Modul de prezentare a acelor informaţii se enunţa în instructajele pe care se făceau tuturor imediat după numirea în funcţie. Abia după aceea li se spunea la ce se aşteaptă „partidul şi ţara” de la ei. Acestea fiind cunoscute îşi puteau ocupa funcţia în care au fost promovaţi. Îmi amintesc că un primar ”ales” s-a îmbolnăvit imediat după „alegeri” chiar în timpul când se făcea acel instructaj. După ce s-a înzdrăvenit, imediat a fost o plenară a Activului regional. El, care era foarte combativ, a încercat să aducă unele probleme pe ordinea de zi, probleme încredinţate de săteni în perioada „campaniei electorale”. S-a ridicat Primul secretar care a ţipat cât a putut: „Stai jos, cum îţi permiţi să vorbeşti!”. Şi către ceilalţi din sală. „Cine dracu-i acesta ? Cine l-a adus aici fără să-i „arate” unde-i este locul? Scoateţi-l afară!”. Secretarul cu propaganda i-a şoptit ceva Primului şi într-un târziu lucrurile s-au calmat în ceea ce-l privea pe noul ”ales al poporului”. Cu toate acestea nu avea voie să mai ia cuvântul numai după ce o să i se facă „instructajul”.
Câţiva ani Luky a fost şi detaşat pe unele şantiere miniere, participând la construcţia Flotaţiei Cavnic, tot acolo s-a montat instalaţia de extracţie, şi multe alte obiective. Munca lui era executată de regulă la montarea noilor instalaţii de extracţie, la montarea de ventilatoare principale la minele în funcţiune unde existau echipe complexe. Prin diferite examene de categorii, „sărind” peste timpii obligatorii de muncă şi aşteptare pe fiecare categorie, a ajuns şef de echipă montaj instalaţii. Cu toate că avea ocupaţia cunoscută, câştiga uşor încrederea colegilor, era „combativ” înfierând tot ce se putea ca un adevărat tovarăş… Astfel ”profesia” lui Luky n-a suferit mari schimbări. Îşi făcea profesia conştiincios, unde nu-l ajutau cunoştinţele, înainte de începerea muncii, punea pe fiecare din echipă să-şi spună varianta lui la operaţiile ce urmau executate. Apoi, ca un veritabil şef, concluziona pe cunoştinţele lor, reuşind de regulă lucruri apreciate de şefii profesionali. În rest, după ce-şi făcea informările sale către „organul superior” şi uneori mai dispărea câte un tovarăş, fără să bănuiască măcar cineva ceva ce s-a intâmplat cu acest om. În această privinţă era mai „dotat” ca alţii ca el deoarece îl avea de spate pe şogorul său George, ofiţerul din securitate, persoana care era ţinută la curent cu tot ce se petrecea „în unitate” prin rapoarte confidenţiale trimise de Luky. Şi George îi era recunoscător că avea