca singuri si, daca considerau sa se apropie de cineva… in afara de cei prezentati, persoanele mai “sus puse” erau usor de recunoscut, intrucat in jurul lor “roiau” fel de fel de “indatoritori”, care cautau tot timpul sa obtina atentia “lor”, sperand in viitoarele servicii, posturi, “recunostinte” sau alte atentii, din care in general se poate profita.
Cam acesta era nivelul de evaluare si cunoastere a respectivei adunari, de catre Todut, cand doreau sa se apropie de “roata” doamnelor. Ar fi fost de dorit, ca apropierea de dansele sa o faca fara a fi observati, sa poata asculta, fara a avea obligatia de “participare”, situatie care in asemenea mod de desfasurare a adunarilor nu convine tuturor, intrucat se cunoaste ca insasi scopul sindrofiei, unul din ele, este racolarea de cat mai multe cunostinte si implicit largirea ariilor de cunoastere si cunostinte, pentru captarea lor prin prietenii, prin diferite servicii, ca la momentul oportun sa le poti folosi in scopul tau… cand le va veni randul… Cu alte cuvinte, se forta nota in aplatizarea unor “culmi” cu obisnuitii plebei. Bineinteles ca numai la asemenea jurii si numai in discutiile de aici se permite-au asemenea “lejeritati”. Asemenea tipuri de “deschideri”, avea scopul ca personalitatile sa devina mai “populare” si sa “traga” dupa ele o masa cat mai mare de votanti.
Politica noastra fiind incepatoare si nedispunand inca de averi, care le-ar putea permite “cumpararea voturilor”, la acest banchet s-a mizat, pe atragerea si apropierea unor “varfuri” cu mare popularitate si priza la mase, cu care asistenta se purta cu grija deosebita, pentru ai capta pe acesti adevarati “capi ai plebei” stiind ca in spatele lor, sunt mii de voturi.
Din aceste motive, apropierea de grupul doamnelor s-a facut cu retinere, de catre Todut si Mara, folosind chiar tactica apropierii, mergand cu spatele spre dansele, de parca
ar fi oferit trecere cuiva.
Si ma rog ce se putea discuta intr-un cerc de doamne? in primul rand Todut a observat ca asa zisa “aplatizare” mai sus pomenita, era materializata doar in vorbe. Persoanele erau “complimentate”, tinutele erau remarcate, chiar laudate, ceea ce magulea pe cei mai modesti, dar privirile cu care te “invaluiau” iti deconspirau totul.
Prin privirile lor, iti aratau parerea lor la straduinta ta, la preocuparea ta de-a te face placut pentru persoanele pe care ai crezut ca le vei intalni aici, tu probabil nebanuind ca de fapt adevarata parada a modei aici era. Luandu-ti la aceasta adunare cele mai bune haine, de fapt iti divulgai “epoca” in care ti-ai facut ultimul costum. Tot privirile lor, iti indica si cam cata apropiere ti-se permite, fara a mai pune la socoteala, dispretul care ti—1 aratau, intrebandu-te parca: ce-ti porti saracia printre noi?
Dupa aceasta succinta inventariere a “starilor de fapt” si a “complimentarilor” facute, una din priviri si alta din gura, toate “iesite” din cercul doamnelor, impreuna cu cei prezenti, evident s-a pornit la barfirea cunostintelor comune, care nu erau prezente la sindrofie, siguri fiind cu totii, ca asa se va intampla si cu ei, la alte sindrofii unde nu vor fi invitati, unde nu vor fi de fata.
in astfel de momente, snobii, nu scapa prilejul de-ati arata, ce fiinta neasemuita esti tu, cel care ai cele mai putine cunostinte in “lumea lor”, la petrecerea lor, in viata lor. incat iti spui, pentru a cata ora: “Ce caut eu aici?” Au si ei dreptatea lor si bineinteles ca si tu ai dreptatea ta.
La un alt soi de petrecere, la o nunta a unui fecior de director, in afara de invitatii “grei” mai erau si vreo cinci familii, considerati de “ceilalti” intrusi. Trecand in revista ocupatiile “intrusilor”, a reiesit urmatoarele: unul dintre ei avea “hobi” fotografiatul si evident aici avea “cadrul” de desfasurare.

De atunci Todut nu uita vorbele unei neveste de artist: “Sotul meu nu uita, dupa 45 de ani de casnicie, ca in fiecare zi trebuie sa si rad” Si de atunci pana acum a reusit in aceasta incercare, si nu pare deloc greu daca toate gandurile si simturile iti sunt indreptate spre propria nevasta. Putini sunt aceia care-si pot da seama, de cata placere si liniste-ti poate oferi mangaierea trupului iubit. in acele momente tot ce-a insemnat stres, stari de anxietate, agitatie dispar. Traiesti din ea si pentru ea, unul in altul si amandoi in afara universului. Todut ca si altadata, a avut din nou impresia ca acesta a fost primul lui contact sexual cu Mara. De fiecare data se “intampla”‘ ca-i altfel si pofta lui neostoita “‘de Mara-i” crestea.
Duminica si-au petrecut-o in casa comentand petrecerea serii, cu observatii care acum la lumina zilei, pareau mai nuantate, cu toate acestea Todut mai traia “in sucul propriu” ultima intalnire dintre el si Mara.
In tinerete. inainte de-a o cunoaste pe Mara, Todut, ca adolescent, mai prindea si el cate-o fetiscana, asa s-o auda cum tipa. in amurgul unei zile, stand la parterul Casei de cultura, o fetiscana pe nume Sanda, vazandu-l cand a coborat de la biblioteca, la invitat sa se uite impreuna pe geam. timp in care-i va spune “ceva”. Todut s-a apropiat de ea si priveau impreuna pe geam cum se plimbau oamenii, evident asteptandu-i spusele. Sanda a inceput o discutie, care de fapt semana foarte mult cu un interogatoriu si, avea ca sambure de chestionare, “daca el Todut-i in vorba cu vreo fata”?….
Adolescentii, in perioada de cautari, de regula “vorbesc” aproape cu toata lumea cand de fapt, ei nu discuta cu nimeni in adevaratul sens al cuvantului. intrucat viata interna a adolescentului este in plina formare, si inca nu accepta o prea mare apropiere de un alt tanar care-i va pretinde unele obligatii prietenesti si apoi sociale. Deci sunt “morti” dupa libertate.
Probabil ca Sanda a fost incantata de raspunsurile date de Todut la chestionare referitor la ce fete a sarutat sau a fost cu ele la film, intrucat, in timpul cat vorbea s-a apropiat de el, asa de tare ca-si simteau caldura trupurilor tinere… Lipsa de experienta sau perspicacitate, nu l-au avertizat pe Todut ca de fapt nu el era solistul in aceste discutii care mai erau materializate si cu mangaieri din parte Sandei, lucru absolut nou pentru el, dandu-i niste senzatii deosebite, El nebeneficiind de asemenea placeri, nici din partea parintilor.
Acum ca un cotoi batran, accepta in nestire aceste neasteptate placeri, traind din plin senzatii nemaiintalnite de placere… Tot trupul ii era invadat de placere si caldura. La un moment dat s-au vazut fata in fata… Todut dupa “cunostintele”sale, banuia ca in aceasta pozitie se saruta. Si-a aplecat capul, cautaandu-i buzele Sandei, care erau “acolo”… Sanda stia ceva mai mult si. cand Todut s-a aplecat, a inceput ea sa-l sarute cu pasiune folosindu-
si si limba. Todut plutea… Lui nici nu i-a tunat prin cap ca poate exista asa ceva… Sanda 1-a dat gata… Pentru el satisfactie mai mare n-a fost pana atunci… si poate ar mai fi durat daca trantirea unei usi nu i-ar fi desclestat unul de celalalt, fiecare plecand repede in alta directie, oarecum rusinati de cele “ispravite”. Nu si-a explicat niciodata transmiterea acelui fluid de placere dintre ei, aceasta apropiere intre ei, cu toate ca se vedeau zilnic. ‘
Todut “se trezise” din amintirile sale din feciorie, in momentul in care o familie isi anunta vizita. Erau niste cunoscuti mai vechi care obisnuiau sa mai apara pe nepusa masa. Nu se putea spune ca erau prieteni si de regula vizitele erau numai de la ei spre familia lui Todut. Poate acest lucru se petrecea si datorita faptului, ca director fiind, multi politicieni si-1 doreau alaturi, pe el si electorii care ar fi venit dupa el. Cand au observat ca nu-1 pot capta direct, au inceput cu diferite “jocuri” unde urma sa fie “constientizat” .De fapt Todut ar fi acceptat si o functie politica, dar dandu-si seama ca nu v-a fi capabil sa-si tina promisiunile “date”, intrucat altii hotarasc “ce si cum”, si-a dat seama ca nu-i ce-a mai mare fericire ca omul de rand sa te faca fatarnic in public, deci, pentru totdeauna functiile politice n-o sa le accepte, neplacandu-i minciuna.
A vazut destule, a auzit multe promisiuni neonorate si considera functiile politice, un mecanism complicat, dar steril in realizari, si poate datorita faptului ca multi politicieni “ajunsi” si-au uitat cu totul “misiunea” ocupandu-se numai de veniturile proprii, de regula. Or Todut era om de actiune, cu picioarele pe pamant si nu dadea multe pe vorbe. Faptele ii erau scopul.

Aceasta familie, Deacu, ii vizita oarecum cu o frecventa constanta, dar fara o ritmicitate batatoare la ochi, cu toate ca era clar, ca in spatele acestor vizite se ascundea ceva.
Pe sotii Deacu ii cunostea destul de bine, avand o oarecare consideratie fata de dansii. Erau volubili, saritori, oricand capabili de-a ajuta si cu toate acestea, dupa o vizita la ei, Todut avea impresia ca si-a golit sufletul si acum stau intr-o casa pustie.
Cu toate calitatile, membrilor familiei Deacu, la care se mai adauga si oarecare diplomatie, in vizitele facute, in discutiile purtate, ei erau foarte politicosi, cuvintele erau riguros alese, interesul cel puneau in asemenea vizite, era evident.
Nu a trecut mult timp, cand si-au dat seama, ca familia Deacu dorea sa-i converteasca la religia lor…
Chiar daca nu vor reusi acest lucru, era evident ca isi doreau sa se foloseasca in actiunile lor de acest atu, prietenia cu familia Todut, ei fiind constienti cat pretuieste acest lucru in ochii celor care cunosc aceasta familie. Bineinteles ca la interesele familiei Deacu si Todut avea parerea lui, “cand I-a facut maica-sa si-a exercitat dreptul ei de a-1 boteza la religia in care a fost si ea crescuta”. A fost bine, a fost rau, nu se stie, dar a te lepada de religia in care ai fost botezat si crescut si sa adopti o alta religie, unde nu esti nimic, despre care nu stii nimic, e prea mult. Daca cu totii suntem de acord ca exista Unul Dumnezeu, atunci de buna seama ca-i un pacat, convertirea! Pentru aceste considerente, Todut, nu dorea ca ratacirile unuia sa-i devina lui obligatie si credinta! in sufletul lui simtea, ca un asemenea pas l-ar pierde in proprii sai ochi. Cu toate acestea stiute, nu putea refuza imediat tatonarile facute de familia Deacu. ii trebuia mult tact si multa diplomatie, ca dupa atata concentrare, sa nu gafeze, dupa plecarea lor, cu greu isi putea controla nervii si durerea de cap.
De aceasta data, vizita familiei Deacu s-a terminat intr-un mod mai neasteptat. Telefonul a lansat un sunet de sonerie ciudat, parca tanguitor. Todut, ridica receptorul si pe masura ce discutiile “se ambalau” culoarea fetei “ii cadea”…
– Cand s-a intamplat?! intreaba cu voce pierita Todut.
– Ieri spre seara, veni raspunsul, ceea ce a avut darul de-a-1 scoate din pepeni pe Todut…
– Si tu, numai acum te-ai gandit sa-mi spui?! iti dai seama ce ti-ai asumat?! Deocamdata 25%… Vin si eu imediat! si adresandu-se familiei Deacu:
– Mi-e penibil sa-mi cer scuze dar la mina s-a intamplat o avarie, si sunt obligat sa plec imediat! Situatia este de asa natura, ca reclama prezenta mea acolo.
– Vai de mine! Nu face nimic, va intelegem! De altfel, noi putem veni si altadata, le spune doamna.
– De asta sunt sigur, mormai in barba Todut.
– Ati spus ceva? intreaba domnul Deacu…
– Da, ca regret cele intamplate…
– Ei, atunci la revedere! si sotii Deacu isi incheiau in acest mod vizita lor, mai devreme desigur decat si-au propus ei probabil…
– La buna vedere! Dupa aceste cuvinte, de ramas bun, s-a apucat sa se schimbe, cand deja masina care a venit dupa el il claxona deja, amintindu-i ca era asteptat. Todut a plecat cu sufletul indoit, nestiind inca ponderea exacta a accidentului produs, in urma unei surpari.
Ajuns la mina, constata ca toate persoanele implicate, erau acolo, el fiind ultimul sosit, lucru stanjenitor pentru un om care niciodata “n-a fost impins din spate”.
– Noroc bun! Doresc o succinta prezentare a procesului de derulare a accidentului! Pentru ca am fost ultimul anuntat, sefului de mina i-am aprobat o penalizare de 25%!
– Domnule director, i se adresa seful minei, regret nespus ca faptele au evoluat de asa maniera, dar cunoscandu-va programul ce l-ati avut ieri, nu am considerat ca ar fi cazul sa mai deranjez si alte persoane, intrucat avaria s-a petrecut in sectorul meu, pe care, nu numai dupa opinia mea, il conduc destul de bine, in privinta accidentului, situatia-i sub control si executam operatiile de salvare conform planului de avarie. Telefonul pe care vi-1-am dat a fost o informare, nici decum o alarma!