TCA-urile sunt nişte aparate în carcase de bachelită ce au o suprafaţă la bază de 50/50 mm şi o înălţime de 100mm cele cu căi de curent de 10A şi 190/198 cu înălţimea de 210 mm cele ce lucrează la 200A TCA-urile pot fi dotate şi cu contacte auxiliare pentru comenzi la distanţă. Părţile mobile ale TCA-urilor se compun dintr-un electromagnet a cărui miez de fier este format din două piese sub formă de “E”, din care una este fixă şi alta mobilă de care sunt prinse contactele mobile. Bobinele pentru electromagneţii TCA-urilor se execută pentru tensiuni de 24V-380V după tensiunile necesare instalaţiilor. Deoarece curentul alternativ trece de 100 de ori pe secundă prin punctul “zero”, cu o spiră de cupru se decalează o parte din fluxul magnetic al electromagnetului, prin aceasta reuşind menţinerea aclanşată a electromagnetului şi un zgomot mai mic în aparat. Dacă până aici am putea repara contactele TCA-urilor, bobinele arse, rigidizarea spirei de decalare a fluxului magnetic, tot la TCA se mai poate elimina din bâzîit, prin finisarea capetelor miezurilor de fier ale capetelor electromagneţilor, eliminarea impurităţilor şi a prafului, lipiri de contacte, schimbări de contacte, şi verificarea arcurilor spirale care au menirea de a micşora timpul de desfacere şi ionizare a aerului, a flamei. Contactoarele şi ruptoarele care se folosesc în curent continuu se construiesc în varianta mono sau bifazic şi au indicativul pentru contactoare MC, iar pentru ruptoare RMC. La aceste aparate întâlnim în plus o rezistenţă economizoare care este scurtcircuitată printr-un contact auxiliar. Contactoarele MC se construiesc pentru puteri de 80: 100:şi 150A iar RMC-urile pentru amperaj de 80 şi 150A Contactoarele electropneumatice folosite tot în CC dar şi la locomotivele Diesel -electrice unde contactul principal este acţionat pneumatic prin intermediul unui piston. Contactoarele stea-triunghi automate se fabrică în varianta cu răcire în “aer” sau “ulei”, poziţiile de lucru sunt semnalizate prin lămpi şi sunt prevăzute cu relee termice de protecţie la suprasarcină a consumatorului.Se fabrică într-o gamă largă de la 42A-1250A având dimensiuni de la 331/230/390 cele electromagnetice şi 433/333/120 varianta de 25A codurile 9320,9321,9330A, 9330B şi contactoarele cod 9160 şi 9180. Poate pare cam fugitivă această expunere a aparatelor, dar să nu uităm că elevul numai în anul I a cuplat şi decuplat cel puţin de 68 de ori automatele de conectare la diferitele operaţii ce le-a realizat atunci. Deci este familiarizat cu multe dintre ele.

4- APARATE DE CONECTARE ŞI PROTECŢIE în componenţa acestor grupe de aparate avem: siguranţele, contactoare cu relee, întrerupătoarele automate de CA şi CC şi cofretele antrigrizutoase.
Siguranţele, din punct de vedere constructiv sunt de tip: auto, mignon, manuale cu filet şi cu furci. Din punct de vedere a capacităţii de rupere: de capacitate unică, de medie capacitate şi de mare putere de rupere(MPR). Siguranţele de tensiune redusă sunt tipurile folosite la instalaţiile auto CL-25, la tracţiunea electrică şi se compun dintr-un corp ceramic şi un fuzibil. Siguranţele S-17, sunt compuse dintr-un tub de sticlă care are capace metalice şi între ele este fixat fuzibilul. Tipul de siguranţe U-650 sunt compuse dintr-un corp ceramic, un capac, care este întrodus într-un soclu de bachelită. Tot la acest tip de siguranţe cele de 20A au forma patrată de cutie care se întroduce într-un soclu cu furci, siguranţele acestea sunt specifice aparatelor radio-TV.
Siguranţele de tensiune normală sunt de tip fişă pentru circuite de 10 A care se folosesc în circuitele de comandă şi automatizare şi au grosimi diferite pentru a nu le încurca. Diametrele lor sunt de 4,5, sau 6 mm şi corpul lor este executat din bachelită. Siguranţele Mignon sunt de tipul LFI având codul 1999 sau LF-1995
Siguranţele cu capacitate medie de rupere sunt cu filet de tipul LS şi se montează pe plăci electroizolante: marmură sau textolit. Se compun din soclu, care are prevăzute două şuruburi lungi de 44-60mm ce trec prin materialul electroizolant care este suportul sau placa propriuzisă a tabloului. La aceste şuruburi cu filet M-5 se execută legăturile electrice. Soclul propriu zis al siguranţelor este confecţionat din porţelan, în interiorul lui având placa de contact cuplată la un şurub, iar cel de-al doelea şurub este în legătură cu filetul în care se înşurubează capacul siguranţei în care se află fuzibilul prins de capacele metalice ale patronului. Aceste tipuri de siguranţe uzual se folosc până la 100A având gama cuprinsă de: 10, 16, 25, 40, şi 63A. Siguranţele cu legături în faţă(LF) se pot monta şi pe suporturi neizolate putându-se folosi în ori ce tablou.

În anii I, II şi III elevului i s-a predat, în cadrul instructajului introductiv general, un cumul de cunoştinţe privitoare la legislaţia muncii, la organizarea unei societăţi private sau regii autonome, insistându-se asupra aspectelor care îl privesc direct pe cel ce învaţă această meserie.
Tot în cadrul instructajului s-a insistat pe cunoaşterea metodelor de scoaterea de sub tensiune şi prim ajutor, în salvarea colegului de echipă, aceasta constând din primele operaţii ce trebuie efectuate în caz de accident şi din ce constă ajutorul propriu-zis în cazul electrocutării (descheierea hainelor) în locurile unde ele sunt strânse, la gât, mâneci. Asigurarea temperaturii corpului şi respiraţiei artificiale (gură la gură, gură la nas, Silvester, Schaffaer). În cazul unui traumatism – cum se imobilizează un braţ, piciorul sau corpul, în cazul ruperii coloanei – oprirea hemoragiei şi transportul rănitului. Iar în cazul unei răni mecanice, termice, electrometalizare, cum îngrijim, dezinfectăm şi pansăm o rană.
Cunoscând aceste măsuri de prim ajutor şi fiind capabil să le pună în aplicaţie, din cele patru condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un om pentru a deveni electrician, una este îndeplinită.
Este vorba de ultimul criteriu cerut, din cele patru impuse de NTS, dar fiind vorba de oameni, această cerinţă nu trebuie s-o considerăm ca fiind ultima. A fost ultima în înşiruire (este normal că nu pot fi scrise toate la nr.1), dar cine nu este capabil să-şi salveze colegul, tovarăşul de muncă, uneori chiar meşterul, care l-a învăţat meserie, nu merită şi nu poate fi electrician.
Pentru instructajul tehnic, altfel numit “Norme de Tehnica Securităţii Muncii” (NTSM) la fiecare operaţie, la fiecare fază, el a completat la sfârşitul fiecărui an, unde se găsesc normele pentru toate operaţiile prezentate în carte şi avizate pentru data la care este scrisă cartea de către Departamentul Energiei Electrice din cadrul Ministerului Industriilor.
Cunoscând normele tehnice de protecţie a muncii, elevul va cunoaşte modul de efectuare a operaţiilor, manevrelor şi reparaţiilor într-un mod nepericulos pentru integritatea corporală a lui, a colegilor şi a întregii instalaţii ce le deserveşte. Aceste lucruri fiind cunoscute şi verificate şi modul de execuţie, practicantul realizează şi punctul trei din cele patru condiţii impuse unui individ pentru a putea executa meseria de electrician.
Amintind că prima condiţie este ca practicantul să fie sănătos psihic şi fizic, iar ultima care şi-o dobândeşte nu numai în perioada strict alocată însuşirii meseriei, ci toată viaţa, avem câte ceva de completat la cunoştinţele ce le-am decantat.