După ce a trecut o perioadă atât de lungă de despărţiere a membrilor Clubului “Spinul”, că pe mine m-a prins dorul după ei, uite că a sosit 4 septembrie şi ne vom revedea, aşa cum ne dorim de altfel. N-am avut obişnuita răbdare să aştept respectiva oră 16 şi am ajuns mai devreme cu ceva. Am luat cheia şi m-am dus în camera cenaclului unde era un miros greu, miros de neaerisit, dar şi un frig barbar pentru o temperatură de +25gC care era afară. În aceste condiţii fiecare a “rămas” la talie, nu se justifica “aşteptatul” în cămaşa cu mânecuţe scurte. Sosirea mea mai devreme cu ceva, a avut motivarea faptului că în încăperea Cenaclului există un singur cuier, şi chiar şi acela-i pe partea opusă, a locului unde de regulă stau eu la cenaclu. Aşa că m-am gândit să-mi montez două cuie de cuiere pe dulapul din preajmă-mi, cuie pe care le voi folosi atunci când va fi cazul. Nu mi-am înştiinţat colegii de la Clubul Epigramiştilor, să nu-mi facă cine ştie ce epigrame pe această temă. Probabil că mi-or zice că ori unde umblu, mă duc să bat cuie. La Fersig la Filip am bătut cuie, aici de fapt nu le-am bătut, erau autoadezive, dar pe cine interesează acest lucru dacă-i “puşcă” epigrama.
Chestiunea este că a început şi anul şcolar 2006/2007, an care începe pentru cadrele didactice pe întâi septembrie. Aşa se cunoaşte din datele oficiale, în realitate toate cadrele didactice se aflau pe întreaga porţiune a lunii august, în şcoală. Examenele s-au terminat dar au început corigenţele, amânările, restanţele, examene care a înglobat o mare masă a cadrelor didactice. Din acest motiv, dar şi din altele, prezenţa efectivă în şcoli pe data de unu septembrie a fost slabă. Apoi este un lucru trist să începi un nou an şcolar în care nimeni să nu-ţi spună un “bun venit” de prezentare. Aşa s-a întâmplat şi în cenaclul nostru. Azi nu ne-a vizitat nici-o profesoară de limba rămână, de aceea poate că nici şedinţa noastră nu a avut emulaţia sentimentală scontată, raportată la trecuta “ieşire de la Fersig”.
Totuşi Domnul Şiman, preşedintele Cenaclului, fiind invitat la o “şedinţă de marcă a epigramiştilor din România”, activitate ce s-a desfăşurat la Brăila unde s-au întâlnit peste 200 de combatanţi ai acestui “hoby”, şi spune domnia sa că s-a simţit bine, a făcut multe cunoştinţe de nu le mai ţine minte, şi ne-a adus materiale ale unor epigramişti pentru a-l cunoaşte mai bine opera. Din aceste materiale ne-a solicitat să facem câte un rezumat de prezentare a autorului respectiv, pentru al face mai cunoscut, referat care se va dezbate în cadrul clubului nostru. Din cele povestite de Domnul Şiman reiese că noi stăm mai bine cu locaţia, adică faptul că există acest loc unde suntem agreaţi, şi că avem multe solicitări de reviste de epigrame, prin care ne solicită atât să ne abonăm la ele cât şi să le trimitem epigramele noastre pentru concursurile lor (al nostru v-a fi pe 15 septembrie cu tema –castane), dar şi pentru reviste. Am uitat să vă spun că absolut toţi doresc numai epigrame bune, dar unde-i acela care ne spune dacă acele epigrame sunt bune într-un context general, Este acest lucru destul de subiectiv şi care nu numai că este părtinitor dar nici nu este întradevăr ceea ce ni se prezintă a fi. Cu toate că Domnul Şiman ne-a adus epigrame deosebit de bune, unele de clasificat în istoria epigramei, s-a observat că dacă organizatorii au între concurenţi epigramişti cunoscuţi, de regulă nu aceştia sânt acei care pleacă cu mâna goală. Pentru “a nu bate apa în piuă”, la concursul de epigrame de la Brăila s-au preselectat epigramele care au fost apreciate ca bune. Pentru mine, din cele patru epigrame trimise, nici una nu şi-a aflat loc, nici măcar între cele preselectate. Citindu-ne în schimb epigramele premiate, acea care a luat primul loc, una dintre epigramele premiate avea o soră geamănă compusă de mine, dar….Nici altora nu le-a fost mai bine, ce să faci dacă şi Galaţiul şi Brăila au peste 200 de epigramişti şi concursurile epigramistice sunt atât de puţine. Cu toate că ştiam că este imposibil de obţinut acolo premii, ne-am confruntat şi noi cei 13 cu alţi 400. Printre epigramele preselectate s-au nimerit că au dobândit acest statut câte-o epigramă a Domnului Şiman şi una a Domnului Micle. Sunt sigur că Doamna Găinariu nu se gândeşte atât de mult la noi, ca şi colegi, cum se gândeşte la premii, dar noi ne-am gândit ca în 18 s-o sărbătorim la împlinirea vârstei de cincizeci ăi cinci de ani. De menţionat, cu regret, că nu toată lumea a adus materialele pentru viitoarea revistă, dar când vor vedea revista terminată, precis că vor întreba;”De ce nu sunt pe coperta I ?” Ne-a rămas să ne punem la copt “castanele” şi să se jurizeze materialele primite pentru Concursul SPINULUI pe această temă. Avem invitaţii pentru “a ne produce” la televiziunea AXA, la Sediul Asociaţiei Nevăzătorilor şi o altă invitaţie ispititoare, să lansăm o revistă la Ocolul Silvic BAIA SPRIE. Ca în ori ce societate care se respectă, nici la noi nu s-a decis încă nimic. Rămâne să se mai perctracteze unele date, amănunte şi altele. Întrucât EZOTERICII ne privesc galeş prin termopane, amintesc că au făcut act de prezenţă la această şedinţă: doamna Velea, domnul Bodnar, domnul Filip, domnul Micle Mircea şi domnul Bud Nistor care iar ne-a criticat…. statistic. A mai fost prezent şi cel ce scrie aceste scurte epistole. Rămâne să aşteptăm acel 15 apoi acel 18 după care ori aşeptăm altceva, ori nu vom mai aştepta nimic, că din câte ştim revista nu se poate face singură.
Cu bine Toma G. Rocneanu

Prin ceaţa care a speriat Companiile de avioane având cert falimentul în faţă după atâtea amînări de curse, vreme în care trebuie asigurate hrană şi cazare pentru pasageri pe care nu-i puteau transporta, noi avansam spre Est fără prea mari vise. Spun acest lucru deoarece, nu numai că ne citeam cele mai bune epigrame, considerate de noi, dar am constatat cu tristeţe că fără o minimă “interpretare”, epigramele nu-şi dezvăluiesc poanta, care nu este savurată. În cazul în care, creatorul de epigrame, prin mimică şi variaţii ale vocii, prin pauzele în timpi bine aleşi, îşi expune o parte din trăirile sale interioare, făcând, acel nimb de inteligenţă, creiativitate şi spontaneetate, perceptibil pe loc. Necesitatea acestui demers artistic, este cu atât mai reclamat, cu cât s-a constatat că epigrama fiind foarte concisă, chiar zgârcită în vorbe, este suficient să nu înţelegi un singur cuvânt şi îţi este imposibilă perceperea întregii epigrame, a demersului artistic. Repetarea unei epigrame duce la pierderea totală a farmecului ei. Există şi aici o excepţie, când epigrama este deosebită şi doreşi o resavurare a ei. O altă învăţătură a acestei deplasări, este că prelegerile lungi, sau prelungite în general, diluează atmosfera ducând-o cam înspre acolo cum sunt poveştile despre armată. Menţionez că în toate ieşirile pe care le-am avut, în acest context cel mai bine s-a descurcat domnul Nistor Bud, care de fiecare dată şi-a ales frumos cuvintele, a rostit doar atâtea cuvinte câte au fost necesare ilustrării acelei manifestări(aici trebuie să menţionez că dânsul are simţul comunicării cu auditoriul în sine). Tot la acest capitol a excelat şi
domnul Bodnar la întâlnirea de la Ocolul Silvic, dar aici multiplele funcţii avute l-au cam deconcertat de la ce dânsul a dorit a face. Revenind la ultima ieşire, de la Ocolul Silvic, a fost lăudabil că domnul Bodnar a propus două citiri de fiecare, sau două luări de cuvânt, deoarece ne-am putut pregăti mai bine materialele după prima citire. Acum să fiu iertat de acel epigramist sau epigramistă, ce a pus mâna pe microfon “uitând” a-l restitui colegilor, până nu şi-a epuizat întreaga operă din toate ziarele care i-au publicat epigramele. Poate pe viitor veţi hotărâ să facem chiar trei runde, pe teme diferite prin care vom scoate în evidenţă mai multe aspecte ale vieţii, mai bine profilate, şi evident că vom citi şi mai multe epigrame. Poate limităm fiecare rundă la câte 10 epigrame. Ar mai fi un ultim aspect, care nu trebuie să fie considerat ca o critică, dar am observat că prin aceste ieşiri devenim mai prolifici şi mai responsabili. În acest context nu ar fi bine ca epigramele pe care le citim, măcar jumătate din ele să fie originale? La serata de ieri am auzit o epigramă care s-a citit şi auzit a şasea oară. Puţin parcă a fost prea mult.Cine a ascultat ce am scris până aici, poate-şi pune întrebarea: “ce am căutat noi la Baia Sprie?” Răspunsul este de necotestat. Am avut cea mai frumoasă ieşire de până acum, o ieşire pe care am susţinut-o în faţa unui public avizat, elitist şi care a savurat momentul la care şi-au permis să ne invite în intimitatea lor. Poate aţi observat oboseala primarului Barbolovici şi prin manifestarea noastră am reuşit să-i alungăm oboseala şi somnul. Un alt atu al calităţii a fost şi faptul că patru dintre cei prezenţi la manifestarea de la Ocolul Silvic Baia Sprie erau prezenţi şi aici. Acest lucru spune ceva, cu atât mai mult cu cât, la ei în bătătură am dat cât am putut de bine în ei şi oamenii au savurat creaţia şi ne-au însoţit şi astăzi aici şi poate ne vor însoţi şi altădată. Ar mai fi de exprimat două regrete: spoturile de lumină nu ne-au permis cuprinderea întregului local şi bine ar fi fost dacă rămâneau şi elevii, cu toate că atunci, probabil că nu se realiza o reală destindere generală- Noi ar fi trebuit să ne alegem mai bine epigramele şi “vizaţi” fiind, desigur că nimeni nu-şi permitea să se delase în veselia general Au participat la acest demers artistic doamnele Velea şi Găinariu, domnii Şiman, Micle, Bud, Filip, Mureşan, Gross şi de această dat pe post de moderator domnul Bodnar Mihai.
Manifestarea a avut loc în ziua în care, cel ce scrie, a împlinit 63 de ani şi-o lună.şi mai era o săptămână până la Crăciunul 2006

ŢÎNCAŞ VASILE

Anul naşterii – 02.12.1943
Studii-Institutul de Subingineri Mineri-Baia Mare
Membru al Clubului Epigramistic “Spinul” din Baia Mare -2007
Membru al Uniunii Epigramiştilor din România – 2007
Publică epigrame în revista Clubului “Spinul”; în
revista Uniunii EPIGRAMA; în
ziarul “Graiul Maramureşului”-Baia Mare