Se zvonea cu ceva şedinţe în urmă, că se va trece la testarea fiecărui epigramist al Clubului “Spinul” (oare de aceea lipsesc unii?), testare care va fi altfel decât până acuma. În speţă fiecare epigramist va aduce 10 epigrame făcute acasă şi în cadrul Clubului vor fi analizate de toţi membrii clubului. După ce domnul Filip a împărţit cele două proaspete “circulare de la centru”, domnul Şiman a dat curs calendarului de concursuri şi festivaluri epigramistice, care vor derula în aceast an şi “cuvintele cheie” pentru fiecare concurs. Am notat cerinţele acestor circulare şi mai ales acele cu care începe şi concursul pentru “Epigramistul anului”, proaspăt inclus în regulamentul de lucru al Uniunii Epigramiştilor din România. Al doua etapă spre cucerirea acestui râvnit titlu, este mai milt ca sigur, cumpărarea unei radiere. Scopul acestei ustensile este de-a corecta estetic greşelile din compoziţia epigramelor. Se pare că nu se admite ca acest lucru să fie făcut ca până astăzi tăind cu pixul şi continuam mai departe. Nu se mai admite aşa ceva. Într-un moment când gândurile mi-au luat-o razna, mă gândeam că ce ar fii mai bine să citim regulamentul ori să satisfacem cea mai recentă invitaţie adusă de domnul Micle de-a produce într-o “ oră culturală şi de bunădispoziţie în Ardusat”. În contra repriză există mai vechea cerere a domnului Bodnar de-a face un asemenea spectacol dar la liceul “Mihai Eminescu” din Baia Mare. Domnul Bud Nistor a dat citire celor care încă n-au adus situaţiile statistice, dânsul intenţionând să ne prezinte deja lucrarea domniei sale. De aici discuţiile fiind generale şi neinteresând pe nimeni, domnul Şiman a dat cuvântul domnului Fârte pentru aşi “expune” creaţia colegilor pentru ai fi audiată, receptată şi cine doreşte sau are eventuale “îndreptări” să le facă publice. De remarcar că toată lumea a fost de acord că aceste epigrame, ale domnului Fârte, erau descurajant de bune şi dacă s-a vorbit pe marginea lor, a fost doar a preciza unele elemente, care au fost mai mult scoase în evidenţă cu scopul de-a fi reliefate situaţiile dorite de creator. Sigur că şeful prin natura funcţiei, trebuia să afle greşeli incluse în epigrame. N-a aflat greşeli deoarece epigramele cu greşeli le-a uitat domnul Fârte acasă. Dacă până acuma unii scriau catrene şi doreau să fie epigramişti, acum mulţi dintre epigramişti se vor face “catrenari” sau “madrigalişti”. A fost un regal epigramistic şi după cum spuneau cei în drept, toate epigramele-şi vor găsi locul în revista “Spinul” Nr. 9. Epigramele au fost atât de savuroase încât domnul Filip, din rezervele lichide “uitate” pe acolo, ne-a dat să mai savurăm şi altfel de gusturi. În afara celor pomeniţi aici, au mai fost prezenţi domnul Mureşan şi doamna Aurelia, doamna Oancea şi domnul Ţîncaş. Lunea următoare avem invitaţie la Ocolul Silvic Baia Sprie. 28 ian. 2008

Cine-ar fi crezut că după o viaţă la catedră, cam aceasta a fost profesia majorităţii membrilor Clubului “Spinul”, acum după pensionare se vor ivi şi alte examene, chiar dacă nu vor sta în faţa comisiei de examinare.
De curând, am primit o plăcută şi onorantă invitaţie la Ocolul Silvic Baia Sprie, loc unde altădată se adunau în afară de cadrele de conducere a Ocolului şi o parte din intelectualitatea oraşului în frunte cu domnul primar Barbuloviciu, profesori, patroni, consilieri. Acum a fost altfel. O situaţie fortuită şi în politica internă(şi primarul de Baia Mare şi cel de Baia Sprie au fost oaspeţii unei televiziuni) dar această nepotrivire s-a exprimat şi în plan economic, Ocazii care ne-a frustat pur şi simplu de auditoriu. S-au adunat, în afară de noi, încă cinci oameni. Dar aşa cum ne-am planificat şi pregătit, această “ieşire” a fost considerată ca o repetiţie generală a viitoarelor invitaţii primite, invitaţii pe care le vom onora şi probabil că atunci vom avea spectatorii promişi. Un asemenea afront, chiar dacă este involuntar, se resfrânge asupra fiecăruia, de aceea probabil că începutul acestei “ore culturale” a fost mai ezitant, dar când domnul Bodnar a dat “tonul” la citirea unei proze, fiecare şi-a revenit şi spectacolul propus a început să se deruleze. Printr-o înţelegere tacită, nu am vorbit de “funie în casa spânzuratului”, aşa că generoasa temă a dispariţiei pădurilor, v-a face obiectul altor întruniri. A citit fiecare membru al clubului în două reprize cel puţin 10 epigrame. Ziceau unii că domnul Şiman a citit 24 de epigrame şi au mai fost alţii cam tot cu atâtea. Selecţia epigramelor, pregătirea colegilor, a dus acolo că am făcut un spectacol reuşit…între noi, un spectacol în care ne-am preţuit şi bucurat împreună. În regia acestui spectacol, doamna Găinariu, a parafrazat în versuri, conţinutul cântecelor populare care, prin cuvintele versurilor folosite, includeau şi “pădurea”. Mulţumirile au fost din ambele părţi şi fiecare şi-a propus o reîntâlnire deoarece cu toate că se spune:”cultura este lumină” de această dată aici şi acum nu ardeau nici becurile.

Pentru că aşa e viaţa. Evenimentul de o bucurie aparte a fost realizarea numărului nouă al revistei Clubului nostru “Spinul” şi-am spus “realizarea” deoarece acest număr şi-a reîmprospătat ţinuta, având mai multe schimbări în bine. Printre acestea, un mai bun control al redactorilor, o reaşezare în pagină, revista este mai aerată, dar cu un volum mai mare de epigrame raportat la numerele anterioare, la subsol s-au făcut loc pentru nişte “cuvinte alese” şi nu în ultimul rând schimbarea coperţilor, cât şi scoaterea unui anumit număr de reviste cu copeţi color.
Despre construcţia şi concepţia noului număr al revistei, îmbunătăţit şi unde mai sunt locuri de “mai bine” ne-a vorbit domnul Şiman Ioan redactorul şef, iar revista şi conceperea ei a pus-o în valoare directorul publicaţiei, domnul Filip Romulus. Cu toţii am fost de acord că este un pas înainte ultimul număr al revistei “Spinul”.
După răsfoirea numărului şi împărţirea fotografiilor făcute de membrii clubului în diferite ocazii, de către doamna Velea, mi-a venit şi mie rândul să-mi citesc cele zece epigrame ce trebuiau prezentate. Din zece, la una nu au fost comentarii, la celelalte dacă n-a şchiopătat rima nu s-a găsit ritmul sau uneori am folosit terminaţii incorecte sau inadecvate. Discuţiile purtate au fost un ajutor, dar în final domnul Micle şi domnul Şiman mi-au luat “truda” spre o analiză mai atentă şi eventuale refaceri acolo unde se va putea. Cea mai frecventă greşală au fost schimbările de ritm care uneori stricau întreaga concepţie a epigramei. După acest set de discuţii tehnice şi expuneri asupra materialului prezentat a trebuit să facem o retragere oarecum forţată deoarece alţi cursanţi “poftesc” la sala noastră. Eu am mulţumit colegilor pentru îndreptări, acum repet aceleaşi mulţumiri fiecăruia dintre acei care a luat cuvântul.
Aceste lucruri se întâmplau pe 3 martie când doamnele au fost gratulate cu un mărţişor şi o floare din partea colegilor, domnul Fârte oferindu-le din partea domniei sale fiecăreia câte un buchet de flori cu mărţişor. Cum domnul Bud este născut pe 20 martie, ne permitem să-i urăm astăzi :”La mulţi ani cu sănătate” şi să-i dea Domnul viaţă lungă şi frumoasă! Domnia sa este liantul acestui club, omul care ne urmăreşte toată activitatea şi realizările noastre. Este un statistician de invidiat. La mulţi ani EXCELENŢĂ.
Toma G. Rocneanu