A mai apărut de sub “malaxoarele” tiparului încă o carte a unui autor maramureşan-TODUŢ, un nou volum de proze, aparţinând lui Toma G. Rocneanu, aflat la a treia apariţie editorială. Volumul în sine, de fapt un roman de factură mai scurtă, tratează un domeniu pe care România postdecembristă îl priveşte cu suspiciune, dacă nu cu dispreţ; mineritul. Se ştie de ce, nu? Numai că Toma G. Rocneanu reuşeşte să reabiliteze breasla oamenilor adâncurilor printr-un demers epic viabil, convingător: “Breasla minerilor este o societate mai aparte, cu simţul dreptăţii şi cu o opinie puternică…”notează undeva autorul. Romanul de faţă prin personajul său principal-Toduţ, ne poartă printr-o lume, parcă ieşită de pe icoanele de sticlă ale ardelenilor, într-un peisaj aspru, dar umanizat de oamenii lui, cu toate avatarurile unei vieţi-calvar, a unei vieţi care, dacă nu ştii s-o-mbrăţişezi, te sufocă ea, iremediabil. Din carte reiese tandreţea dusă până la naivitate, a unei categorii de oameni, uşor de manipulat, dar şi greu de oprit când simt că destinul lor, munca, familia ies din făgaşul hărăzit.
Indiferent că este urmărită viaţa afectivă a eroului, “dragostele” lui, sau tusea de zi cu zi din iadul silicozei, autorul ştie să ne prezinte o altă faţetă a universului mineresc, cel care, dece să n-o recunoaştem, a dat şi încă mai dă viaţă arealului maramureşan. Firul roşu al cărţii este iubirea, ca realizare plenară dincolo de deziluzii sau iluzii, a minerului simplu sau a directorului general.
Toma G. Rocneanu are ştiinţa zicerii fără a fii ostentativ, fraza este sfătoasă, bătrânească, adică înţeleaptă, gravă: filosofia celui pentru care eternitatea se opreşte la gura minei, sau nu se mai opreşte niciodată. Lansarea cărţii o vom anunţa la momentul oportun. Noi o semnalăm în premieră, pentru că este o carte ce ne obligă să-i privim pe mineri cu alţi ochi, cei a înţelegerii şi compasiunii. Romanul a apărut sub egida Editurii “Ariadna” din Baia Mare.

Lansarea a avut loc în holul Teatrului Municipal, în 3 XII 1999
ION BURNAR

Poetul Ioan Şiman cu această ocazie mi-a dedicat următoarea epigramă:
La sărbătoarea lui Toduţ
Remarc şi eu, printre averse,
Ce apă bună ai în puţ
Şi că eşti tare şi-n… diverse

Moderatorul acestei lansări a fost Gheorghe Roman Directorul adj. Al Teatrului Munucipal
Au prezentat prof. Zamfira Deac directorul Editurii “Ariadna”
Prof. Ion Burnar
Prof. Dumitru Rusu

Toma G. Rocneanu este unul dintre puţinii prozatori maramureşeni care scriu şi trăiesc actul literar cu discreţie şi nobleţe. Indiferent că tipăreşte cărţi sau participă la viaţa cenacleră aceeaşi parcimoniozitate şi respect faţă de cuvânt îl înconjoară. TÂNJIND DUPĂ SOARE este a doua carte a autorului după Destine conjugate, în care prozatorul abordează eternele teme ale literaturii: viaţa, dragostea, destinul.Volumul despre care facem vorbire, pune însă, parcă, mai mult accentul pe viaţa şi dramele vieţii de miner. Autorul este dealtfel dascăl la Grupul Şcolar Miner din Baia Mare, fost muncitor, maistru, etc, decenii la rând, prin subteranele maramureşene, fără să-şi facă de ruşine meseria sau pe cei în mijlocul cărora a trăit sau trăieşte. Am subliniat acest lucru, pentru că această carte apărută la Editura “Ariadna” din Baia Mare, este într-un fel o carte autobiografică, nu la modul linear ci secvenţial. Autorul alege şi pune în pagină “întâmplări repovestite” după ce au fost trăite. Prozatorul vorbeşte cu duioşie, într-un limbaj sfătos, despre munca minerilor, despre nevoile, necazurile, dragostea, viaţa de familie a acestora, cum ar povesti aceştia în autobuz, unde la o partidă de poker, aşteaptă întrarea în şut. Nimic ostentativ, stilul este molcom, adesea punctat cu glume corosive, dar fără veleităţi de revoluţionare a limbajului estetic. Se remarcă prozele:Casa, Lecţia, Cadoul, Profesorul cel tânăr, Vizita, etc, unde Toma G. Rocneanu ştie să ne ducă de nas, adică ne vrăjeşte, adică este convingător, adică prozator.

Ion BURNAR
Lansarea a avut loc la Grupul Şcolar Miner-Baia Mare la data de 27 februarie 1998
Au prezentat:
Prof. Leschian Vasile, Prof. Burnar Ion
A moderat lansarea prof. Dumitru Rusu

Aşa după cum am mai scris, toamna băimăreană a venit anul acesta cu o ploaie de cărţi scrise de maramureşeni.Unele vor fi bune doar s-acopere oala cu groşcior, altele ca album de familie, prea puţine conţin literatură veritabilă. În ce mă priveşte, n-am să comentez decât pe cele, cât de cât relevante din punct de vedere estetic. Mi se pare un act de iresponsabilitate să “asasinezi” cititorul cu tipărituri pretins literare, numai pentru că economia de piaţă îţi permite s-o faci, dacă ai bani. Dovadă că şi hârtia îşi ia măsuri de apărare. Se scumpeşte pe zi ce trece! Un fel de povestiri la gura sobei scrie Toma G. Rocneanu în volumul său de debut DESTINE CONJUGATE. Un grup de maramureşeni se hotărăsc să petreacă o săptămână, departe de lumea dezlănţuită, la o cabană forestieră, numită în carte, Papura. După ce autorul ne descrie avatarurile călătoriei într-un autobuz supraaglomerat, grupul cu pricina ajunge la destinaţie, unde constată că nu beneficiază de avantajele civilizaţiei: curent electric, camere cu duş etc, etc. Ca să se relaxeze, se pun pe povestit. Întâmplări din viaţa lor, mai mult sau mai puţin triste, mai mult sau mai puţin de dragoste. Ca la şezătorile ţărăneşti, în fiecare seară unul dintre ei, pe rând, îşi spune povestea vieţii lui, fără legătură cu a celorlalţi ascultători. De aceia n-am înţeles de ce autorul îi spune cărţii-roman. Oricum, povestirile sunt atrăgătoare, incitante, scrise într-un stil alert, convingător. Din păcate, în afară personajului Tudor, nici unul din eroi nu se impune atenţiei. Autorul nu aprofundează tematica propusă, iar limbajul este plin de locuri comune. Notabile rămân gândurile nobile ale scriitorului, ceia ce ne îndreptăţeşte să credem în cărţile sale viitoare