Întâlnirea Clubului
din 19 februarie

Sunt zile când te-ai fi bucurat să nu te fi trezit în ele.. Sunt zile în care suferinţa care-ţi trage sufletul spre pământ, nu ai cum şi mai ales nimeni nu-ţi poate alina acel fel de durere.. Nu s-au inventat încă filetele prin care să putem demonta suferinţa care uneori ne apasă. Nimeni nu-ţi poate sonda profunzimea durerii şi nu există nici-o metodă de ameliorare. În aceste stări de “binedispunere” ne aflam cu toţii, când a apărut un personaj care se dorea un nou membru al clubului nostru, o personalitate care evident că “a cunoscut” toate doamnele, era foarte volubil dar nu dădea semne de minimă politeţe. Evident că nimeni nu i-a spus că dacă se adresează unor oameni necunoscuţi, şi mai în vârstă aşa cum eram noi acolo, trebuie să dea dovadă de bună creştere. După cum se “avânta în discuţii”, nu ştiam dacă el ar avea ceea ce noi pretindem. Cu atât mai supărătoare erau asemenea manifestări, cu cât domnia sa nu era capabil să priceapă că unuia dintre noi i-a murit fiica şi întradevăr puţină decenţă ar fi fost bine primită. Trăim pedeapsa cea mai groaznică, când părinţii îşi îngroapă copiii. Această stare apăsătoare şi contradictorie s-a menţinut în minutele risipite împreună, timp care altădată era alocat treburilor curente ale Clubului.
Cu greu a putut domnul Filip să domolească euforia noului venit, Halas, pentru a da citire mesajului de felicitare al preşedintelui Uniunii Epigramiştilor din România, al domnului Corbu, mesaj de felicitare la cinci ani de la înfinţarea clubului, mesaj de suflet, bine structurat şi totodată neaşteptat de către noi.
Un alt mesaj, prezentat de domnul Filip, este de la Sibiu, prin el ni se cere şi o participare la concursul lor omagial, “Sibiu capitală Culturală Europeană”, materialul a fost trimis de domnul Mihu Nicolae, preşedintele Clubului umoristic “Nicolae Olahus” din Sibiu. S-a discutat includerea a cât mai multe mesaje în numărul aniversar al revistei SPINUL cât şi faptul că pe copertă vor fi puşi doar membrii fondatori, ceea ce consider că nu este corect. Sărbătoarea este a tuturor şi de ce ceilalţi membrii să nu fie şi ei incluşi dacă Domnul aşa a făcut să fim încă împreună după mai bine de cinci ani. Nu cred că acest lucru ar fi lezat demnitatea cuiva.
In apăsătoarea atmosferă redată mai sus, s-au mai precizat câteva detalii organizatorice după care ne-am împrăştiat fiecare, cu gândurile lui.

După ce Băsescu a desemnat primul ministru, acesta s-a răzgândit, nerespectând protocolul sau regulile de conduită, Stolojan, ca un copil răzgâiat a spus că nu mai vrea să fie prim ministru, omiţând faptul că nu va mai valora nimic în lumea politică Cum la asemenea posturi se stă la coadă, automat a fost desemnat alt prim ministru în persoana domnului Boc. Ce se poate înţelege din această atitudine? Pur şi simplu unii n-au evoluat psihic din copilărie, ajungând ca şi astăzi să se copilărească, numai că această copilărie, este bolnăvicioasă când de tine depinde o naţie!. La noi se poate şi aşa. În ce priveşte “spiniştii”, noi ne-am adunat, destul de punctuali la ultima întâlnire din an, şi am constatat cu plăcere că între timp, în lipsa noastră, cineva ne-a scăpat de mirosul de mucegai care persista de doi ani în clădirea cenaclului nostru. Apoi am început fiecare să discutăm doar ca să întrerupem pe acei care vorbesc. Zicea doamna Găinariu că de nu ne spune, atunci când îi vine uită ce vrea a spune, drept care ne-a povestit ce material a primit când a fost la Suceava, apoi ne-a citit o urare de anul nou, după care a predat acele materialele domnului Şiman. La sosirea domnului Fârte, Doamna Găinariu a reluat discuţia despre materialele primite din Moldova, ocazie cu care din nou a interupt vorbitorul respectiv, creind o stare de ilaritate. Cu ceva inerţie domnul Şiman şi-a reluat citirea punctele rămase în suspensie. Parte dintre ele s-au spus şi în precedenta şedinţă, dar întreruperile vorbitorului au uneori acest “avantaj” că nu şti de unde trebuie să-ţi reiei excursul.Este ciudat dar uneori suntem aşa de nerăbdători să aflăm unele probleme, încât se potriveşte de minune vorba: “Dăm Doamne dar hăpt amu”. Se vorbea de materialele pentru revista “Spinul Nr.13” care trebuiesc făcute şi predate până în 15 ianuarie, iar domnul Bud Nistor pretinde statisticile personale să fie îmânate dânsului sau poştei domnului Filip, până pe 22 decembrie a.c. S-au reamintit temele concursurilor revistelor din ţară şi ale EPIGRAMEI, teme cu care respectivele reviste-şi încep anul 2009, apoi mi-au dat mie cuvântul să citesc epigramele pe care le-am considerat că trebuie prezentate în şedinţă, după care s-au făcut observaţii critice pe marginea lor. Ca lipsuri au fost: schimbările de ritm, mai lipseau rime şi chiar poantele. Nu s-a restabilit liniştea dar cu toate acestea câte unul, uneori câte doi, îmi arătau neajunsurile în construcţia epigramelor. După cuvintele domnului Micle, care a accentuat şchiopătarea prozodiei, apoi domnul Fârte spunea că unele poante suferă, domnul Filip a făcut câteva necesare precizări lingvistice, care erau bine de însuşit. Domnul Şiman, mai obişnuit cu vorbirea inversată de prin Năsăud, cu sclipire-ai cunoscută a şi reformulat unele dintre aceste epigrame. Vorba domnului Bodnar:”Există perspectivă”. Mi-am băgat “perspectivele-n” mapă şi domnul Bud Nistor a reiterat unele sarcini încă neonorate de noi, sarcini urgente şi de amploare. Am trecut la citirea unor materiale primite de la diveste Cluburi unde ne erau solicitate materiale pentru revistele lor. Toate erau insistente, dar ale oltenilor din Craiova erau mai imperative. După aceste prezentări, ne-am risipit ca şi potârnichile, de parcă sărbătorile n-ar fii putut începe de nu ne grăbeam fiecare la locuinţa proprie. Parcă din “fuga calului” ne-am urat fiecare fiecăruia “Sărbători fericite” şi-am dispărut în noapte.
Probabil că după ce a trecut Crăciunul ne-am mai calmat şi noi şi, cu întârziere, ne-am colindat ŞEFUL pe 27. Cu toate că am întârziat, mi-am probat şi eu vocea cu o colindă. Cu această ocazie Domnul Bud Nistor ne-a prezentat şi oferit recentul volum al domniei sale Panem et circenses, parafrazându-l pe celebrul Juvenal din volumul X ”Satirae”, pag. 81, replică dată imperatorilor care ofereau nimicuri societăţii, dar cu mare pompă. O carte deosebită, numărând 449 de epigrame, o carte de referiţă a domniei sale, carte care a fost girată de Domnul Şiman sub a cărui redactare a fost realizată şi a lui domnul Filip care a scris “Cuvântul de început”. Cartea a fost utilă şi datorită faptului că ne-a fost oferită de sărbători, când fiecare a putut-o citi şi analiza. Aşa au încheiat “Spinoşii” anul 2008, bucurându-se de preţuire între ei şi de stimă între confraţi. LA Mulţi Ani, şi multe succese în anul, care vine 2009 !!!

Aşa cum se aude, aşa cum se ştie, şi România a întrat în criza financiară ordonată, ocazie cu care s-au adunat toţi “bărbaţii” din parlament şi au hotărât cele mai importante măsuri pe care le pot lua pentru a preveni eventuale dezastre financiare s-au economice. Au luat două hotârâri istorice, pe potriva bărbaţiei celor care sunt în sfatul ţării.
Prima dintre hotărâri este că zilnic cheamă ziariştii şi le spun câte zeci de mii de muncitori trebuiesc daţi afară din unităţile comerciale, chiar dacă acestea, cum s-a întâmplat déjà, au avut cele mai mari beneficii în anul recent scurs, situaţie care cu toate că pare hilară şi de neînţeles, se execută deoarece a zis Europa că este criză, trebuie să facem criza. Un alt sector care a beneficiat de aceste măsuri anticriză, a fost învăţământul care de această dată l-au băgat în pământ, reducând dascălii la jumătate, ceilaltă jumătate de copii şi studenţi urmează să înveţe când se v-a termina criza. Aceste lucruri de amploare s-au făcut deoarece nu doream ca Europa să se supere că ei sunt în criză şi noi nu sântem. Pentru a înţelege fiecare aceste lucruri, mai puţin pensionarii, la toată lumea, dintr-o trezorerie goală, s-a dat al 13-lea salariu. Acum sunt siguri că a priceput fiecare, evident mai puţin cârcotaşii de pensionari. Da dar pentru dânşii şi mai ales pentru toţi acei care nu s-au simţit bărbaţi din parlamentul ţării, le-au gâdălit orgoliul spunându-le BĂRBAŢI. Şi cum acest lucru nu prezenta o reală satisfacţie, pentru ai obliga să-şi împună bărbăţia, să ştie şi muieile lor şi să-i stimeze măcar odată pe an, şi-au declarat “ziua bărbatului” indiferent dacă e s-au nu este potent – e BĂRBAT. Desigur că unii spun că această zi şi-au pus-o acei cărora pe acasă le cântă găina, alţi au zis că şi-au pus această zi că sunt pe “invers”. Problema n-a transpirat până la noi, dar dacă bărbaţii adevăraţi şi-ar fi dorit să îşi sărbătorească acea zi, sunt sigur că ei şi-ar fi pus-o în zodia berbecului, sau parlamentar fiind se admitea şi în zodia taurului. Să nu fim bârfitorii, dar bărbaţii şi-ar fi pus ziua lor în FLORAR. Deci în momentul în care un bărbat nu-şi sărbătoreşte ziua atunci când începe turul la fotbal, ceva este suspect la “bărbăţia sa”. Ca să nu se prindă femeile, trecem peste faptul că ele şi-au câştigat, o zi a lor, dar pentru aş cunoaşte importanţa şi lungul nasului, evident că această zi, în ţara noastră, este după “ziua bărbatului”. Se pare că “bărbaţii” care au propus şi votat legea n-au ştiut că a doua Conferinţă Internaţională a Femeilor de la Copenhaga din 1910 a stabilit ca 8 Martie să fie ziua înternaţională de luptă pentru drepturile femeilor. Copenhaga, pentru cine nu ştie nu e departe de Haga, dar durerea în această fastuoasă zi care v-a fi “ziua bărbatului”, este că în momentul când ne i-au bani guvernanţii, nu ne întreabă nimic, dar tot ei ne oferă prostia dânşilor gratis. Cine nu-i bărbat, din 6 mai îşi poate ţine ziua. Ceilalţi….rămânem cum am fost.
Toma G. Rocneanu