După toate hotărârile luate privitor la data de desfăşurare viitoarei Şedinţe a Clubului nostru, în fond ideea era ca să nu se suprapună şedinţa noastră cu LUMINAŢIA, aşa că s-a hotărât cert ca aceasta să fie pe 8 noiembrie şi nu cum s-ar fi derulat firesc pe întâi noiembrie. Cu lecţiile făcute şedinţa s-a desfăşurat doar în doi, prezent fiind domnul Micle şi subsemnatul. Cred că fiecare s-ar fi putut gândi la ori ce constatând întorsătura lucrurilor, turnura luată acum de către ceilalţi membrii ai clubului. Între atâtea propuneri şi prezumţii Domnul Micle a lansat şi ideea probabilă că este posibil de-a se ţine în ziua următoare. Era ruşinos ca un membru al Clubului să nu cunoască data la care se ţine cenaclul, dar după atâtea “hotărâri” se pare că acesta era rezultatul. Cenaclul propriu zis “ţinut” între mine şi domnul Micle a fost o reală destindere între doi oameni care au abordat schimburile de idei, au discutat lucruri, care evident nu se vor mai discuta în plenul şedinţei Clubului, sau mai pe şleau bârfe, care erau uneori umbrite de perdeaua neîncrederii care plutea asupra acestei zile, şi asupra unor oameni. Cu înmiitele îndoieli ce ne-au străfulgerat prin cap în cazul acestui afront, restul şedinţei a fost reconfortant chiar dacă am depăşit mai mult de o oră şi jumătate. Bucuroşi de întâlnire dar îndoiţi de modul de abordare a acestei probleme de către ceilalţi membrii ai cenaclului, ne-am despărţit.
Nu ştiu prin ce metode domnul Micle a aflat că cenaclul se va ţine totuşi în ziua următoare. Evident că mi-a spus şi mie. Dânsul s-a prezentat în ziua următoare în schimb eu într-o îndoielnică stare sufletească am întârziat pentru prima oară de la această activitate culturală. Cu toate că am întârziat vre-o douăzeci de minute, am constatat că prima oră a fost monopolizată de doamna Găinariu, care după această oră s-a grăbit şi ne-a lăsat acolo pe ceilalţi componenţi ai cenaclului, cu impresia că abia atunci încep lucrările acestei şedinţe planificate în 8, dar ţinută în data de 9 Noiembrie.
În timpul desfăşurării lucrărilor cenacliere, s-au lămurit şi nelămuritele, dar în speţă şi aici s-a dovedit că unii nu s-au ţinut de cuvânt privitor la predarea materialelor necesare “antologiei” care urmează a se compune din lucrări, epigrame, care să cuprindă în totalitate, semnăturile fiecărui membru activ al cenaclului. Cert este că starea de nesiguranţă, dorinţa firească de-a realiza această carte cât şi lipsa de respect pentru propriul cuvânt al unora, de-a aduce materialele ce urmează a fi incluse în carte, creiază o stare de tensiune artificială care nu
permite desfăşurarea normală a şedinţelor Clubului Epigramiştilor din Baia Mare. Multe din aceste şedinţe aveau pe fondul lor sintagma:” Respectivul …. nu a adus materialul promis” Totuşi la această şedinţă a rămas ca Domnul Şiman şi Doamna Medan să se apuce să facă o primă corectură a întregului material şi să fie cules tot ce există pe calculator în vederea impulsionării acestei realizări ale Clubului. Pentru această treabă s-a mai convocat o şedinţă de evaluare a lucrărilor în data de 15 noiembrie unde s-a evaluat starea de demarare a acestei lucrări.

La care facem trimitere, a avut o prezenţă anemică. Eram prezenţi doar cinci membrii ai Clubului “Spinul”. Cu toate acestea, parcă s-au citit mult mai multe epigrame ca în ori care altă zi. A fost şedinţa în care Domnul preşedinte Şiman ne-a adus cireşe şi noi am avut încă o preocupare în şedinţă nu numai epigramele. Şi ca să nu uităm, în afară de domnul preşedinte, la şedinţă au mai fost prezenţi doar încă patru cenaclieri. Domnul Bud, Doamna Găinariu, Domnul Micle şi cel ce
scrie. A prezentat fiecare roadele muncii sale, aşa cum am zis mai sus, mai bogate ca altădată, a început Domnul Micle care pe zi ce trece devine din ce în ce mai pretenţios cu ceea ce face şi logic, domnia sa nescăpând aproape nici-un fenomen sau eveniment politic ori social, pe a cărui derulare să nu-şi desfăşoare ascuţimea şi agerimea minţii puse în operă, sub formă de epigrame. Aşadar s-au citit şi epigramele rămase de la tema anterioară şi am mai atacat şi “problema politică”. Epigrame s-au bucurat de succes în cenaclu. Cu rigoarea pe care i-o cunoaştem şi i-o preţuim, cu scrisul ordonat şi bine adus din condei, Domnul Bud ne-a prezentat patru epigrame la care, la unison, cu toţii au rostit:”bune”. În stilul vesel certăreţ, “între două cireşe”, ne-a delectat cu opera domniei sale şi Doamna Găinariu, piese propuse de altfel spre publicare. Domnul Şiman şi-a oferit “tomul” de sudoare intelectuală, citindu-ne obişnuitele stiluri şi forme pe care le practică dânsul în elaborarea epigramelor, dar şi forme mai puţin obişnuite. M-au pus să citesc şi eu, şi cum am fost luat de novice, Domnul Preşedinte m-a rugat să fiu sincer şi să-i spun dacă cele trei epigrame mi le-a făcut Gabi. Am răspuns sincer. Dar sincer fiind, nu m-a crezut, aşa că…
Cu toate că s-au citit multe epigrame şi foarte multe bune, şedinţa s-a terminat în numai o oră. Bănuiesc că s-a întâmplat aşa, deoarece acel care era liantul discuţiilor şi propunea modul de disecţie literară, am vorbit de domnul Ion M. Mihai, lipsea, lipsea deasemeni şi doamna Medan, şi mai lipsea şi domnul Filip, ca să spun aşa, dintre acei care susţin şi trăiesc la “arderile” cenaclului nostru. Deoarece era penultima şedinţă până la vacanţă, tema care a fost dezbătută a fost chiar ”vacanţa”, iar pentru ultima şedinţă din acest “tur” , fiindcă am “beneficiat” de o campanie electorală şi de alegeri locale, ne revine sarcina să imortalizăm unele aspecte din această mult trâmbiţată activitate. Perioada care urmează este foarte “plină”. Excelenţa sa, Domnul ing.Nistor Bud, era raportor la Simpozionul:”Să salvăm castanul comestibil”, simpozion
care s-a ţinut în Baia Mare cu o participare de elită din ţară dar şi din ţările învecinate. Acei care lucrează în învăţământ urmează după greva de două ore să încheie totuşi situaţiile şcolare doar li s-a dat majorarea salariilor “în medie de 5%”(concret 1,2%). Domnul Micle îşi pregăteşte plecarea în Canada, iar Domnul Filip a plecat la băi, Domnul Mihai era şi domnia sa raportor la Simpozionul care era organizat de Biblioteca Judeţană, simpozion cu largă participare a vecinilor noştri (polonezi, unguri, ucrainieni, moldoveni etc)
Ne-am despărţit parcă frustaţi şi grăbiţi. Era prima şedinţă care se termina într-o singură oră cu promisiunea de-a ne întâlni pe 15 ale lunii că de “ziua copilului” nu prea am arătat nuş’ce “formă”.

Puteau s-o facă şi alţii, poate chiar mai bine. S-a dorit ca eu să fiu cel “de serviciu” deoarece foloseam ambalajul cel mai potrivit pentru prezentarea unor lucruri…mai greu de văzut de alţii. Aşa că m-am văzut omul care poate scrie ceea ce de regulă se numeşte:”verbal” şi care dacă n-am fi fost şi comunişti de la care am preluat şi dus mai departe “procesul lor verbal” scris de un tovarăş, am fi observat că se puteau nota lucrările unor “şedinţe” şi prin “adnotări la şedinţa..” sau “note scrise” cu desfăşurarea cursului şedinţei respective, ori termenul devenit juridic în ultimul timp:”stenografierea şedinţei”. Şi nu se termină aici bogatul vocabular al limbii române. Dar în virtutea inerţiei…am rămas tot acei care am fost. M-a uimit şi impresionat tenacitatea şi acribia cu care a luptat Domnul Şiman pentru înfiinţarea acestui Club epigramistic “SPINUL”. Club care prin excelenţă se vrea epigramistic şi nu umoristic şi spun acest lucru nu pentru că ar fi un defect, dar realizarea epigramelor cere multă muncă, sunt agreate în număr mic, dar inacceptabile în a se impune într-un gen literar foarte vast, dar destul de sărac în acest genul comic. Numai această specie literară, care ori cât ar fi de plăcută, pentru unii, nu umple setea de umor a întregii populaţii. Se cunoaşte de către ori cine, că de multe ori un epigramist a fost indentificat uneori după o singură epigramă luată din toată creaţia sa. În acest context cred că este meritoriu pentru cine observă, că sunt epigrame de fiecare zi, ca şi hrana de altfel, dar tot ca şi hrana, uneori este mai îmbelşugată, alteori mai modestă. In acest caz se pare că “producţia de epigrame” a noastră, este în suferinţă dacă ne gândim la genul literar din care face parte.
Ca să nu jignesc pe cineva o să-mi cer scuze, eu primul, deoarece nu am căutat să aprofundez acest gen literar, să insist cât de cât, dar acest lucru nu a fost numai o scăpare a mea, nici alţii nu-şi văd viitorul “fabricând” epigrame. Este ca o plafonare, o abordare lăturalnică a genului. Scuzele pe care mi le cer se datorează faptului că nu mi-am propus încă să aprofundez, să mă implic mai mult, în scrierea epigramelor. Cu toate acestea, chiar dacă mi s-a spus, că unele
dintre ele nu aveau nici-o hibă, după cum mi-a spus chiar şi domnul Şiman, au rămas cvasi necunoscute, sau cum spunea domnul Micle despre “reacţia” colegilor de club în momentul în care citim epigrame: “Spuneţi şi voi ceva, faceţi măcar o grimasă să avertizaţi cumva omul despre ceea ce a citit, despre împresia pe care v-a făcut-o” M-a uimit această lipsă de interes, deoarece aşa am fost obişnuiţi că Domnul Şiman îşi va da cu părerea, le v-a finisa sau măcar ne va spune că:”Mai este de lucrat pe ele”, deoarece la începuturi nici nu concepea să nu le finiseze dânsul, iar acum şi-a abandonat brusc meteahna. Probabil că şi dânsului îi lipsea timpul necesar. Apoi tot dânsul, n-a mai prezentat interesul ştiut pentru producţia celorlalţi membrii ai Clubului, şi aşa se face că sânt, numai eu, cu mai mult de o sută de epigrame “în lucru”. Sincer să fiu eu m-am bazat mult pe aportul ce ni la dat Domnul Şiman în mustirea acestor epigrame şi credeam că conlucrarea va fi pentru o lungă perioadă de timp şi acum mă văd abandonat de dânsul. De ce îmi cer scuze, pentru că v-am încurcat şi pe Domniile voastre şi pe mine, deoarece în acest interval de timp, în care am participat la acest Club, “Spinul”, o bună parte din timp l-am folosit, ca să spunem aşa, pentru alte activităţi care pe mine mă dureau mai mult. Aici trebuie să luaţi în considerare că în această perioadă am scris şi tipărit opt cărţi de beletristică şi trei de tehnică din care două au fost premiate – 1640 pagini- Ca să pot tipări volumele acestea, era necesar a
afla sponsori pentru materializarea aceastei activităţi. Conform noilor ordine din învăţământ, am fost obligat să-mi “pregătesc” şi aşa numitul portofoliu, care cumulează peste 300 de pagini. Această rememorare a lucrărilor efectuate în cei peste 40 de ani de muncă, invenţii, inovaţii, documente şcolare, concursuri pe meserii, sesiuni de referate şi alte activităţi, care acum însumate mi-au atribuit de două ori consecutiv ”gradaţia de merit” şi dosarul meu a fost clasificat la 75 de puncte, în vederea obţinerii “Diplomei Gheorghe Lazăr” cl I. Am scris aproape 30 de “cronici” la şedinţele clubului “Spinul”. Mi-am încercat forţele la concursul “profesorul anului” unde m-am clasificat între primele 24 de cadre didactice din ţară. În afară de slujbă, examene, două cursuri de perfecţionare, întreţinerea atelierului…din buzunarul propriu, în ceace priveşte lumina, căldura şi materialele strict necesare instruirii practice, am devenit ”independent”. Realizând acest lucru, şcoala noastră a primit dreptul de-a fi numit “Centru de examinare a elevilor claselor a X SAM profil electric”. La acestea s-au mai adunat unele corespondenţe cu personalităţi marcante, miniştrii învăţământului(se schimbau prea des), al comerţului şi industriei, cu Preşedinţia României etc. audienţe la directorii generali ai Remin-ului, Electrosistem, Muzeu, Inspectorate, două inspecţii de fiecare dată după ce trimete-am scrisori “sus”. Inspecţiile s-au materializat inclusiv la orele de dirigenţie, inspecţii făcute de către un psiholog, persoană care nici n-a catadicsit măcar să-mi dea “procesul verbal” de inspecţie. Dacă ne gândim la timpul necesar pentru desfăşurarea acestor activităţi, cred că fizic, un om nu putea face mai multe, în acest scurt interval, ţinând cont că mai sunt şi problemele casei. De aceea aş fi fost bucuros dacă “umărul domnului Şiman “m-ar mai fi susţinut puţin în realizarea epigramelor, concret să mă mai inspecteze încă în acest an, că apoi vom concura unul cu altul, că văd eu că de aşa ceva se teme. Tot ce am realizat în această perioadă, toate aceste lucrări, preocupări şi activităţi, s-au desfăşurat în ritm alert. Pentru realizarea unei epigrame în schimb, este nevoie de linişte, de răbdare şi inspiraţie. Când stai în pioneze la seviciu nu îţi mai arde de nimic. Se pare că liniştea nu se vinde nicăieri…