A dat drumul cainelui din lant si i-a lasat hrana uscata in tarnat. Iarna cainelui nu-i trebuia apa. Manca zapada. S-a inserat… Am aprins lampa si am cinat. Dupa cina servita in liniste, intr-o atmosfera coplesitor de grea, de asteptare si de neprevazut, ne-am dus Ia culcare. Din timp tata isi pusese toporul langa usa, iar la iesire avea pregatit un drug de fier. Toate aceste pregatiri ma ingrozeau si, cu o dorinta incomensurabila, asteptam ca totul sa se termine o data, sa treaca aceasta incercare peste noi, cu bine, sa ne linistim si noi. Uneori, vecinii si alti oameni din sat se ajutau unii pe altii, dormind impreuna si intampinand haita cu forte sporite, protejandu-se reciproc, reusind sa spulbere lupii. Cativa flacai s-au anuntat sa vina sa-1 ajute pe tata, dar dumnealui nu a vrut motivand ca pregatirile facute sunt bune si lupii nu vor putea sa ne faca nici o stricaciune. in plus, haita era rupta in doua si in acest caz ar putea ataca din mai multe parti, fiind vulnerabile mai multe gospodarii din sat. Tata considera ca nu avea nici un drept ca altii sa-i apere avutul, in timp ce lupii le-ar putea dijmui propriile avutii. ; Astfel am ramas singuri in fata haitei. Tata s-a pus in pat imbracat. Era de veghe… Dupa preparativele facute de tata nu puteam avea surprize. Geamurile aveau obloane si la casa si
la grajd, v-am spus doar ca erau cumparate de la “binale”, facute de meseriasi, nu de niste gospodari oarecare. Cu toate acestea, asupra casei s-a lasat o tacere grea, de parca ar fi coborat un nor in sufletul nostru. Am atipit… Dupa un timp il aud pe tata ca se ridica din pat… De afara se auzeau niste nechezaturi si fornaitori ale calului si alte zgomote ciudate, provenite de la nelinistea tuturor animalelor, in preajma pericolului. Simteau primejdia ce se apropia. Pe oblonul usii se auzeau zgarieturi si un schelalait usor. Tata a pus mana pe topor, a deschis brusc usa, cainele i-a trecut printre picioare, intrand in casa, iar unul din cei doi lupi care-1 urmarea se prabusea pe scari, injumatatit de toporul tatei. Al doilea abia a fost atins si cainele din casa a sarit pe el sa-1 sfasie… in capul scarii vreo trei lupi dezmembrau lesul ucis de tata. Mirosul sangelui cald ii innebunea. Acum se luptau intre ei cu inversunare, pentru a dobandi o halca mai mare din confratele lor ucis. Priveam la ei inmarmurit. N-au trecut nici cinci minute si din lupul mort ramasese doar halca. in curte, un lup mai batran s-a ridicat in doua labe pe usa de la grajdul cailor si apasa pe maner, ca un om. M-am cutremurat la gandul ce s-ar fi intamplat daca usa n-ar fi fost inchisa cu cheia. Mai mult ca sigur ca lupul ar fi intrat la cal. Se parea ca ospatul nu a fost destul de bogat… Lupilor le mai era foame…
– intr-adevar, zice tata, nu s-au saturat numai cei tineri, lupii cei batrani nu mananca orice, le trebuie inca ceva !
Haita condusa de lupul cel batran dadea tarcoale surii si grajdului. Inspectau totul, pentru a mai gasi ceva de mancare. Dupa un timp vazand ca nu mai pot manca nimic, oarecum plictisiti de insucces s-au retras, incet, foarte incet, incat aveai impresia ca ne pandesc orice greseala. Tata a lasat cainele afara, a aruncat apa fierbinte peste urmele lasate de lupi in timpul luptei si apoi ne-am culcat linistiti… in aceeasi noapte lupii nu ataca de doua ori, in acelasi loc…
Todut se uita la ceas, isi dadea seama ca-i tarziu. Se facuse tarziu si sotia sa nu sosise inca acasa de la serviciu. Sotia lui, iubita lui se lasa asteptata… Oare exista un motiv? Oare s-a intamplat ceva ? Va mai astepta putin si apoi va incerca “s-o prinda” la telefon, sa vada despre ce este vorba. Se gandea cu dragul omului care a petrecut multi ani din viata impreuna cu cea pe care o iubeste. Cu aceea pe care credea ca a ales-o. Mult mai tarziu si-a dat seama ca de fapt nu barbatii isi aleg sotiile – orgolii ranite -, ci femeile isi accepta barbatul, lucru nu prea magulitor pentru un BARBAT…
Todut isi amintea de-o lectie de zoologie. Profesorul le explica cum omul preistoric a reusit sa imblanzeasca unele animale si pasari, devenind domestice, printre acestea numarandu-se calul, porcul, gainile si ce o mai fi la casa omului. Singurul animal salbatic care 1-a acceptat el pe om a fost pisica. Nimeni nu se poate lauda ca a imblanzit o pisica. Cam asa stau si barbatii cu alesul nevestei…
Todut, ca orice barbat si alaturi de toti barbatii din lume, credea ca el…
Dar mai bine sa vedem o intamplare din cele vremi trecute, cand celelalte scoli erau deja inchise si doar liceul lor, unde se dadea bacalaureatul, mai avea portile deschise.

Visul lui, fata de care s-a indragostit, Doamne nu-i adevarat, se afla la cativa pasi de el. Cu fata aceasta cu care dansase la club, la “joia tineretului”, o seara intreaga de vis si nebunie, fara sa se poata desparti unul de altul si ea… dispare ca Cenusareasa in caleasca. Numai ca Cenusareasa a lasat urme dar ea… nimic. Si acum… in aceste momente…. uite-o e aici. Aparitia aceasta 1-a naucit pe Todut. Lucrurile-i pareau ireale. Te indragostesti de o FIINTA care dispare luni de zile, o cauti, speri si cand imaginea ei incepe sa se estompeze, sa incepi sa-ti iei nadejdea de la ea, s-o consideri un graunte de fericire pierdut in nisipul iubirii, EA apare si nu ca im graunte, ci ca un bujor si atunci cand el mai avea cateva ore si parasea orasul… .
Se priveau unul pe altul, neputand crede ca si asa ceva s-a putut intampla. Erau ca doi muti… in adoratie. Mara neintelegand aceasta forma de conversatie, se intoarse si incerca sa intre in casa. Atunci cu puterea ce numai disperarea ti-o poate da, Todut a alergat inspre ea sa se intalneasca. S-a oprit la gardul curtii ei si din nou o privea doar, fara a scoate un cuvant. intr-un tarziu a rasuflat un: “Buna ziua!”
– Buna!
Pana in acel moment Todut era sigur ca atunci cand o va intalni o sa-i poata spune toata dragostea lui, dorul cel purtase atatea luni spre ea… Dar probabil ca numai in gand ii mai putea spune ceva, ca, acum, pas de mai zi ceva!, era complet mut atat de puternice ii erau emotiile. Si dezastrul s-ar fi produs, daca nu i s-ar fi citit toate acestea pe fata, dar mai
ales in ochi. Numai acestu-i lucru se datoreaza faptul ca in acele momente, Mara nu i-a intors spatele sa intre in casa.
Dupa trecerea primului fior, cu aceste impresii deosebit de puternice si neasteptate, Todut a mai inceput sa ingane cate ceva, vreo doua trei vorbe, poate chiar si propozitii, fiind un oarecare inceput de conversatie, astfel situatia devenii agreabila. in impasul acesta de inceput de conversatie, Todut era constient ca are nevoie de timp, pentru a-i sterge Mareei impresia destul de penibila care credea ca i-a lasat-o, incercand o conversatie plecata de Ia o stare… de cascat. A incercat o stratagema sa rupa aerul acela neprielnic lui, a invitat-o la film. Mara a acceptat si cu aceasta s-au despartit pentru putin timp.
La reintalnire, Todut era din nou stapan pe el si pe situatie si se gandea cu teama, ca de n-ar fi acceptat invitatia Mara, practic ar fi fost despartiti intr-un mod prostesc, el neputandu-si controla emotiile care-1 dominau la revederea acestei fiinte dragi, fiinta de la care aproape ca-si luase gandul. Timpul petrecut impreuna, ii trezea din nou sentimentele avute candva, amortite pana astazi si care-l asaltau cu si mai multa vigoare. Se simtea minunat in prezenta ei. Avea ciudatul sentiment ca-l protejeaza pe el si sentimentele lui. I se parea ciudat dar avea impresia ca langa Mara nici foamea nu l-ar ajunge. Avea un sentiment de plinatate, si nu-si mai dorea nimic. Se simtea fericit si in acel moment speriat: oare m-am indragostit? Parca a mai avut si altadata stari euforice discutand cu alte fete, dar acum, aici avea senzatia ca-i ceva ce lui inca nu i se mai intamplase. Parca toate lucrurile erau cum nu se poate mai normale, mai firesti si cu toate acestea era minunat. Ar fi dorit cel putin sa afle prin ce se explica acest lucru! Era prima oara cand simte cum ii patrunde aceasta nebuloasa fiinta si parca se crea ceva neexprimat, neexplorat. Dilema aceasta dainuia inca din seara cand a cunoscut-o, dar nemaiintalnindu-se, incepea sa se estompeze, sa-si piarda din farmec. Posibil ca Mara sa nu fi nutrit aceleasi sentimente care-1 imboldeau pe Todut, sentimente ce-l impingeau fara echivoc spre Ea. Era multumit ca Mara-1 agrea, Iui nu-i displacea atentia de care se bucura din partea ei si faptul ca n-o deranja ca se tinea dupa ea aceasta “mutra”, lucruri ce-i conferea un plus de pretiozitate, fata de ea si fata de “altii”.
Cu toate acestea, Todut realiza ca viata lui se complica, complicatii nemaivazute si la care nu le intuia sfarsitul. Apoi “incurcaturile” de ieri cu Eva, s-ar cuveni “deslusite” azi cu Mara fiindca, este posibil sa nu le fi observat nimeni, dar el poimaine va fi plecat din oras…
Subconstientul ii oferea cu obstinatie o veche melodie: “Cand mi-a fost lumea pe mana, n-am stiut la ce mi-i buna!” Rau era ca nimeni nu le-a dat lumea pe mana lor, dar se gandea ca poate si el ar fi patit acelasi lucru ca tipul din cantec.

Constata, pentru prima oara in viata, ca pe lumea aceasta mai exista inca o fiinta care tinea la el, caruia-i pasa de el; era pretuit, cu toate ca el era numai atat cat se vedea, un simplu absolvent de liceu, cu “bacul luat”, cu foarte multe planuri, dar cu foarte putine certitudini. Daca fata aceasta superba il regreta inseamna ca nu era chiar cea mai neinsemnata fiinta din lumea aceasta, nu era un “simplu nimic”… Linistindu-si propriul suflet, era incapabil sa faca acelasi lucru si pentru Eva. in acel moment, cea de care uitasera, matusa Evei, ca ea era “doamna”, intervine:
– Te pot ajuta. iti cunosc foarte bine situatia materiala si-ti pot facilita anumite lucruri. Pot sa-ti rezolv o repartitie pe un apartament am si o promisiune certa pe un post de functionar, daca asta vrei, poti primi si buletin de oras!
Pana in acel moment, pentru lipsurile indurate, poate am invinovatit pe oricine, ca poate numai aceste lipsuri ma faceau sa ma intorc acasa, dar acum, cand mi se ofereau toate, daca le refuzam, puteam sa fiu considerat cu adevarat un ticalos. Sa te afli dintr-o data posesorul a tot ce-si poate dori un barbat, tot ce se poate spera de la o viata: casa, masa si iubita… si sa refuzi toate acestea? De fapt ce refuzai? Stiai ca toata viata vei fugi dupa un serviciu, dupa un buletin de oras, dupa un apartament. Acum reiesea clar ca tu, de fapt, ii acorzi singurul refuz, EVEI.
Matusa Evei observa atenta transfigurarile de pe fata lui Todut, pentru ea era clar ca dintre cei doi tineri numai Eva era indragostita si de aici incepeau toate diferendurile. Sufletul fetei ardea, si cu toate ca baiatul o respecta si se purta ca atare, nefiind constient ca in acea conjunctura si in acele momente dragostea lor nu poate avea nici un viitor, el necunoscand dinainte posibilitatile care astazi i-au fost dezvaluite si care nu au jucat nici un rol intre tineri. Todut inainte de acest moment, a privit posibilitatile reale la care putea aspira si realitatea 1-a impiedecat sa nu se arunce in valtoarea dragostei, sa nu-si doreasca ceea ce nu poate ajunge. Asa s-a vazut astazi plangand pe umarul Evei si ea pe umarul lui, poate ratandu-si sansa vietii.
Multiplele preocupari ocazionate de terminarea scolii, precipitandu-se, l-au absorbit total pe Todut, in momentul cand i-a aparut Eva in viata lui. Eva era ceva nou, ceva proaspat intre atatea obisnuinte scolare. O fiinta draguta, agreabila, o companie placuta, merita sa, dar el n-a avut niciodata pretentii la inima fetei. Nici nu era rost. inainte de aparitia Evei, “planurile” lui erau “facute”. El s-a bucurat de placerea timpului acordat de Eva, nici prin cap nu i-a trecut, ca Eva i-ar fi putut oferi TOTUL. Cand se intalnea uneori cu Eva, Todut avea impresia ca face o repetitie pentru o viitoare prietenie, pentru o viitoare dragoste. Atentia deosebita cu care-si alegea “rostirile”, expunerile care sa-1 reprezinte ca pe o pers6ana politicoasa, tandra, crea intre ei o ambianta deosebita, placuta, de-o tinereasca bucurie. Se parea ca acest fel de derulare a intalnirilor, a fost vazut asa numai de Todut, lucru care 1-a facut sa poata petrece clipe minunate in prezenta Evei dar niciodata negandind la o altfel de angajare pe plan sentimental, lucru ce l-a putut tine departe de focul dragostei. Aceste forme de intalniri, nu erau identice in cantitati sentimentale si pentru Eva. Ea fiinta sensibila, avand toate atuurile pentru realizarea acestui inaltator sentiment, dragostea, care a venit intr-un timp neprielnic, evolutia evenimentelor deceptionand-o profund, trecand de la o stare de frustrare, cu care de fapt au inceput, la cel mai nobil sentiment posibil DRAGOSTEA.
Poate ca in prima faza sa-1 fi inteles pe Todut si dorinta lui de-a avea o companie placuta in persoana ei si, din cate s-a vazut, a si fost de acord cu el, dar cum bine se stie in materie de dragoste, acordul inimii nu-1 facem noi, nu noi suntem aceia care-i acordam frecventa, de abia cand simtim lantul ce ne prinde, ce ne inconjoara si ne robeste, ne dam seama cat pretuim in aceasta “intreprindere”. Uneori ne-o dorim, dar de cele mai multe ori. dragostea se infiripeaza fara propria participare.
Todut si Eva aveau aceeasi varsta si, cu toate ca orele petrecute impreuna nu insumau nici macar o jumatate de zi, au trait clipe deosebite, mladitele dragostei reusind ai le infiripa in sufletul Evei. Din felul cum l-a imbratisat, din tristetea gesturilor, era evident ca Eva iubea si asta nu oricum, ci din toata fiinta si cu toate puterile ei, si de cate nu ar fi capabila o fiinta de 17 ani, care mai este si indragostita? Inima ei era in grea suferinta si pentru moment nimeni si nimic n-o putea ajuta, nu-i putea micsora suferinta… Toate aceste sentimente, apasau greu pe inima«i, dar cel mai insuportabil era gandul ca, acest flacau pe care-1 iubeste, pleaca… se despart si poate n-o sa-l mai revada niciodata…