El suferea groaznic din cauza unui furuncul ce-1 avea la subsuoara. Pe mama o dureau bratele. Cat a chinuit-o el in cele 16 ore de mers cu trenul! Acum parca nu-1 mai auzeam. Noua ne trebuia sa mergem la W.C. Ne era foame. Dar nu ziceam nimic. Pana aici mama ne-a tot dojenit, ne-a sfatuit, ne-a certat. Acum parca era in incurcatura. Se uita la casa aceea cat un munte si nu zicea nimic. Se temea. Nu ziceam nimic nici noi. Intr-un tarziu ne-am tras spre niste trepte care duceau la o usa mare. Mama se afla in fata cu Mihai, cei doi Nelu si Iosif, o tineau de fusta, iar noi, ceilalti ne-am prins de ei si ne tineam de mana. Ne incurcam unul in picioarele celuilalt, pana am ajuns la trepte si ne-am asezat jos. Ne era somn si. .. celelalte de care am pomenit mai sus. Mama, sa-1 mai linisteasca pe praslea, s-a lasat putin pe spate ca sa-si scoata pieptul si sa-i dea sa suga. Din neatentie, cu spatele a atins usa, care in acel moment s-a deschis, iar noi am sarit in picioare. In usa a aparut un barbat de vreo patruzeci de ani, in camasa, cu manecile suflecate, s-a adresat mamei, care era cu o mana la san, iar cu cealalta il tinea pe Mihai.
— Femeie, ce faci aici?
— Vrem sa vorbim cu tatuca nost’ Cu Gheorghiu-Dej.
— Ce sa vorbesti? Ce ai? De unde esti?
Pe obrajii mamei a inceput sa coboare un rau de suferinta. A bagat mana in san si a scos o hartie de care noi nu am stiut nimic si i-a dat-o omului din usa.
— Femeie, asta om citi-o mai tarziu. Acum spune-mi sa pricep si eu despre ce necaz vrei sa te plangi. Mihai a inceput iar sa urle. Mama a incercat. sa-1 legene pe brate, apoi cu voce stinsa s-a pus sa-si depene “bucuriile vietii” ei. A vorbit despre viata ei si a barbatului pe care ar vroi sa-1 aiba cat mai mult langa ea, s-o ajute sa-si creasca plozii, dar ale carui zile sant pecetluite: nu mai are nici unde sa mearga si nici nu are pe nimeni s-o ajute.
__ Am venit, a zis mama, sa va arat ca am sase copii cu un tebecist si asa i-am ingrijit incat nici unul nu e bolnav. Dar acum nu mai am nimic, iar daca capul tarii nu vrea sa ma ajute, la cate am facut eu, atunci nu mai are rost sa traiesc nici eu, nici copiii. Despre sot nu mai zic nimic, ca el nu mai are mult.
Dupa ce i-a spus mama ca vine din creierii munti-lor, omul din usa ne-a facut semn cu mana si ne-a introdus pe niste coridoare, apoi intr-o incapere cam cat o sala de clasa, in care se aflau niste scaune si o masa. Un perete era format numai din geamuri. Era ora 7 si 10 minute cand am intrat acolo. Si stateam si asteptam. Stateam e un fel de a zice, fiindca ne simteam ca si batuti in cuie. Eram noi asezati pe scaune, dar parca ne era frica si sa le atingem. In acest timp, Mihai a dormit si gemea in somn. Celorlalti nu ne mai trebuia nimic, nici papa, nici pipi; ne era doar teama si ne lipeam de mama ca puii de closca. Asa am si adormit si asa ne-a gasit si omul din usa, care venise cu inca cineva pe la 8,30. Cealalta persoana nu era prea mare ca statura. Avea haina pe el, dar era descheiat la gat. El era capul tarii. A venit, a dat mana cu mama. Mama a vrut sa i-o sarute, dar cum s-a miscat, Mihai iar a inceput sa urle. A batut-o usor pe umar si i-a zis bravo. Ne-a mai mangaiat pe cap si a rugat-o pe mama sa mai aiba putina rabdare, ca toate se vor rezolva. Mama a baiguit ceva ce ar fi putut insemna si ,,Dumnezeu sa va dea numai bine. Multumesc. Sa traiti”. Omul acesta parca nu-mi era strain. Da, mi-am adus aminte, ,,statea” in clasa cu noi, deasupra tablei. I-a urat mamei putere de munca si curaj si a plecat.
Cu toate ca aveam ochii deschisi, nu am indraznit sa ma misc. Asa se face ca ceilalti mai dormeau inca. Dupa ce a plecat am aflat intr-adevar ca el era Gheorghiu-Dej. Au plecat amandoi. I-am scuturat pe ceilalti si nici nu am stiut ce sa le spun de emotie. Am constatat cat de usor te poti balbai in atari situatii. Omul din usa s-a reintors.
— No, ce zici, femeie, ce conducator avem? Cat e de omenos!
— Tare mi-e rusine, o sa ma creada o proasta, nu am reusit sa ingan nici doua vorbe ca lumea.. . sa ma inteleaga.
— Nu fi nacajita, femeie. El te-a inteles, e si el muncitor de-al nostru, cunoaste suferintele si necazurile oamenilor. E tare de treaba. Dar nu mi-ai spus unde dormiti? Mai aveti bani pentru mancare, pentru hotel?
(Mama se temea de hoteluri)

— Nu, nu, am un frate. Om dormi la el si, de-om putea, maine ne-om intoarce de unde am venit.
— Lasati copiii aici si veniti dumneavoastra cu mine.
Asta era punctul slab al mamei, dar si al nostru.
— Nu! Doamne fereste! — a zis mama in momentul cand s-au auzit cinci de Mamaaa!
Omul a ras. Si-a dat seama despre ceea ce se petrecea cu noi si ne-a luat pe toti sapte dupa el. A batut la o intrare si cu usa deschisa a rugat-o pe mama sa semneze. Ea a primit un plic. Pe coridor venea un om transpirat tot. ,,Omul din usa” il intreba: Ai adus?
— Da. Poftim! Dar nu am gasit nimic in ce sa le pun. Le las cu servieta cu tot.
— Iti multumesc. Si-i dadu mamei servieta din care razbatea un sunet ciudat de sticlute. Nu ne mai era frica de ,,omul din usa”. Numai ca ne desparteam de el. Atat i-a multumit mama incat omul s-a rusinat. Si lui a vrut sa-i pupe mana, dar si-a retras-o repede si i-a spus mamei:
— Stii ce-a zis Gheorghiu-Dej, ca dumnitale ar trebui sa-ti pupe multi mana dupa cum ti-ai crescut copiii si ti-ai tinut casa. Asta a facut-o pe mama sa roseasca toata ca o sfecla si nu a mai spus nimic.
— La buna vedere! — a adaugat mama.
— Mergeti sanatosi! Afara ne astepta o ,,Pobeda”.
— Intrati, ne-a invitat soferul. Unde zici ca iti locuieste fratele?
— Pe ,,30 Decembrie”.
Ne-a lasat in usa atelierului, la unchiul Iosif, nasul mamei, iar mama cu Mihai si soferul au plecat la spital. Dupa o ora ne-am reintalnit. Mihai era operat si dormea profund. A dormit pana a doua zi, cand am plecat.
Dupa ce am crescut, de multe ori m-am gandit la vizita” asta. La ,,omul din usa” care a facut totul cu atata suflet. Servieta era plina cu sticlute de penicilina, streptomicina, hidrazida. Servieta aceasta 1-a scos pe tata din spital si 1-a pus pe picioare. In plic erau 1.500 lei, cand cel mai mare salar de muncitor era de 350 lei. Mama a primit un post de referent II la I.P.E.I.L. Si toate acestea de la ,,capul tarii”.
Dar aceasta nu a fost decat o geana de soare in viata mamei si a noastra. Omul cand se simte bine uita cum era cand se simtea rau. Satul era, de muncit nu muncea si astfel 1-au incercat poftele si ispitele vietii. Placerile ti se pot naste in mod firesc, natural. Iti poti satisface anumite placeri abuzand sau pe ascuns, profitand de buna credinta a celor din jurul tau care nu au atata timp la dispozitie cat ai tu.
Asa au inceput sa apara zvonuri ca tata, aflat in convalescenta, se mai intalnea cu o vecina sau alta in timp ce copiii sant la scoala, iar nevasta la lucru. Dereglari in viata sexuala a sotilor nu cred sa fi fost, intrucat bolnavii de tuberculoza au temperatura constanta de 37° si o potenta mai ridicata decat un barbat normal. Asupra sanatatii sale, excesul erotic nu prea avea influenta, in afara de oboseala, dar cresteau reprosurile la adresa mamei, pentru gatit, gospodarie, gelozie inchipuita. Ce mai, discutii se pot naste din orice.
De Ziua Femeii, IPEIL-ul organizase un bal. Printre organizatori se afla si mama, fiind responsabil de grupa sindicala. Totul a fost bine. Balul a inceput, a existat si o tombola. Intre sala de bal si magazie, mama avea de facut dese drumuri. Dupa ce s-a inserat. contabilul sef, un om cu relatii, si cine ajunge contabil sef fara relatii, era cu ochii numai dupa ea. Cand a crezut ca a sosit momentul, iar locul ales era bun, a trecut la fapte. Cam toata lumea isi imagineaza ce ordine ar fi dat contabilul sef unei femei pe intuneric. Daca nu a inteles ordinele, mama a fost bruscata si apoi brutalizata in asa fel incat din rochia ei nu a mai ramas mare lucru. Toate acestea se petreceau sub ochii unei vecine si prietene si a inca unor femei carora probabil le-a placut atat de mult spectacolul incat nu s-au sinchisit sa-i sara in ajutor sau sa cheme pe altcineva daca ele nu aveau chef. Dupa ce a fost batuta bine cum numai un barbat refuzat o stie face, contabilul sef si mama au observat si prezenta spectatoarelor, care acum au sarit s-o ajute sa se ridice, dupa ce animalul ala o lovise cu tocurile pantofilor sai de lac. Mama a fugit acasa la barbatul ei, care si el fusese cineva la viata lui, sef de paza pe intreprindere, sef serviciu cadre, cerandu-i sa-l puna la punct pe acest dobitoc ascuns sub masca unui om respectabil.

— Pe mine, aceasta punere in opera a lui Tudor m-a impresionat profund, interveni profesorul de matematica. Daca eu as fi fost primul la povestit, cu siguranta ca v-as fi plictisit. Tudor ne-a dat o mostra de cum trebuie sa-ti respecti tovarasii. Daca nu este altul pregatit m-as abona eu pentru a sustine programul de maine seara. Am si eu de relatat o poveste de dragoste.
Ceilalti au incuviintat. De ce nu? Au stabilit, totodata, ca serviciile de a doua zi sa fie impartite astfel: Zina — ,,doamna in casa”, Tudor — ,,baiatul”, iar profesorul de matematica — ,,povestitorul”.
Dupa asta au stins focul si s-a retras fiecare in lumea gandurilor proprii. Eram sigur ca fiecare dorea sa ramina singur ca, pe intuneric, sa poata transpune in universul experientei proprii povestea lui Tudor.
Noaptea a plouat, asa ca si somnul s-a mai prelungit nitel. Totusi dimineata era senin. Cum in zilele precedente abia gaseai cateva ciuperci, acum, dupa ploaie erau siguri ca acestea se vor face din belsug.
Au hotarat ca femeile sa mearga toate impreuna in padure, iar barbatii separat. Nimeni nu si-a dat seama cum s-a ajuns la aceasta despartire si nici nu s-a comentat pe aceasta tema. Femeile au pus in sacose hrana rece si si-au luat cu ele si niste galeti.
Barbatii au dus cu ei un topor; cele doua grupuri s-au reintalnit dupa-amiaza, cand ,,baietii” taiasera aproape un car de lemne, iar ,,fetele” se puteau lauda de aceasta data cu o importanta recolta de ciuperci.
Acum erau in dilema: Zina pregatise un papricas bun, consistent, iar ciupercile le trageau cu ochiul. La ce sa renunte? Unii ziceau sa manance papricasul, altii erau de parere ca trebuie sa friga ciupercile. Pana la urma au curatat si ciupercile, iar Zina le-a pregatit pentru a doua zi, ca sa nu se strice, si au mancat totusi papricasul. Dupa ce au servit masa au aprins focul pentru ciupercile rosioare, vinetele si cele iuti pe care le-au prajit pe jar. Au mai pregatit si niste cartofi sa-i friga in spuza. La un moment dat Grosan zice:
— Profesore! Cu ce ne delectezi in seara asta?
— Pai, eu, parca v-am spus, ca tot cu o poveste de dragoste, una din vremurile mai apropiate de noi.
— Te ascultam! — 1-au indemnat mai multe voci.
— Va multumesc — a inceput profesorul de matematica. Va marturisesc ca nu mi-am luat nici un angajament in aceasta privinta, dar pana acum nu am discutat cu nimeni despre aceasta poveste. Ba mai mult, am incercat sa ma pun atat in situatia baiatului, cat si a fetei, a fetelor. Nu am ajuns la nici un rezultat. Poate acum, impreuna, sa reusim sa elucidam unele lucruri. Traim fiecare in lumea in care ne-am nascut. Santem educati de mediul caruia ii apartinem. Prin parinti, prin prieteni, prin apropiati cunoastem lumea. Judecam aceasta lume prin prisma educatiei primite, prin optica mediului nostru familial. De aici vine o vorba: ,,Ce-i bun pentru mine, e bun si pentru tine”. Dar nu intotdeauna e asa. Nu intotdeauna familiile, parintii au vederi identice sau apropiate cu cele ale altor familii, ale altor parinti. Unii oameni neglijeaza o parte importanta a educatiei, tinand cu tot dinadinsul ca odraslele lor sa aiba din belsug ceea ce lor le-a lipsit. In aceasta goana pentru a putea si a avea ceva, acel ceva care uneori e avere, alteori poate studii inalte, performante sportive si mai stiu eu ce, ei uita tocmai ce ar fi mai important in educatia copiilor: morala.
Cand un tanar patrunde intr-o alta familie si vede deosebirile intre ceea ce stie el despre educatie si ceea ce vede la altii uneori surpriza lui este foarte mare si isi pune intrebarea fireasca: cum e bine sa procedezi? Cum 1-au invatat parinti sau cum vede ca fac altii, in alte familii? In acest moment poate pierde tot ceea ce a primit de la parinti, se poate pierde chiar pe sine sau, daca inraurirea lui e mai puternica, produce o schimbare radicala in atitudinea celor din jur.
Deci, confluenta dintre medii diferite socheaza. Nu santem totdeauna pregatiti sa o receptam exact cand trebuie. De multe ori o mica ezitare ne aduce regrete amare pentru toata viata. Cam pe aici se invart si eroii mei.