Ce „dânşii” au scăpat din obiectiv era că „bulgărele de omăt a început rostogolirea” după câte se cunoaşte nu există forţe capabile a-l putea opri.
În acel an, în toamnă, prin noiembrie, aceeaşi şcoală în care şi-a făcut şi Luky studiile tehnice, a fost gazda Cercul pedagogic al maiştrilor instructori din trimestrul I al anului şcolar 1977/78, cerc la care participau toţi maiştrii instructori din judeţ. Erau mai mult de trei sute de oameni. Se pare că a fost ultima dată când au fost adunaţi maiştrii instructori din tot judeţul în acelaşi spaţiu.
După evenimente produse atunci, s-a fragmentat foarte mult personalul participant la asemenea cercuri şi, de regulă, au avut teme atât de banale că nu s-au adunat mai mult de 30 de inşi aproape niciodată, cu toate că au fost mixaţi cu inginerii. S-a „optat” pentru cercuri pe profesii de o anumită sorginte la care participau maiştrii instructori şi ingineri de la acelaşi profil. Luky, la acea şedinţă a Cercului pedagogic din luna noiembrie stătea în rândul de scaune în care erau toţi colegii de breaslă de la şcoala lor. În perioada respectivă el şi alţi doi colegi erau angrenaţi în realizarea lucrării pentru obţinerea gradului didactic I, lucrare pe care o realiza în paralel cu ceilalţi colegi. Unul dintre ei, terminând în avans unele capitole ale lucrării, i-a oferit şi lui acele capitole, evident că gratis, doar erau prieteni. Capitolele de lucrare primite se includeau şi în lucrarea sa, însumând destul de multe pagini. Lângă el s-a aşezat şi Luky, în speranţa că se vor mai putea consulta, la problemele care le erau comune. Discuţiile ce le purtau, firesc, erau tot pe marginea lucrării, ei fiind vecini şi cu atelierele. Imediat cum s-a aşezat prezidiul la masă, fără nici o introducere, inspectoarea a dat citire decretului prin care s-a hotărât majorarea normelor didactice la 30 ore pentru profesori şi 40 pe săptămână la maiştrii instructori. Nu au fost atenţi la ce citea inspectoarea în acele momente deoarece o adunare atât de mare de oameni cu preocupări identice, aceleaşi examene, aceleaşi procedee de lucru, era firesc să se mai consulte despre noutăţile apărute la ei în şcoală şi chiar în meseria lor. Această lipsă de receptivitate faţă de lector se datora faptului că toţi erau cunoscuţi între ei, fiind greu de stăvilit, de realizat un minim de linişte necesară unei astfel de adunări cu atâţia participanţi. Abia în momentul lecturării decretului, partea în care se menţiona că majorarea se va face retroactiv începând cu luna septembrie, s-au sesizat oamenii că ceva nu este bine.
Pe luna noiembrie deja luaseră leafa. Asta se deducea că banii care urmau să le fie reţinuţi la prima chenzină, „banii restanţi” pe cele trei luni vor fi reţinuţi în luna decembrie. Luna aceasta, de regulă nu numai la români, este o lună a sărbătorilor, când fiecare se gândeşte la aproapele său, la un mic cadou În urma acelui decret ei urmau să lucreze de acum încolo dar cel puţin o lună, fără salariu. Luky s-a ridicat printre primii să ia cuvântul. Aşa cum îl ştiam, şi acum ni „s-a arătat” întotdeauna înfierând combativ şi cu „spiritul dreptăţii inoculat în sufletul său mare”.