Am întors sania spre uimirea celorlalţi, dar spaima mare a fost a cumnatului lui Ghiţă, care probabil şi-a făcut şi el planurile unei vacanţe de o săptămână. Am biciuit aprig caii care au făcut drumul de întors în mai puţin de jumătate timpul în care ne-am dus. Aşa cum toate sunt potrivite în această viaţă, mi-am găsit nevasta în pat cu Ghiţă. Ceva în mine s-a dereglat, s-a rupt, nu eram pregătit pentru asemenea lovitură. Nu ştiu, n-am ştiut nici atunci când se derulau proaspăt evenimentele, dacă am lovit-o şi pe soţie, dar pe prietenul meu, şi după câte ţi-ai dat seama şi al soţiei, l-am luat, l-am legat şi l-am dus unde-i era locul, la târgul din Bistriţa. Eram atât de supărat în necazul meu că n-am fost capabil să-i dau o palmă deoarece simţeam că de fac acest lucru-l voi sfâşia, îl voi rupe atâta ură a coborât în mine, după faptele sale.. Poate că s-a zvârcolit şi el, normal că vroia să se dezlege, nu m-am uitat în spatele sănii numai la Bistriţă unde puţin mi-a mai cedat supărarea. În spatele sănii, legată cu o frânghie era o mână de om, mâna lui Ghiţă care probabil că în mişcările făcute ca să se dezlege, o fi căzut din sanie, eu cum urlam şi băteam caii nu eram atent la ce se petrecea în sanie. Îmi plângeam singur soarta, nu mă mai interesa a altora. Ce n-am ştiut niciodată, ce a făcut cumnatul său în spatele sănii deoarece eu nu i-am deranjat cu nimic până la Târg. Aşa mi s-a scurs viaţa mea ticăloasă, măi omule!
Cu o voce care venea parcă din altă parte, Bălăi, ajutorul lui, îi zice:
– Bucură-te că n-ai fost singurul care ţi-ai irosit viaţa în puşcărie, în locul altora… BAIA MARE
11 septembrie 2003