În acelaşi timp se socotea că dacă răspunsul la salut va fi dat cu bunăvoinţă, ori nu va fi lipsit de cât de câtă bunăvoinţă din partea ei, după acest răspuns la salut să încerce să-i pună una două întrebări de complezenţă, prin care să încerce a lega o oarecare discuţie. Dacă Ida nu o să considere acel salut prea sobru, ori cu rea intenţie, Luky îşi va orienta sensul discuţiilor viitoare, în spre latura spre care Ida va orienta discuţiile. Apoi dacă Ida va arăta oarecare interes, într-un fel sau altul va încerca să continue eventualele discuţii. În acest fel considera Luky că ar fi posibil să încerce să deschidă discuţiile cu ea, după care a început să tânjească. Cert este că « socoteala de acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg ». S-a ivit şi momentul în care cei doi tineri s-au întâlnit. Luky îşi controla obsedant ţinuta şi mersul, chiar înainte de momentul salutului, situaţie de care a fost atât de concentrat, încât în afară de « bună ziua » nu a mai rostit nici-un cuvânt. Îi venea să-şi tragă palme şi efectiv şi-a dat seama că începe a se urî. Ida s-a uitat la el, pur şi simplu. L-a fixat cu privirea, ca să fie sigură că nu-i cazul să-i « ofere » o « replică » la acest salut sobru, ori dacă nu ascunde cine ştie ce măgărie, cum ades i se întâmpla când tinerii sunt prea « sobrii », şi probabil că-şi pregătea acea “ mască “ pentru a ascunde eventual batjocura ce urmează s-o ofere solicitantului . Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, lucru ce a necăjit-o puţin pe Ida, când şi-a luat mina aceea de întâmpinare , poate prea serioasă care probabil că i-a tăiat avântul lui Luky.
Întâlnirea aceasta l-a decepţionat profund pe Luky, deoarece el dorea nespus de mult să aibă o confirmare în ceea ce face, în ceea ce întreprinde şi evident cât se poate de repede. Modestele sale încercări de apropiere trebuiau să-i confirme dacă actualul comportament al său faţă de Ida are ceva sorţi de reuşită pentru a deschide o relaţie între ei.. Nu poate spune că a fost respins, dar cum discuţiile au rămas în suspensie, necontinuându-se în nici o direcţie, l-au nemulţumit total pe Luky. Problema lui, problema şi a altor navetişti, era că sosea în sat numai sâmbăta după amiaza şi avea timp de acţiune doar duminica. De la SCMM, unde era angajat nu putea fi vorba să absenteze Chiar la încadrarea în acest serviciu, a avut mari dispute cu George care nici nu dorea să ştie că el are un cumnat « doar » şofer, chiar în perioada în care se vehiculata butadă. Oamenii sunt de trei feluri: Buni, răi şi şoferi . Apoi mai apărea şi un alt aspect. Ca activist “ în umbră “ , deoarece şofer fiind, nu mai era bun nici ca informator, el nedispunând de nici un colectiv de la care să aibă “ relaţii ‘. George şi-ar fi pierdut o piesă de bază din al său “puzzle” ceea ce practic, pe moment, însemna amânarea oricăror avansări cu mulţi ani. Aşa că Luky, dacă va mai şofa cândva, va mai şofa doar pe maşina proprie. Şoferia pentru el a rămas doar o profesie într-un carnet. Pe volanul unui camion, Luky n-a mai pus mâna niciodată. Trecând prin toate acestea stări, era împins mereu de timp din spate. Oricum lui nu-i plăceau lucrurile terminate în coadă de peşte. Luky s-a dus enervat spre casă. Apoi şi-a schimbat hainele de oraş, a luat toporul şi ‘’ a plecat la vie ‘’.