Mai nou, se pare că şedinţele noastre de creaţie se desfăşoară alternativ: una la sediu şi alta la alte sedii pe unde suntem invitaţi. Cum ultimele trei “ieşiri” au fost în Baia Sprie sunt absolut sigur că-şi râde-n barbă domnul Bodnar Mihai, omul care şi-a dorit mult şi a făcut mari eforturi pentru a avea un club epigramistic în Baia Sprie, “şi uite acuma îl are” şi nici nu a trebuit să facă mari eforturi pentru acest lucru. Are un Club de se mândreşte tot timpul cu el şi se pare că îşi merită laudele epigramiştii SPINULUI şi probabil că asta-i reuşita de care ne bucurăm fiecare. Lăsând această mică întroducere glumeaţă la o parte, în prima şedinţă ( vorba domnului Bud: “ar trebui găsită o altă denumire adunărilor noastre, că prea s-a şablonizat vorba asta”) ne-am revăzut pe 8 ianuarie din nou în sediu. Prima noutate, doi membrii marcanţi ai obştei băimărene, domnul Petricec este şi autor de epigrame, ne-au cerut înscrierea lor în clubul
nostru. Celălalt personaj este cântăreţul de muzică populară românească şi ucraineană domnul Vasile Boiciuc Rogneanu. Au fost primiţi nu cu pâine şi sare ci cu pălincă şi bunătăţi, ocazie cu care s-au angajat ca bunătăţile să le transforme în epigrame bune. Doamne, dă! că de astea la toţi ne trebuie. La această şedinţă a trebuit să tac mult. Şi cum să vorbeşti cînd s-au prezentat diplomele domnului Micle primite de la Piteşti, apoi Bibloteca din Cluj –Napoca, în urma concursului de epigrame ce l-au ţinut anul trecut, au primit atâta “marfă” că au tipărit o carte cu 104 file în care sunt reproduse şi epigrame ale domnilor Bud Nistor, Mircea Micle, Rocneanu şi Ioan Şiman. Spre bucuria fiecăruia dintre acei care au reuşit să le fie selectate epigramele, Bibloteca “Octavian Goga” din municipiul Cluj-Napoca, în Ajun de Crăciun a trimis câte un exemplar fiecăruia. Pentru că “a dus SPINUL” pe locul III în topul Cluburilor, domnul Micle a primit din partea membrilor clubului o diplomă personalizată.
Acestea au trecut. Domnul Şiman, cu un vraf de hârtii, a început a deschide şedinţa (încă nu mi s-a comunicat cuvântul care îl va înlocui pe acesta). Preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, domnul Corbu, felicită clubul pentru prestigioasa muncă depusă şi mai ales pentru bunele lui realizări(el stabileşte locurile în top-ul cluburilor), ne solicită căteva păreri privitoare la unele reguli organizatorice şi în final, nu uită să ne spună “La mulţi ani” dar şi să ne amintească evenimentele de peste an şi datele la care trebuie să trimitem materialele cu osebire cele referitoare la împlinirea a 90 de ani a domnului Quintus. O altă scrisoare a doamnei Dr. Elis Râpeanu ne solicită participarea la un concurs naţional şi tot repede. Dacă toţi au concursuri şi noi avem unul pe întâi aprilie şi are tema “Păcăleli”. S-au colectat epigramele pentru topul revistei pe ţară şi pentru Nr.5 al revistei SPINUL şi darea de seamă proprie a fiecăruia pe anul trecut. Pentru fiecare fel obligatoriu de “dat” s-au adunat doar câte un singur material. Adică au adus aceste materiale în final, doar doi inşi.
Dar cel mai mare succes al anului trecut a fost scoaterea celor patru numere ale revistei Spinul, ocazie pentru care a venit şi directorul Bibliotecii “Petre Dulfu”, domnul Teodor Ardelean, sub ale cărui auspicii funcţionăm şi ca epigramişti şi ca redactori ai revistei. S-a lansat revista care este bucuria fiecăruia, cu mici obiecţii. Spunea domnul Şiman că dacă ar fi avut mai mult material din care să poată alege, calitatea revistei putea fii mai bună. Să vedem ce ne vor spune confraţii întru “suferinţă”, dar este o mare realizare ţinând cont că nici-un organ local, nici-o firmă, nu ne-a susţinut cu nimic. Revista este realizată integral de membri clubului şi biblioteca o multiplică. Acum înţelegeţi de ce ne bucurăm de ea. Ne-am bucurat şi de prezenţa domnului Ion M. Mihai, a Gabrielei Medan care după multe absenţe au revenit “la bază”. Ceilalţi prezenţi, pe care nu i-am citat, sunt acei cu care vă plictisim zilnic: Găinariu, Filip, Velea, Bodnar, Mureşan, era să mă uit pe mine. Deci şi eu.

Şi spre plăcerea noastră, cam tot acei, care sunt oameni de bază. Uneori, poate şi renumele să-ţi cauzeze neplăceri. Prin Clubul nostru, în ultimul timp, au mai trecut încă circa nouă persoane, oameni care şi-au manifestat dorinţa de-a fi membri ai Clubului Spinul. I-am primit pe fiecare cu drag dar tot ei ne-au părăsit precum au venit, Cinci dintre ele erau profesoare de limbă şi literatură română, dar cum în ultimul timp un Curriculum Vitae are în jur de 1000 de pagini, au trecut la muncă. Distracţia altădată. Ne-au mai “sondat” :poeţi , artişti, etc. Unii dintre ei chiar dacă n-au avut o participare activă, s-au comportat cuviincios. Alţii consideră că le vine inspiraţia doar după ce-şi clătăresc măselele cu ţuică şi încearcă să ne “predea” dânşii lecţii despre ce lor le lipseşte, uneor chiar jignind sau insultând. Ori fi domniile lor “pete de culoare” dar noi ne bronzăm sub “soarele” Limbii române şi a bunei cuviinţe, deci ne vedem în continuare de ceea ce ne place nouă să facem şi se pare că facem şi bine.
Sub aceste auspicii am început să definitivăm şpaltul numărului cinci al revistei, dar şi festivitatea de lansare şi totodată şi aniversarea frumoasei vârste de 75 de ani a preşedintelui clubului domnul Şiman Ioan. Odată terminate aceste puncte ordinare s-a trecut la aniversarea zilei de naştere a Domnului Nistor Bud, care verde ca bradul şi-a primit felicitările, cadourile şi urările de bine, sănătate şi viaţă lungă. Domnia sa a răspuns atenţiilor cu tradiţionala pălincă şi celelalte necesare “punctului 3”. Întrunirea s-a terminat curând deoarece sala era planificată altora.
Am rămas ca lansarea şi masa festivă să aibă loc pe 31 martie.

După ce am făcut de câteva ori turul bibliotecii, fiecare dintre acei care au dorit să fie prezenţi la cenaclu, cu toate că am sosit mai devreme, au avut surpriza să constatăm că Sala Cenaclului au ocupat-o alţii. De fapt era o redirecţionare a cursanţilor acelui fel de curs, redirecţionare ocazionată de sărbătorirea “Zilei bibliotecarului”. Criza de spaţiu era reclamată deoarece biblioteca era închisă. În acest caz, aş fi început acest pasaj al întâlnirilor noastre cu atât de obişnuitul şi ardelenescul -“NO”, numai că deschizând dicţionarul, acesta spune foarte clar că “NO” nu are nimic ardelenesc el fiind denumirea teatrului popular japonez care se joacă în travesti. Dacă n-am putut folosi atât de preţiosul “NO” că şi la acesta s-au întins japonezii, am zis că-l voi folosi pe “DECI”. Nu s-a putut deoarece încă este foarte utilizat de toţi românii. Mi-a mai rămas posibilitatea de-a le folosi pe:“dacă” şi “de ce” de care nu m-am folosit din copilărie. Şi dacă tot ne-am mâncat sărbătorile care au fost Paştele completate cu Festivalul de la Vişeu, eram siguri fiecare că nu se mai dau premii ori diplome numai pentru simpla prezenţă la cenaclu, aşa că mulţi dintre spinişti, nu s-au prezentat în această zi la Club. Acest fenomen ne-a cam stânjenit oarecum, după cât de mult ne lăudăm cu prietenia care ne leagă. Am fost doar şase membri prezenţi, doi motivaţi, în rest, ceilalţi cred că sunt fericiţi că au primit “Carnetul de membru” al clubului SPINUL şi probabil că se uită înc bagăul”. Dacă aşa s-a pus problema, m-am întrebat: De ce? Şi ne-am pus pe lucru. Văd că şi aici e ca la internat. Ca să-l mulţumim pe Şef, din două vorbe am făcut nu o epigramă, ci două, poate aşa nu se va observa că suntem puţini. Şeful a oprit lucru şi ne-a dat cuvântul. Se pare că i-au plăcut deoarece s-a descruntat uşor şi a început doar să strige la noi: Unde sunt epigramele pentru următorul număr al revistei SPINUL ?, (Eu să mă pun bine cu el i-am dat procesul verbal cu “Laudaţio” scris de mine şi epigramele dedicate cu ocazia aniversării sale). Dânsul a continuat: “De ce unii dintre noi îşi iau înapoi epigramele când se ştie că: “manuscrisele nu se înapoiază” de nici-o redacţie? “Vouă va trebuit revistă cu 28 de pagini? acum daţi material pentru ea!” Apoi ni s-a mai impus şi depunerea materialelor pe care le-am trimis “altora”. Dacă aşa s-a pus problema, poate că e mai bine, deoarece unii trimit aceleaşi epigrame în toată ţara şi de mai multe ori. Acum vor munci mai mult şi vor da epigrame noi la fiecare solicitare. Dacă am văzut că şi această problemă s-a pus şi rezolvat, ne-am liniştit şi am plecat frumos spre casă, ca nu cumva să mai “luăm” şi alte sarcini.ântaţi la el. Dacă am fost doar atâţia, ŞEFUL de bună seamă a început cu muştruluitul şi obişnuit, poţi muştrului doar persoanele prezente, cei absenţi nu te aud. Dacă aşa au stat lucrurile, “ne-a aruncat” două “vorbe” pe care să i le facem epigrame. Mi-am adus aminte de vremea când eram la internat, şi un elev de anul III mi-a dat 25 de bani să-i cumpăr un pachet de ţigări şi să-i aduc şi rest. Situaţia era similară şi azi, doar că pe noi, acum, nu ne mai tentează “