Cu toate că folosim acelaşi spaţiu ca şi “Cenaclul scriitorilor maramureşeni”, epigramiştii băimăreni, n-au acceptat niciodată un loc “următor” deoarece ei nu mai au douăzeci de ani, dar se străduesc din răsputeri să facă cinste acestui “Cap de ţară” cum în multe privinţe a fost dobândită această sintagmă de către maramureşeni. Cu toate că la nivelul clubului, epigramiştii băimăreni, nu şi-au propus “să rupă gura târgului”, creaţia care este prinosul muncii lor, este respectată datorită ţinutei sale la standardele actuale ale epigramei naţionale. Acest lucru este demonstrat de faptul că actualmente, unele reviste umoristice din ţară au publicat epigrame ale epigramiştilor băimăreni şi tot în acest context sunt învitaţi la toate festivalurile de profil (7-10 anual), la simpozioane şi festivaluri pe tema epigramei. La festivaluri, cu toate că noi ne numărăm doar 15, avem invitaţi câte doi membrii ai Clubului (Brăila are peste 200 de epigramişti şi invitaţi sunt doar pentru consacraţii)
Faptul că numai în acest an am fost nominalizaţi în 6 volume de cărţi de profil, şi, aşa cum spuneam mai sus, în unele reviste epigramistice din ţară, ideea ne duce acolo că în Clubul nostru, creaţia a devenit o preocupare sobră, de valoare ridicată care s-a impus în rândurile confraţilor, dar şi a cititorilor de epigrame. Am scris deja “cititor de epigrame”. De când e lumea şi pământul, indiferent de tipul de “realizator” acesta şi-a aşteptat elogiile din partea “beneficiarului” în cazul nostru – cititorul. Şi cum sadismul acestei întrebări “toacă mărunt” nu numai pe creatorul de epigrame ci pe toţi acei care scriu, conducerea Clubului “Spinului”, a luat hotărârea de-a se confrunta direct cu această întrebare: “Cât de citiţi suntem, câţi oameni mai citesc epigrame?”. Am făcut acest demers momentan, ca un cadou pentru frumoasa şi rodnica lor muncă, prin punerea Revistei ”Spinul” pe un site, particular şi care ne oferă această râvnită statistică. Au trecut 60 de zile şi site-ul ne spune că: în această perioadă, am avut 688 de “accesatori” dintre aceştia au devenit şi cititori de epigrame aproape toţi, ţinând cont că au accesat a doua sau a treia oră acest site şi au copiat Nr.7 al revistei “Spinul” de cel puţin 400 de ori. Pe site, există un număr de 218 accesatori care au citit numai epigrame (tirajul revistei noastre nu depăşeşte 150 buc.). Marea noastră surpriză a venit din faptul că acest site a fost preluat de încă zece distribuitori (directori) care amplifică răspândirea lui pe internet. Şi o ultimă surpriză sunt locurile din lume de unde am fost accesaţi: Chile, Madrid, Austria, Germania, Moldova, Ungaria, Elveţia Atena, San Francisco, Los Angels(partea de sud) Franţa, şi alţii Aceste punţi peste meridiane ne aduc mari satisfacţii, răspândind producţia noastră de epigrame tuturor cetăţenilor români care sunt departe de ţară, dar această confirmare ne obligă la mai mult. Poate că după această încercare reuşită, spunem noi, vom face un site doar al Clubului şi al revistei, dar deocamdată posibilităţile noastre sunt acestea. De cumva se doreşte accesarea Revistei “Spinul” Nr. 7 se poate face prin site-ul www rocneanu.ro.
Vă dorim lectură plăcută şi bună dispunere.
Toma G. Rocneanu

Acest cenaclu l-am început cu ceva timp mai devreme, deoarece fiecare dintre noi a sosit din timp, fără a socoti că însăşi şeful a venit mai devreme cu o jumătate de oră. Din nou ne aflăm într-o perioadă de acumulări de materiale pentru ultima revistă din acest an, Nr.-8, revistă pe care am dori s-o terminăm de ziua României. Dacă tot era şeful era acolo, l-am informat atât despre statistica revistei pe internet, cât şi asupra unui articol, pe care l-am scris cu mare bucurie, deoarece din statistică luată de pe internet a reieşit că revista noastră “Spinul”, a fost citită de mai bine de 86 de vizitatori în această scurtă perioadă de două săptămâini, ceea ce practic ne măreşte numărul tirajului revistei cu încă o sută. Articolul a plăcut atât de mult domnului Şiman, că la luat cu dânsul şi l-a dus la redacţia “Graiului”. În ziua următoare acesta a apărut (10 octombrie) Cum am sosit la cenaclu punctuali, fiecare căuta să-i smulgă cât mai multe ştiri şefului clubului, deoarece pe adresa dânsului primin corespondenţa pentru Club, şi pe adresa domnului Filip, materialele pentru revistă. Eu, în ultimul timp, am fost angajat în mai multe lucruri şi n-am trimis epigrame la Timişoara şi Piteşti, dar acei care au trimis, îşi aşteptau răspunsurile. Este vorba de doamna Găinariu şi mai ales de domnul Nistor Bud care a trimis un număr mare de epigrame. Domnul preşedinte parcă nici nu auzea de cererile lor. Ba mai mult ne-a pus din nou la un concurs de epigrame dându-ne cuvintele impuse “ruginită şi brumă” Am motroşit mult şi cea mai reuşită epigramă a fost a domnului Mureşan, apoi ale domnului Bud, Filip, Găinariu, după care, fiecare şi-a citit producţia proprie care însă nu satisface şi nici nu-i suficientă viitorului număr. Domnul Bodnar ne-a citit o scurtă proză umoristică, Domnul Filip câteva epigrame reuşite urmând ca între a dânsului şi a domnului Bud să se aleagă epigrama care va stabili locul clubului în topul erarhic cu cele lalte cluburi din ţară. A avut epigrame bune şi Ţîncaş care n-a întârziat şi dacă la recenta întâlnire n-am “apreciat” epigramele domnului Halas, astăzi n-a venit. A sosit momentul în care şeful şi-a deschis geanta de unde a scos revista AG-Pe Rime, revistă care i-a publicat toate epigramele domnului Bud Nistor.
Cu toate că n-a fost ziua nimănui, Doamna Aurelia Velea, de bucurie că s-a întors în ţară din Cipru, ne-a făcut cinste cu băutură şi minciunele, cu salatine şi vin şi alte bunătăţi. Ne-am bucurat de bucuria dânsei poveştile deviind de la patriotism la cum se face ţuica din crupe. I-am urat cele bune şi ne-am bucurat că, după aproape un an, o revedem între noi. S-a decis aniversarea a 80 de ani a domnului Ion M. Mihai, cu toate că în acest an a venit o singură dată la club. Membrii clubului apreciază mult contribuţia dânsului la ridicarea prestigiului clubului şi colegii doresc să-l aniverseze aşa cum se cuvine
. Am crezut că s-a terminat cursurile ezotericilor, dar n-am terminat de strâns că au şi apărut.

S-a stabilit în precedenta şedinţă a Clubului, să nu mai facem epigrame instantanee în timpul şedinţelor planificate, deoarece consumăm prea mult timp din cel afectat unei şedinţe şi este foarte neplăcut să stai cu “Jăndarii la uşă” cam aşa stau lucrurile la această probă şi mai suferă de frig, cursanţii care aşteaptă eliberarea sălii de cenaclu. Poate că n-am întârzia niciodată în mod curent, dar dacă observi că eşti aşteptat să pleci, creşte iritarea şi puterea de concentrare devine nulă. Nu doresc să spun cât de grozavi suntem noi “spinişti” dar atâta timp cât alţii se laudă cu noi, când pe uşă scrie “CENACLUL SCRIITORILOR” de ce avem senzaţia că cineva doreşte să ne scoată de aici, cu atât mai mult cu cât sunt destule săli goale la Casa de Cultură, pentru asemenea cursuri şi chiar în bibliotecă. Dacă nu se poate rezolva altcumva să schimbăm ziua, ora, dar ori ce om cu o judecată logică ştie că sub presiune numai Verdi se putea concentra. Noi nu suntem Verdi, dar nici nişte persoane chiar atât de mărunte pe care să le neglijeze fiecare.
Astăzi (12 XI 2007) ne-am adunat numai “de probă” , urmând ca în urma acestor dezbateri să decidem cum vom veni, respectiv dacă schimbăm datatele şedinţelor şi urmează să facem acest lucru, deoarece, epigramişti din Vişeu, cei care se considerau prieteni cu noi şi chiar judeţeni, aruncând cu vorbe slabe şi nu prea orientate către noi, care le-ar putea fi părinţi, în ori ce domeniu, mai puţin unul…. Se pare că numai noi i-am ţinut de prieteni, deoarece domniilor lor se ţin de şmecherii. Este vorba despre Concursurile-festivaluri care se ţin în Vişeu şi unde Perţa are grijă, ca atunci când citeşte ce şi cui urmează să acorde acele premii, să pună deoparte premiile cele mai grase pentru…ei. Am zis că se ţin de şmecherii deoarece ei în loc să plătească ziarului “Graiul Maramureşului” pentru publicitate, se folosesc de el ca propriul lor cotidian. Îşi laudă revista lor care este sublimă, dar nu o vede nimeni. De ce nu-şi publică minunatele lor realizări în mult botezata şi alduită revistă PUPĂZA. Pentru că unii bat din gură şi alţii fac socotelile cu folos. Am constatat că fac câte un număr numai pentru G. Corbu pentru ca dânsul să nu-i scoată din “Anale” epigramiştilor. Şi ca revista să nu fâşie trecând dintr-o mână în alta, se pune puţină pălăncă, cam atât cât un portbagaj de maşină.
Deci acesta era scopul :”dacă şi acuma se vor lua de noi”. Aflaţi că nu numai că s-au luat de noi, dar “umili” cum sunt ne-au spus că “de nu-i considerăm pe ei cei mai buni epigramişti din Maramureşul istoric, făcăleţul este-al nostru” . Modeşti cum ne ştim, prin epigramele trimise, domnul Adi Fârte i-a arătat persoanei că făcăleţul dumneaei suferă o mică redicţionare:inspre soţul domniei sale, domnul Şiman a răspuns atât de frumos lui Perţa că vă las pe dumneavoastră să citiţi singuri epigrama, şi lângă ei, Domnul Bud şi Domnul Micle le-au ţinut scutul de reflecţie a epigramelor înspre Vişău. Totuşi s-a dovedit nu numai la vişeoani şi la băimăreni că materia asta, chimia, nu este o materie uşoară, de aceea am rămas să facem ore suplimantare, când auzim pe Domnul preşedinte că ne întreabă: CARE A FOST TEMA OREI TRECUTE? Să fim iertaţi maiestre dar nu aţi uitat dece suntem aici?