Epigramiştii băimăreni au intrat pe “porţile deschise…ale cunoaşterii”

În ziua de 29 mai componenţii Clubului “SPINUL” se afla pentru a treia oră faţă în faţă cu publicul. Prima dată a fost în sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu”, loc unde sub directa oblăduire a directorului acelei instituţii, Domnul Teodor Ardelean, şi a gazetarilor din urbe, ne-am lansat rodul colectiv al cenaclului “Săgeţile ritmate”. Atunci publicul nostru, numeros de altfel, l-am considerat partinic, cu toate că starea specială care s-a înstăpânit pe acea adunare, era ceva ce a trecut peste:”Dragi tovarăşi, prieteni şi neamuri”. Emoţiile care ne stăpâneau nu ne-au permis o evaluare reală atunci, dar nici nu ne putem erija în judecători, deoarece şi pentru noi erau multe lucruri noi, unele chiar “exclusivităţi”. Apoi a venit televiziunea “AXA” care a înregistrat o emisiune consistentă dar care a fost zero ca spectacol deoarece s-a făcut în locaţia Clubului şi fără spectatori. Aceasta, de la Grupul Şcolar, era a doua “ieşire” în public a Clubului ”Spinul” în afară de lansările de carte, cu un singur autor, şi a revistei de epigrame “Spinul”, care în total au fost trei lansări. A trebuit ca Doamna Elena Hendrea să ne invite la manifestările “Porţilor deschise ale Grupului Şcolar “Gheorghe Lazăr”, manifestare pe care Domnia s-a a pregătit-o şi regizat-o, ca să trăim pentru a doua oră acea stare de aviditate, curiozitate şi aprobare, manifestată de întreaga asistenţă. Dacă la lansarea cărţii de la Biblioteca Judeţeană am avut circa 100 de oameni, aici aveam circa 300 şi de vârstă adolescentină. Cu toate acestea, am trăit din nou momente unice. Nu este potrivit a concluziona, şi să facem acest lucru tot noi, dar părerea noastră se îngemănează şi cu altele exprimate de specialişti în domeniu “certificarea operei, arta în general, se evaluează numai în confruntarea cu publicul”, ceea ce se pare că aceasta presupune confruntarea cu publicul, moment în care se crează această atmosferă în auditoriu, o emulaţie benefică pentru aceste forme de “ieşiri” ale epigramiştilor.
Şi fiindcă vorbim de invitaţia Doamnei prof. Elena Hendrea, şi de şedinţa care ne-am propus să fie doar de o jumătate de oră. Acest al treilea spectacol, dat de Clubul “Spinul” la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr”, a fost un spectacol ce s-a întins la mai mult de un ceas. Vă amintesc că pentru acest lucru ne-am propus să ajungem mai devreme la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr”, pentru a realiza un minim de regie, de sfătuire. Cu toate acestea nerăbdarea i-a cuprins pe toţi şi cel mai afectat părea Domnul prof. Filip. Din toată “regizarea” propusă, s-a făcut doar la întâlnirile cu unele persoane cunoscute, prezentări de noi cunoştinţe şi acomodarea cu o şcoală de dimensiunile acelei care este acest “Grup Şcolar”. Simţindu-se o atmosferă sărbătorească, ne-am cuplat şi noi la ea, ca în final să ni se ofere chiar nouă locurile de cinste,
alături de cordonatorul de program şi Conducerea Şcolii. Doamna prof. Elena Hendrea, i-a prezentat pe cenaclierii Clubului, dânsa fiind membră a acestui cenaclu, ba printre profesorii care i-am mai întâlnit, printre elevi, am întâlnit-o şi pe domnişoara prof. Ciumău, care de această dată a promis solemn că ne v-a căuta. Cu salutul directorului şcolii, prof. Ioan Florian s-a dat curs “Manifestărilor Porţilor deschise de la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr” din zilele de 29-31mai 2006.
După prezentarea făcută de doamna Hendrea, organizatorul de program, am primit cuvântul noi epigramiştii, făcând o succintă prezentare a “Cenaclului” preşedintele lui, Domnul prof. Ioan Şiman. Apoi am început să lecturez eu “procesul verbal” A venit rândul Domnului ing. Mircea Micle, fost profesor al acestei şcoli aproape 30 de ani. Dânsul, întâi a rostit un cuvânt de suflet, tinerilor care-i audiau spusele, un îndemn la încredere în forţele proprii şi în viaţa pe care ei urmează a şi-o făuri. A fost un moment înnălţător atunci când a rostit că:”Suntem fericiţi şi liniştiţi văzând în mâinile căror oameni lăsăm treburile acestei ţări”, cu referire la tinereţea şcolară din sală, după care a citit circa 30 de epigrame cu teme diferite din propria creaţie. A urmat Doamna Găinariu care a spicuit din revistele “EPIGRAMA”, cam toate epigramele care s-au pretat evenimentului şi doar în final a citit şi din propria producţie. Domnul prof. Bodnar Mihai, având greutăţi cu scările, a rămas în rândul I de unde a delectat sala cu epigrame reuşite şi la obiect. Se pare că doi tineri elevi cărora atenţia le-a fost concentrată înspre alte lucruri, l-au deranjat, dar în excursul său Domnul ing. Nistor Bud, care după ce şi-a lecturat epigramele a citit un îndemn imbold tineretului în general dar şi asistenţei, neuitând a puncta şi faptul că sunt oameni care se comportă ca cei doi elevi, lucru ce i-a făcut să amuţească pe “zurbagii”. Au fost impresionante aceste sfaturi de viaţă pentru ori cine le-ar fi ascultat. A încheiat Domnul prof. Filip Romulus, care şi-a prezentat cartea “FILIPICE”, el fiind cunoscut aici ca fost inspector şcolar, după care ne-a delectat cu propriile sale epigrame la temă dar şi cu teme aleatorii. Cam la aceasta s-a rezumat timpul nostru de desfăşurare de la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr”, după care ne-a mulţumit Organizatorul de program şi s-a continuat cu lansarea revistei şcolare realizată de Doamna prof. Cosma Aneta care a citit şi nişte “perle” din recenta producţie. A urmat Doamna ing.Marchiş Ortensia care şi-a prezentat o carte tehnică cu probleme de mecanică pentru elevii din clasele superioare de liceu. Cu aceasta Deschiderea festivităţilor “Porţilor deschise” de la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr” din Baia Mare, în zilele de 29-31 mai 2006, s-au încheiat. Membrii Cenaclului “SPINUL” mi-au vizitat şi “locul meu de muncă”, unde pe îndelete ne-am bucurat de reuşita succesului abia obţinut. “La mai multe” stimaţi cenaclieri.

Ca de fiecare dată când pornim de acasă şi astăzi ne-am făcut planuri de cum v-a decurge această întâlnire. Cu toate că în gândurile sale fiecare “o aranjează” frumos, întotdeauna “cel cel-şi bagă coada”, are şi partea lui de suspans. Fiecare cunoştea data acestei şedinţe, cu toate acestea, domnul Filip le-a reamintit telefonic ora şi ziua de întâlnire. Ar fi o remarcă: cu toate că este redactorul revistei SPINUL şi directorul ei, domnia sa este de-o gentileţe aparte, şi uneori ne e jenă nouă de câte ori roagă pe acei membri uituci, să aducă materialele necesare redactării revistei, materiale promise de fiecare …şi uneori uitate de toţi. Cred că fiecare îşi cunoaşte dorinţele şi îndeletnicirile şi ar trebui să facă acest pas din proprie iniţiativă.
Trecând peste acest episod cu repetiţie frecventă, azi 18 septembrie era ziua în care, trebuia s-o sărbătorim pe doamna Viorica Găinariu care a împlinit 55 de ani şi cu aplombul dânsei, cu acea insistenţă uneori enervantă la o temă dată, a adus poate cele mai multe premii şi diplome în numele Clubului nostru, datorită hărniciei şi acribiei sale, care poate nouă să ne fi părut mai agasante, dar la alte “case”, cum ar fi Vişeul, Brăila, Buzăul să fie considerate normale. Trebuie să menţionez că noi încă nu ne-am gândit să-i dăm o diplomă, cu toate că ar fi fost îndreptăţit acest lucru, şi ar fi posibil ca la aniversarea de cinci ani a existenţei revistei noastre, să trecem şi peste acest handicap de-a ne realiza şi unele diplome proprii, pe care tot domnul Ardelean ni le poate face.
La începutul acestei şedinţe aniversare, sala Cenaclului arăta ca un câmp de manguste, animalele acelea simpatice care se ridică pe lăbuţele din spate şi-şi urmăresc duşmanii. Şi capetele noastre oscilau ca nişte radare, dar nu aşteptam duşmanii ci pe domnul preşedinte care numai nu dădea Domnul să sosească, cu toate că de acasă plecase. Domnul Bud Nistor, senator de drept al acestui Club, a considerat că este de datoria sa să “pornească” lucrările acestei întâlniri şi mi-a dat mie cuvântul, eu care de această dată aveam pregătite trei tipuri de materiale: deoarece deţin “procesele verbale” ale şedinţelor care s-au adunat la circa 60 de pagini A-4, din care doresc să scot o carte despre existenţa acestui club, dacă fiecare membru, îmi va da un scurt curriculum vitae cu poză. Am solicitat acest lucru, pentru a umaniza puţin crezul unor persoane din afara clubului care nu ne cunosc numai prin epigrame, să vadă că în viaţa de toate zilele, avem cu totul alte preocupări şi licenţe, să ne intregească imaginile noastre personale ca oameni ai acestei societăţi. Propunerea a fost bine primită. Dintre cărţile pe care le-a primit domnul Şiman la Brăila pentru a cunoaşte oameni de valoare din domeniu, s-a nimerit ca Ştefan Lipca să
nu fie chiar ceea ce am crezut şi asta datorită faptului că “Versurile” şi Problemele cu..chiţibuş”, nu îndreptăţeau răspândirea cunoaşterii dânsului într-un areal mai mare decât era cunoscut. Şi după acest material am citit “ÎNTRODUCEREA” la viitoarea carte, moment în care a apărut şi domnul Şiman, dar numai până la geamul sediului, moment în care m-am oprit din citit, fază la care inexplicabil Şiman s-a întors şi a plecat. Eu m-am străduit să-mi termin lectura, preţ de o pagină, timp în care Şiman s-a întors, şi-a ocupat locul la masă şi a început să tragă tare pe noi, acei care folosim “sigla Spinului” la ziar fără al consulta. Ameninţările aveau şi o tentă de viitor. Un alt ziar local, INFORMAŢIA DE MARAMUREŞ, ne solicita epigrame dar după cum spunea domnul Şiman, numai sub sigla Clubului şi să nu încercăm să înfluenţăm cumva redactorii ziarului de acolo, deoarece ei nu vor ceda. S-a mai reluat cererile domnului Culicovschi pentru materialele şi banii necesari realizării acelei antologii de epigrame, cu concursul activ al fiecărui epigramist din ţară. Ni s-au împărţit “regulamentele” Uniunii Epigramiştilor din România, un material prin care ni se cere o subordonare benevolă a Clubului Spinul, domniilor lor, un document care mi-a întunecat sufletul, deoarece venea din vremurile pe care de 17 ani le considerăm apuse. M-am ataşat de acest club pentru prietenia care leagă personalităţile care au format acest club, pentru calitatea oamenilor şi nicidecum să fiu subordonatul “unora” care în funcţie de câţi membri vor avea în subordine, domniile lor, îşi vor face sedii, îşi vor angaja papiţele şi pe undeva noi, vom ajunge să le cerem lor voie să publicăm probabil ce “excelenţele” lor vor accepta. Mi-am spus părerea în şedinţă şi de nu se v-a putea altfel, atunci acesta v-a fi ultimul “proces verbal” scris de mine, fără să fiu “sancţionat” conform noului regulament. M-am săturat de câţi s-au folosit de munca şi viaţa mea în trecutul regim şi nu doresc să port o pălărie mai uzată ca “bună ziua”. Era bine dacă nici nu s-ar fi pomenit de această tendinţă de dominare într-o zi aniversară. Vă rog să vă uitaţi cu sinceritate în sufletul domniilor voastre şi gândiţi profund:”Cât din timpul considerat numai al vostru, în final a fost aşa. O să constataţi cu tristeţe că fiecare dintre noi am fost manipulaţi, cu sau fără intenţie întreaga noastră viaţă”. La ce mi-ar sluji că mă pun sub tutela unui organism pe care nu-l voi vedea niciodată, nu-mi va da nimic, dar mă oblig să-i îndeplinesc ordinele. La vârsta la care sunt am încetat a mă înregimenta undeva.
Am trecut şi peste asta şi preşedintele Şiman, emoţionat dar sigur pe el, prezintă parte din roadele muncii cenacliere ale Doamnei Găinariu, roade de care s-a bucurat dânsa dar şi clubul, prezentând ceea ce o caracterizează îndeosebi: spontaneitatea şi acribia în realizarea a tot ce şi-a propus. După această scurtă dar emoţionantă prezentare, i-a urat sănătate şi toate bune în continuare. I-a înmânat florile şi s-au sărutat. Doresc să spun că membri clubului împreună, au cumpărat un cadou şi flori, unii pentru a mai primi încă un pupic au venit cu florile personale.Frumos a vorbit domnul Bud Nistor şi neaşteptat de către noi domnul Fârte i-a scris o lungă urare versificată prin care a emoţionat întreaga asistenţă. Au prezentat epigrame la subiect şi foarte reuşite atât domnul Bodnar, Fârte dar şi doamna Velea. La felicitări s-a adăugat cele ale Doamnei Hendre care a adus şi materialele pentru revistă şi urmează cele ce le va trimite dânsa sau domnul Şiman la Culicovschi. Doamna Medan, mai relaxată ca altădată, avea “puiul” lângă ea, a făcut urările de vigoare şi cu toţii am trecut la ospăţ. În această privinţă trebuie să spun că Doamna Găinariu a cheltuit foarte mult şi nu numai bani şi muncă, ceea ce ne-a părut rău, şi spun acest lucru deoarece de câte ori vine câte-o sfântă sărbătoare, şi nevastă-mea intră în campanie. Nu ştiţi de câte ori i-am spus:”Dragă dacă tu te oboseşti atâta, când vom sărbători, cu cine voi sărbători dacă eşti frântă”. Acest postulat nu l-a respectat nici doamna Găinariu şi oboseala dânsei se vedea bine. Dar ceea ce pentru mine a fost o reală satisfacţie, doamna Găinariu şi-a trecut peste orgoliu propriu, şi vă imaginaţi, azi care nu este o zi oarecare pentru dânsa, şi-a cerut scuze, pentru INTERMEZZO de la Fersig. Acest lucru a fost un balsam pe sufletul meu, deoarece, aproape fiecare membru al acestui mic club a dovedit că PRIETENIA dintre noi este mai puternică decât regulamentul lui…peşte.Au fost momente minunate care n-au repetiţie şi care s-au consumat între noi. Câte ceva despre domnul Director Filip care cu politeţe-ai ştiută încerca să strângă materialele ce-au mai întârziat, a făcut tot ce a putut ca să ne simţim bine, nu ca Şiman care ne-a certat, şi o menţiune aparte pentru pălinca a cărui patron este tot domnul director, pălincă care după a treia ceşcuţă-mi puneam întrebarea în care parte a oraşului stau. Ştiind că o să-mi i-a mai mult timp ajunsul acasă, am plecat imediat după doamna Hendre împreună cu Denisa şi Gabi şi cred c-a fost prima dată când, n-am văzut mutre de izoterici.
La mulţi ani Doamnă Găinariu, La mulţi ani stimaţi colegi!

A venit ziua de 16 octombrie, zi în care trebuia să dezbatem cele propuse sau nedorite dintre acţiunile care reies de la ultima întâlnire a cenaclierilor Clubului “SPINUL” şi nu numai. De fapt, ca în ori ce casă, şi la noi s-au adunat mai multe fapte, acţiuni şi circulare care au rămas o perioadă în suspensie şi acum trebuiau lămurite, sau unde era cazul să cădem de acord. Unele dintre acestea, ce priveau o singură persoană, au fost remarcate şi nu sunt de acord. Cu toate acestea, nu s-a votat nimic, dar nici nu s-a propus altceva, deci:”rămâne cum am fost”, este vorba dacă la propriile noastre concursuri sau festivaluri, pe care le vom organiza în viitor este corect să participăm şi noi? O altă problemă era dacă refuzăm sau nu încluderea Clubului SPINUL sub tutela Uniunii Epigramiştilor din România. Şi aici existau păreri contrare şi totuşi nu s-a pus la vot nimic, rămânând ca viitorul să decidă dacă noi nu avem vreme de aşa ceva. Cu toate acestea Domnul Şiman a spus că va trimite el un răspuns, apoi ne-a citit câteva epigrame şi a prezentat stadiul lucrului la revistă unde încă mai lipseau ceva materiale, nu era decisă compoziţia copertei şi existau unele probleme de corectură.
S-a discutat mult pe tema împărţirii spaţiului între membrii clubului şi terţi. Au fost felurite propuneri, multe chiar hârtre, ca apoi Domnul Bodnar prin propunerile făcute şi luate de bune şi de Domnul Şiman, după care şi alţi au acceptat acest punct de vedere ca, fiecare să aducă, la fiecare întâlnire câte epigrame doreşte şi să le predea Domnului Şiman, care împreună cu Domnii Mihai, Bud şi Filip decid care epigrame merită tipărite în Revista Spinul. Cele care nu vor îndeplini condiţiile de calitate, vor fi restituite autorilor. În momentul în care materialul va fi suficient pentru o revistă, se va trece la tehnoredactarea ei. Se pare că aceasta este cea mai bună soluţie. Să vedem cum va fi realizată.
În paralel se redactează şi “Cartea de suflet a Clubului Spinul” carte care cuprinde date din activitatea Clubului pe circa patru ani. Până în prezent au fost preluate şi prelucrate datele Domnelor Gabi Medan, Hendrea, ale Domnilor Mircea Micle şi Bud Nistor care deja sunt în lucru. Văd că unele persoane nu se tare grăbesc, şi e firesc să fie aşa deoarece, în cadrul Clubului nu îmbătrânim numai din cinci în cinci ani. Aş scrie mai mult dar ce trece peste pagină Domnul Director Filip îmi taie la montaj, de aceea vă repet , ca şi Butuza, cu dragoste Toma.